Regatul Italiei (napoleonian)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Regatul Italiei
Regno d'Italia
Stat clientelar al Franței

Flag of the Italian Republic (1802).svg

1805 – 1814 Flag of Austria.svg

Drapelul Regatului Italiei

Steag

Localizarea Regatului Italiei
Italia în 1810, cu Regatul Italiei, Imperiul Francez (Piemont, Parma și Toscana), Regatul Neapolelui, Sicilia și Sardinia
Capitală Milano
Limbă/limbi italiana
Formă de guvernare Monarhie constituțională
Rege Napoleon
Vicerege Eugène de Beauharnais
Epoca istorică Războaiele napoleoniene
 - Fondare 17 martie 1805
 - Desființare 11 aprilie 1814
Monedă Lira

Regatul Italiei (italiană: Regno d'Italia, dar și Regno Italico; 17 martie 1805 - 11 aprilie 1814) a fost fondat în nordul Italiei de către Napoleon și s-a destrămat odată cu înfrângerea și abdicarea acestuia.

Regatul Italiei a fost înființat pe 17 martie 1805, atunci când Republica Italiană, al cărei președinte era Napoleon, a devenit Regatul Italiei, cu Napoleon ca rege al Italiei și Eugène de Beauharnais vicerege. Napoleon a fost încoronat în Domul din Milano, pe 26 mai 1805, cu Coroana de Fier a Lombardiei.

Regatul era alcătuit din Lombardia, Veneția, Ducatul de Modena, o parte din statele papale (Ancona, restul părții cu Roma fiind anexat de către Imperiul Francez), o parte din Regatul Sardiniei și Trentino-Tirolul de Sud.

Din 1805 până în 1809 Regatul napoleonian al Italiei a stăpânit chiar și peste Istria și Dalmația, de la Trieste până la Kotor (venețianul Cattaro). Aceste teritorii adriatice au fost încorporate în Provinciile Ilire după 1809.

Practic, regatul era o anexă a Imperiului Francez, care îi exploata resursele pentru a îmbogăți Franța.[1] Acesta a servit ca teatru de operațiuni ale lui Napoleon împotriva Austriei în timpul războaielor diverselor coaliții.

Atunci când Napoleon a abdicat pe 11 aprilie 1814, Eugène de Beauharnais (fiul vitreg al lui Napoleon) a dorit să fie încoronat rege, însă opoziția Senatului regatului și insurecția din Milano (20 aprilie 1814) i-au dat peste cap planurile. Eugène a fost exilat de către austrieci, care au ocupat orașul Milano.

Armata Regatului Italiei[modificare | modificare sursă]

Infanterie:

  • Infanterie de linie: cinci regimente din Republica Italiană, cu încă alte două recrutate în 1805 și 1808
  • Infanterie ușoară: trei regimente din Republica Italiană, plus încă unul înființat în 1811
  • Garda Regală: două batalioane din Republica Italiană (Granatieri și Cacciatori), plus alte două (Veliți) create în 1806, plus două batalioane ale tinerei gărzi recrutate în 1810 și alte două în 1811

Cavalerie:

  • Dragoni: două regimente din Republica Italiană
  • Cacciatori a Cavallo (cavalerie ușoară): un regiment din Republica Italiană, plus alte trei, înființate în 1808, 1810 și 1811
  • Garda Regală: două escadroane de dragoni, cinci companii ale Gărzii de Onoare

Armata regatului, inclusă în Marea Armată, a luat parte la toate campaniile lui Napoleon.

Timp de 17 ani, Republica Italiană și succesorul acesteia, Regatul Italiei, au înrolat peste 200.000 de oameni și au pierdut aproape 125.000.

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Napoleon Bonaparte, "Economia Imperiului în Italia: Instrucțiuni de la Napoleon către Eugène, vicerege al Italiei" Explorând trecutul european: Texte & Imagini, Ediția a doua, ed. Timothy E. Gregory (Mason: Thomson, 2007), pag. 65-66.
Monedă de 40 de lire a Regatului Italiei (1812)

Legături externe[modificare | modificare sursă]