Roșu și Negru (formație)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Roșu și Negru a fost o formație românească de muzică beat și rock (progresiv, glam, pop), fondată în 1963 la București. Este una dintre cele mai apreciate formații rock din România, în special de către publicul contemporan cu perioada ei de glorie (deceniile 1970 și 1980). Componența grupului a fost deosebit de fluctuantă de-a lungul anilor, incluzând mulți muzicieni valoroși: Nancy Brandes, Ovidiu Lipan, Florin Ochescu, Dan Bădulescu ș.a. Însă membrul care a influențat cel mai mult evoluția formației este, de departe, basistul și cântărețul Liviu Tudan.

La finele anilor șaptezeci, Roșu și Negru formează un supergrup alături de Progresiv TM și lansează albumul conceptual Puterea muzicii (1979). În vreme ce compozițiile anilor 1960–1970 nu sunt cunoscute publicului tânăr, mult mai familiare sunt șlagărele în stil pop rock din anii 1980: „Pseudofabula” (1984), „Alfabetul” (1986) ș.a. Pentru multă vreme, formația a activat pe două paliere: cântând muzică apropiată de genul pop și cu versuri accesibile (la Electrecord sau la Televiziune) pentru a se putea întreține financiar, iar în concerte activând ca formație de rock progresiv, cu o sonoritate total diferită. De aceea, discurile imprimate de formație sunt, din păcate, foarte puțin reprezentative față de imaginea ei în epocă, întreținută de spectacole.

Activitate[modificare | modificare sursă]

La început, formația îi are ca soliști vocali pe Mirabela Dauer (pe atunci, Bela Scorțaru), Dan Mutașcu și Anda Călugăreanu. Apoi, formația se mută la Iași, odată cu fondatorul ei, Nancy Brandes (claviaturi), care părăsește Bucureștiul și își continuă studiile la Conservatorul din Iași.

În vara anului 1967, Brandes întâlnește pe litoral orchestra Gaudeamus, condusă de Bondy Stenzler (atunci absolvent al Liceului de muzică din Galați). Brandes cânta la un local în spatele Cazinoului din Eforie Sud, alături de o formație de greci, Chromatic; de vreme ce programul lor se încheia mai repede, Brandes îi însoțea apoi pe scenă pe Gaudeamus. Pe lângă Stenzler, formația îi mai cuprindea pe: Emil Trocan (chitară solo), Florin Marcovici (chitară armonie), Moby (chitară bas) și Ernest (orga electronică), iar solistă vocală era o bulgăroaică, Krasi Borisova. În toamna aceluiași an, Bondy il coopteaza pe Nancy si ii preda bagheta . Formația își schimbă denumirea în Roșu și Negru, titulatură care, în ciuda aparentei aluzii la romanul lui Stendhal, era în fapt inspirată de costumația de scenă a membrilor grupului (cămăși roșii și pantaloni negri). În următorii doi ani, formația concertează, participă la reuniuni studențesti, emisiuni la Radio Iași și au o primă apariție televizată într-o emisiune în aer liber impreuna cu muzicianul,solist vocal Florin Iepurica.In anul 1968 Bondy se casatoreste si in toamna paraseste formatia iar in locul lui vine Ovidiu Lipan (Tandarica)

Aflat în formula Nancy Brandes (claviaturi), Nicky Dorobanțu (chitară, voce), Florin Marcovici (chitară armonie), Dumitru Grigoraș (flaut), grupul îl cooptează pe Liviu Tudan, muzician de geniu, fost membru Sideral, mutat disciplinar de la Conservatorul din București la cel din Iași. Tudan devine basist și solist vocal al formației Roșu și Negru. Tot la Iași se alătură formației bateristul Ovidiu Lipan Țăndărică, care avea numai 13 ani.

La primul Festival Club A (1969, București), Roșu și Negru obține toate marile premii: trofeul Club A, premiul I la categoria solist vocal și pentru concepția unui spectacol rock, premiul II pentru chitară bas.

După plecarea lui Brandes în Israel, în 1975, Liviu Tudan devine liderul grupului, alături de Liviu Tudan fiind Nicky Dorobanțu (chitară solo, voce), Mihai Muncioiu (chitară), Nicolae Enache (claviaturi), Puiu Brec (tobe), plus un pachet de suflători (două trompete Mihai Sercaianu si Hermann Werner și un trombon Elvir Tatomir). Astfel, vor prezenta opera-rock Meșterul Manole, din păcate needitată pe vreun disc. Totuși, vor înregistra la Radio piese care vor apărea pe Single-ul Flori de timp/Vrei și mai târziu, pe LP-ul Culori.

În 1976, se formează supergrupul Roșu și Negru–Progresiv TM, din care fac parte Florin Ochescu (chitară electrică), Liviu Tudan (chitară bas, voce), Dumitru Bădilă tobe, Harry Coradini (voce) și Loți Herdina(chitară). Proiectul durează un an și jumătate. Ulterior apare la tobe Ion Cristian "Călare" (Solaris, Sincron, Sfinx) iar în această formulă se înregistrează LP-ul Puterea muzicii.

