Regatul Italiei (napoleonian)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Regno d'Italia
Regatul Italiei
Stat clientelar al Franței
 

Flag of the Italian Republic (1802).svg

1805 – 1814 Flag of Austria.svg

Drapelul Regatului Italiei

Steag

Localizare a Regatului Italiei
Italia în 1810, cu Regatul Italiei, Imperiul Francez (Piemont, Parma și Toscana), Regatul Neapolelui, Sicilia și Sardinia
Capitală Milano
Limbă/limbi italiana
Formă de guvernare Monarhie constituțională
Rege Napoleon
Vicerege Eugène de Beauharnais
Epoca istorică Războaiele napoleoniene
 - Fondare 17 martie 1805
 - Dezmembrare 11 aprilie 1814
Monedă Lira

Regatul Italiei (italiană: Regno d'Italia, dar și Regno Italico; 17 martie 1805 - 11 aprilie 1814) a fost fondat în nordul Italiei de către Napoleon și s-a destrămat odată cu înfrângerea și abdicarea acestuia.

Regatul Italiei a fost înființat pe 17 martie 1805, atunci când Republica Italiană, al cărei președinte era Napoleon, a devenit Regatul Italiei, cu Napoleon ca rege al Italiei și Eugène de Beauharnais vicerege. Napoleon a fost încoronat în Domul din Milano, pe 26 mai 1805, cu Coroana de Fier a Lombardiei.

Regatul era alcătuit din Lombardia, Veneția, Ducatul de Modena, o parte din statele papale (Ancona, restul părții cu Roma fiind anexat de către Imperiul Francez), o parte din Regatul Sardiniei și Trentino-Tirolul de Sud.

Din 1805 până în 1809 Regatul napoleonian al Italiei a stăpânit chiar și peste Istria și Dalmația, de la Trieste până la Kotor (venețianul Cattaro). Aceste teritorii adriatice au fost încorporate în Provinciile Ilire după 1809.

Practic, regatul era o anexă a Imperiului Francez, care îi exploata resursele pentru a îmbogăți Franța.[1] Acesta a servit ca teatru de operațiuni ale lui Napoleon împotriva Austriei în timpul războaielor diverselor coaliții.

Atunci când Napoleon a abdicat pe 11 aprilie 1814, Eugène de Beauharnais (fiul vitreg al lui Napoleon) a dorit să fie încoronat rege, însă opoziția Senatului regatului și insurecția din Milano (20 aprilie 1814) i-au dat peste cap planurile. Eugène a fost exilat de către austrieci, care au ocupat orașul Milano.

Armata Regatului Italiei[modificare | modificare sursă]

Infanterie:

  • Infanterie de linie: cinci regimente din Republica Italiană, cu încă alte două recrutate în 1805 și 1808
  • Infanterie ușoară: trei regimente din Republica Italiană, plus încă unul înființat în 1811
  • Garda Regală: două batalioane din Republica Italiană (Granatieri și Cacciatori), plus alte două (Veliți) create în 1806, plus două batalioane ale tinerei gărzi recrutate în 1810 și alte două în 1811

Cavalerie:

  • Dragoni: două regimente din Republica Italiană
  • Cacciatori a Cavallo (cavalerie ușoară): un regiment din Republica Italiană, plus alte trei, înființate în 1808, 1810 și 1811
  • Garda Regală: două escadroane de dragoni, cinci companii ale Gărzii de Onoare

Armata regatului, inclusă în Marea Armată, a luat parte la toate campaniile lui Napoleon.

Timp de 17 ani, Republica Italiană și succesorul acesteia, Regatul Italiei, au înrolat peste 200.000 de oameni și au pierdut aproape 125.000.

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Napoleon Bonaparte, "Economia Imperiului în Italia: Instrucțiuni de la Napoleon către Eugène, vicerege al Italiei" Explorând trecutul european: Texte & Imagini, Ediția a doua, ed. Timothy E. Gregory (Mason: Thomson, 2007), pag. 65-66.
Monedă de 40 de lire a Regatului Italiei (1812)

Legături externe[modificare | modificare sursă]