Poienile de sub Munte, Maramureș

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Poienile de sub Munte
Русь Поляни
—  Sat  —
Vedere panoramică asupra satului
Vedere panoramică asupra satului
Drapel
Drapel
Poienile de sub Munte se află în Romania
{{{alt}}}
Poienile de sub Munte
Localizarea satului pe harta României
Poienile de sub Munte se află în Județul Maramureș
{{{alt}}}
Poienile de sub Munte
Localizarea satului pe harta județului Maramureș
Coordonate: Coordonate: 47°49′36″N 24°26′55″E / 47.82667°N 24.44861°E / 47.82667; 24.4486147°49′36″N 24°26′55″E / 47.82667°N 24.44861°E / 47.82667; 24.44861

Țară  România
Județ Actual Maramures county CoA.png Maramureș
Comună Poienile de sub Munte
Atestare 1353

Populație (2002)
 - Total 10,033 locuitori

Fus orar EET (UTC+2)
 - Ora de vară (DST) EEST (UTC+3)
Cod poștal 437220
Prefix telefonic +40 x59 [1]

Poienile de sub Munte (în ebraică : פאליען-ריסקווה, în germană Reußenau, în maghiară Ruszpolyána sau Havasmező și în ucraineană Русь Поляни sau Поляни) este un sat în județul Maramureș, Transilvania, România. Este reședința comunei Poienile de sub Munte.

Așezare[modificare | modificare sursă]

Localitatea Poienile de sub Munte este situată în nord-estul județului la poalele munților Maramureșului, pe drumul județean DJ187 Leordina - Ruscova - Poienile de sub Munte, și este străbătută de râul Ruscova.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Satul Poienile de sub Munte este atestat documentar în anul 1353, facând parte din teritoriul cnezatului de vale al bogdăneștilor, fiind întărită și hotărnicită în 1353 fiilor lui Iuga. Faptul că Poienile de sub Munte a făcut parte în 1353 din moșia Cuhea, reiese clar din explicația pe care o face Ioan Mihali în diploma din 21 aprilie 1411. Astfel, el arată că moșiile prezentate din diploma din 1411, printre care și Poienile de sub Munte, erau ale lui Ion Vodă, fiul lui Ruszka-Polyana în 1828, Iuga Vodă care era frate dulce cu Bogdan Vodă; Cnezatul de vale al bogdăneștilor era situat pe Valea Vișeului și pe cursul superior al Izei, cu limita în defileul dintre Bârsana și Strâmtura. De-a lungul istoriei sale, Poienile de sub Munte a avut mai multe denumiri, astfel în anul 1411 a avut mai multe denumiri: Rusca Poliana, Poiana Ruscăi, Poiana Rusului, Poienile Rușilor, Rwzkopolania (Poiana Ruscăi); Polyana în 1457; Poyana în 1604; Havasmezei în 1900; Poienile de sub Munte între anii 1920-1940; Hovasmezei între anii 1940-1944 (în timpul ocupației hortiste); Poliana Pid Horo în 1945 și Poienile de sub Munte din anul 1945 până în zilele noastre.

Poienile de sub Munte în Harta Iosefină a Maramureșului, 1782-85
Biserica ucraineană „Pogorârea Duhului Sfânt” (1984)
Biserica de lemn ucraineană „Înălțarea Domnului” (1798)

Demografie[modificare | modificare sursă]

De-a lungul timpului s-au înregistrat fluctuații cu privire la numărul de locuitori, datorită atât condiților sociale, cât și celor economice și politice existente la nivelul fiecărui stadiu de dezvoltare al societății. Confom recensământului din anul 2002, populația localității Poienile de sub Munte număra 10.037 locuitori, iar structura pe etnii era următoarea:

  • Ucraineni 9711
  • Români 253
  • Maghiari 60
  • Romi 2
  • Ruși 2
  • Armeni 3
  • Germani 5
  • Evrei 1


Obiectiv memorial[modificare | modificare sursă]

Armata germană a realizat în anul 1917, la 1 km vest de Poienile de sub Munte, un cimitir militar, în care au fost înhumați 90 de militari germani. Cimitirul a fost împrejmuit cu gard din lemn și sârmă. În teren, nu mai există însemnele de căpătâi. Dar, recent a fost ridicată o cruce.

Atracții turistice[modificare | modificare sursă]

  • Biserica de lemn ucrainiană cu hramul "Înălțarea Domnului", construcție 1798
  • Biserica ucrainiană cu hramul "Pogorârea Duhului Sfânt"
  • Monumentul Eroilor
  • Lacul Vinderel:

Lac glaciar de dimensiuni mici, este situat pe șeaua ce face legătura dintre Vârful Farcau și Vârful Mihailecu, la o altitudine de 1615 m. Fiind la cumpăna dintre bazinul Vinderel, de unde își trage și numele, orientat spre vest, își trimite apele spre est în bazinul Socolăului, pe abruptul din Groapa Julii, care îl desparte doar la 2 m de creastă. Lacul este așezat la obârșia pârăului Vinderel, are o formă ovală și este orientat pe direcția est-vest. Are o lungime 155 m, cu o lățime maximă de 85 m, și o suprafață de 0,90 ha. Adâncimea maximă este de 5,5 m, plasată la 35 m de malul estic. Malurile sunt înierbate și coboară lin spre lac, spre est aflându-se câteva boschete de ienupăr. Alimentarea lacului se face din apa zăpezilor, un con de dejectie și a ploilor, precum și din câteva ochiuri înmlăștinate din malul sudic. Bazinul hidrografic Vinderel are cel mai mare caracter torențial din versanți cu alunecări la fiecare ploaie și apa transportă tot ceea ce-i stă în cale, iar la confluența cu râul Repedea s-a format în ultimii 50 de ani, un con de dejectie, cu o înălțime de peste 26 de m.

  • Traseul turistic: Cabana Cosnea - Piatra Socolău - Stânișoara - Creasta Mihăilecu - Lacul Vinderel, (marcaj: bandă roșie, durata: 4-5 ore).

Personalități[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Poienile de Sub Munte
  1. ^ x indică operatorul telefonic: 2 pentru Romtelecom și 3 pentru alți operatori de telefonie fixă

Galerie de imagini[modificare | modificare sursă]

MM Acest articol despre o localitate din județul Maramureș este deocamdată un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea lui.