În 1978, Roșu și Negru devine trio, avându-i ca membri pe Liviu Tudan (lider, solist vocal, chitară bass), Florin Ochescu (chitară) și Dorel Vintilă-Zaharia (tobe). Astfel, vor înregistra piesele Alfabetul, Hai acasă, Miracolul suprem și Copilul și soarele. Puțin mai târziu, Florin Ochescu trebuie să plece în armată, fiind înlocuit de Dan Bădulescu. La clape este cooptat Nicu Enache (Odeon, Metronom, Sfinx). În această componență se va înregistra piesa Lumea basmelor. Nicu Enache părăsește după câteva luni fromația ce rămâne în formulă de trio, în care înregistrează piesele Oglinda, Aleargă și Pasărea iubirii (varianta de pe LP-ul Pseudofabula va fi definitivată în 1981).

În februarie 1980, li se alătură chitaristul solo Nuțu Olteanu (plecat de la Iris), alături de care vor înregistra piesele Nufăr alb și Nea Marin. În această componență, vor apărea videoclipurile Oglinda și Miracolul Suprem. Ceva vreme mai târziu, Dorel Vintilă-Zaharia se hotărăște să cânte cu contract în străinătate și este înlocuit de Nelu Dumitrescu, adus în trupă de la Iris, de colegul său Nuțu.

În 1981, Dan Bădulescu va părăsi o vreme grupul, fiind înlocuit de Alex Perin Boian (chitarist în trupele Pro Musica și Betta), Nelu Dumitrescu se întoarce la Iris, unde va rămâne până în prezent, fiind înlocuit de toboșarul Liviu Hrișcu (ex-Mondial, Semnal M, Sens Unic, Academica). Perin Boian reușește să emigreze în Germania, după care Dan Bădulescu se întoarce în Roșu și Negru.

În noiembrie 1981, Nuțu Olteanu se va întoarce în Iris, fiind înlocuit de Adrian Ordean (Stereo, Riff, Compact B, Schimbul 3). Puțin mai târziu, Dan Bădulescu va pleca la Iris, unde îl va înlocui pe Adrian Ilie, plecat alături de Minculescu pentru a înființa un nou grup, Voltaj. În locul lui Dan Bădulescu, revine Florin Ochescu.

În martie 1982, Florin Ochescu va pleca să formeze formația Monolit. În locul acestuia, sosește Gabriel Nacu (ex-Harap Alb). Puțin mai târziu, Liviu Hrișcu emigrează în SUA și revine Dorel Vintilă-Zaharia.

Astfel, se vor face multe înregistrări și filmări TV.

În 1983, Gabi Nacu pleacă pentru o vreme la Voltaj. Grupului i se alătură basistul Mircea Marcovici (ex-Post Scriptum), dar pentru scurt timp, Tudan considerând că e nevoie de un frontman în trupă (el cântând și la clape), și astfel apare Cornel Cristei (ex-Ethos). O vreme, Mircea Marcovici a fost înlocuit cu Marty Popescu (ex-Iris, Domino)

În 1984, se reîntoarce Florin Ochescu. În formula cu Liviu Tudan (vocal), Adrian Ordean (chitară solo), Florin Ochescu (chitară), Gabi Nacu (bass) și Dorel Vintilă-Zaharia (tobe) ei vor participa la Festivalul de șlagăre de la Dresda.

În aceeași perioadă, apare LP-ul Pseudofabula cu varii înregistrări radio din perioada 1978-1983.

Puțin mai târziu, Gabi Nacu este înlocuit cu Dan Creimermann. În această formulă, se va face un videoclip pentru piesa Alfabetul.

În 1985, apare LP-ul Culori, cu multe înregistrări radio din perioada 1976-1984.

În 1986, apare Single-ul Alfabetul/Hai, acasă!. Florin Ochescu decide să părăsească grupul și să plece la Sfinx. Între timp, se va face un videoclip pentru piesa Iubirea cere pace planetară, în formula: Liviu Tudan (vocal), Adrian Ordean (chitară), Mircea Marcovici (bass), Cornel Cristei (clape) și Dorel Vintilă-Zaharia (tobe). În afara unui scurt turneu în URSS, în anul 1985, în toată perioada 1982-1987, Roșu și Negru efectuează exclusiv turnee naționale, alături de Dida Drăgan, Ilie Stoian și actorul Alexandru Basarabeanu, apelând, în perioada 1985-1987 și la Mircea Baniciu.

În 1987, este cooptat Valentin Stoian la claviaturi. În aceeași perioadă, ei vor face multe turnee în țară și în străinătate (Bulgaria, URSS, China și Norvegia). Vor avea și o filmare pentru Revelion '88, la TVR (piesa Joc în doi)

În 1988, se sparge trupa: Adrian Ordean pleacă la Compact, Valentin Stoian la Krypton, Dorel Vintilă-Zaharia emigrează în Suedia, iar Cornel Cristei se angajează ca dirijor al orchestrei teatrului din Oradea. Tot atunci, se lansează LP-ul Semnul tău.

În 1989, Liviu Tudan reîncepe munca alături de noi membri: Cristi "Porta" Marinescu - chitară solo (ex-Harap Alb, Riff, Voltaj), Laurențiu Simionescu - chitară ritm (ex-Sui-Generis), Emanuel Gheorghe "Fisă" - keyboards (ex-Sui-Generis) și Florin Ionescu "Dog" - tobe, voce (ex-Icar, Voltaj '88). Astfel, se vor face trei înregistrări: Val de mare (versuri: George Stanca), La țărmul unei amintiri (versuri: Eugen Dumitru) și Imagini de vis (versuri: Stelian Tănase).

În 1990, trupa va lansa o piesă nouă: Crăciun însângerat (versuri: George Stanca), în memoria eroilor Revoluției din 1989, însoțită și de un videoclip în regia lui Anghel Mora (folkistul Mihai Diaconescu).

În 1991, Roșu și Negru susțin un concert la festivalul Rock '91, în formula: Cristian Ilie - voce (ex-Voltaj), Cristian Marinescu - chitară solo, Liviu Tudan - chitară bass, voce, Sorin Dănescu - keyboards (ex-Asterisc) și Florin Ionescu - tobe.

Puțin mai târziu, Florin Ionescu va părăsi grupul pentru Direcția 5, pentru ca mai apoi să cânte alături de Laura Stoica.

În 1993, Roșu și Negru va susține la festivalul Rock '93, în deschiderea grupului Asia, ultimul lor concert, în formula: Liviu Tudan (solist vocal, chitară bass), Cristian Marinescu (chitară solo), Florin Ochescu (chitară), Cornel Cristei (keyboards) și Ovidiu Lipan (tobe).

În 1996, Liviu Tudan și Cristian Marinescu pun la cale o revenire a grupului. Tot atunci se va realiza și piesa Lumea ca o pradă (apărută pe discul Tribut lui Liviu Tudan), care va beneficia și de un videoclip prezentat pentru prima oară în primele zile ale anului 1997, în cadrul emisiunii TVR De la Egal la Egal.... Amical!, al cărei producător era însuși Liviu Tudan.

În 2001, în formula: Liviu Tudan (vocal, chitară bass), Cristian Marinescu (chitară), Cezar Zavate (chitară), Lucian Cioargă (tobe), se vor realiza 4 înregistrări: Val de mare (remix), care va beneficia și de un videoclip, Noaptea în oraș, Titi duru și Viața e mișto. Din păcate, înregistrările și posibila revenire sunt împiedicate de starea de sănătate a lui Liviu Tudan, care nu-i permitea.

Pe data de 27 mai 2005, Liviu Tudan a decedat.

În februarie 2007, s-a lansat albumul Tribut lui Liviu Tudan - Roșu și Negru.

Discografie[modificare | modificare sursă]

Înregistrări needitate[modificare | modificare sursă]

1970–1979[modificare | modificare sursă]

  • Amurgul (adaptare dupa melodia omonima scrisã de George Grigoriu, 1970-1971)
  • De ce nu-mi vii(pe versuri de Mihai Eminescu, 1971)
  • Soare și vânt (dupã Paul Revere & The Raiders - Let Me, 1971) a aparut pe dvd-ul timpul chitarelor (filmarea piesei)
  • Haide, hai (preluare Blood, Sweat & Tears - Hi-De-Ho, 1971)
  • Iar și iar(preluare Blood, Sweat & Tears - More and More, 1972)
  • Și dacă (pe versuri de Mihai Eminescu, 1972)
  • Hei, hei, hei, Pădure(Muzica si versurile Nicolae Dorobanțu, 1972)
  • Vis și culoare (1976)
  • Insula misterioasă (muzica si versurile Dan Badulescu, 1979)
  • Gândul meu(1979)

1980-1989[modificare | modificare sursă]

  • Aleargă(1980)
  • Nea Mărin(1980)
  • Visul a.k.a. Am venit ca un vis(muzica și versurile Nuțu Olteanu, 1980)
  • Cântec pentru viteazul de mâine(muzica și versurile Dan Bãdulescu, 1981)
  • Timpul(1982)
  • Vis de copilărie(1982)
  • Sub cer(1983)
  • Veniți cu noi(1986)
  • La țărmul unei amintiri(preluare Umberto Tozzi - Stella stai, 1989)
  • Val de mare(1989)
  • Imagini de vis(1989)

1990–2005[modificare | modificare sursă]

  • Lupii (1998)
  • Val de mare (remix) (2001)
  • Noaptea în oraș(2001)
  • Titi duru'(2001)
  • Viața e mișto(2001)

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]