Comuna Șieu, Maramureș

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Șieu
—  Comună  —
Biserica de lemn din satul Șieu
Biserica de lemn din satul Șieu

Țară  România
Județ Actual Maramures county CoA.png Maramureș

SIRUTA 179613

Reședință Șieu
Sate componente Șieu

Guvernare
 - Primar Irina-Adriana-Gabriela Iusco (PNL,02008, reales 2012)

Suprafață
 - Total 8,11  km²

Populație (2011)[1][2]
 - Total 2.348 locuitori
 - Recensământul anterior, 2002 2.513 locuitori

Site: Pagina Primăriei

Localizarea comunei in județul Maramureș
Localizarea comunei in județul Maramureș

Șieu este o comună în județul Maramureș, Transilvania, România. Are în componență un singur sat, Șieu.

Comuna Sieu, glie de seama a lumii romanesti'

Maramuresul, straveche provincie din nordul tarii, este o “glie” de seama a lumii romanesti, ce ofera o priveliste istorica de un exceptional interes. In acest cadru istoric si deosebit de pitoresc al Maramuresului este cuprinsa asezarea romaneasca ce poarta numele Sieu, localitate situata in partea estica a judetului, in Depresiunea Maramuresului, la 83 km de municipiul Baia Mare. Comuna se intinde pe cursul a doua rauri care o strabat< Iza, pe o distanta de 3 km, si raul Sieut, afluent al acestuia, ce uda hotarul satului pe o distanta de 7 km.

Scurt istoric

Primele descoperiri arheologice au fost facute in anul 1913< atunci s-a descoperit un mare depozit de topoare cu disc, varfuri de lanci, bratari, seceri precum si numeroase obiecte de aur, fapt ce dovedeste ca localitatea Sieu a fost locuita inca din cele mai vechi timpuri. Prima atestare documentara a localitatii a fost facuta in anul 1326, cand Carol Robert de Anjou, purtand razboi cu Dalmatia, daruieste cnezatului Stanislau pentru fidelitatea sa si pentru serviciile sale pamanturile Rozavlei, Stramturii Cuhei, Sieului, Botizei, Petrovei, Leordinei si Poienile de Sub Munte, de-a lungul timpului comuna avand parte de multi stapani. Sieul a fost prezent in multe evenimente ale istoriei nationale, deoarece locuitorii lui erau cunoscuti pentru harnicia, curajul si rabdarea lor. De multe ori erau recrutati cei mai buni oameni pentru serviciile strainilor, la curtile acestora, in lupte, in expeditii, in ridicarea cetatilor si castelelor.

Lacasuri de cult

Printre lacasurile de cult cu care se mandreste in lume comuna Sieu demne de amintit sunt< Biserica de lemn “Adormirea Maicii Domnului”, care a fost construita in anul 1760 si figureaza pe lista monumentelor istorice avand codul MM-II-m-A-04756. Picturile murale originale au fost datate in a doua jumatate a secolului al XVIII-lea, dar ele au fost pictate in mare masura in prima jumatate a secolului al XIX-lea. Ele au fost aplicate pe bucati de material textil, care au fost atasate pe pereti. Corpul principal al edificiului are forma dreptunghiulara, iar altarul e poligonal. Acoperisul are stresini duble, cu exceptia altarului, unde acoperisul este simplu. In dreptul fatadei vestice se afla un mic portal cu arcuri rotunde. De asemenea, usa de la intrare are o forma rotunda si este gravata cu raze de soare, o cupa si vita de vie cataratoare, tocul fiind decorat cu o funie rasucita. In pronaos nu mai sunt picturi pe tavan. Pe peretele sudic sunt infatisati Patriarhii Abraham, Isaac si Iacob in Rai, tinand in maini sufletele celor salvati. In centrul boltii din naos se afla Sfanta Treime, iar in colturi sunt Evanghelistii Matei, in nord-est, Ioan, in sud-est, Luca, in sud-vest, si Marcu, in nord-vest. Pe partile boltii sunt scene din Vechiul Testament si Geneza, peretii fiind inchinati Ciclului din Viata si Patimile lui Hristos. Pe registrul I al peretelui sudic sunt reprezentate Cina cea de Taina, Arestarea lui Iisus, Procesul in Fata Inaltilor Preoti Anna si Caiafa si Procesul in fata lui Pilat. Pe peretele vestic se afla Cainta lui Iuda, iar pe peretele nordic Rastignirea, Inmormantarea si Invierea. Acestui sfant asezamant i se adauga Biserica Ortodoxa Noua, lacas de cult care a fost construit in anul 1998 si care joaca un rol primordial in viata locuitorilor comunei, inaltandu-se orcotitoare pe culmile dealului. Aceasta parca ar vrea sa traga un semnal de atentie tuturor celor care au frica de Dumnezeu, ca ea reprezinta locul unde legatura cu transcedentul este mai aproape ca oriunde altundeva si ca numai prin rugaciune putem fi iertati de pacate.

Casa traditionala in Sieu

Arhitectura taraneasca exprima modul de viata, comportamentele tehnice, sociale si spirituale ale acestora, aceasta fiind cea mai completa si cea mai expresiva creatie a vechilor societati rurale. Constituindu-se ca semn al prezentei omenesti in natura, ca expresie a universului interior al omului, arhitectura caracterizeaza individualitatea comunitatii, ilustrandu-i simultan comanda sociala, posibilitatile materiale si tehnice si, nu in ultimul rand, gradul de sensibilitate artistica. Gospodaria taraneasca din Maramuresul Istoric cuprinde mai multe cladiri si anume< casa principala, care este asezata fie in partea opusa portii de la intrare, fie perpendicular cu ea, dar in asa fel incat fatada principala sa fie la sud ori la est. Cea mai mare constructie din curte este grajdul, unde stau caii si vacile. Una sau chiar mai multe cladiri mici se gasesc adeseori langa gardul casei pentru a adaposti animalele mai mici, precum porcii sau pasarile.

“Floare mandra de pe Iza”

Cel mai important eveniment local din comuna Sieu este festivalul concurs “Floare mandra de pe Iza”, ce se desfasoara anual in perioada 21-22 mai, acesta insemnand in primul rand respect pentru traditie si folclor, contribuind totodata la perpetuarea valorilor mostenite de-a lungul generatiilor. In cadrul evenimentului are loc un concurs de interpretare vocala si instrumentala, la care participa atat copii din Marmuresul Istoric, cat si voci din Baia Mare, dar si din judetele Cluj si Satu Mare. Cel mai impresionant moment artistic este interpretarea fara acompaniament a unei doine si a unui cantec de joc din zona folclorica de provenienta a fiecarui concurent. Dupa decernarea premiilor, in centrul comunei are loc o parada a calaretilor, precum si o prezentare a portului popular, dat fiind scopul acestui eveniment si anume acela de a promova si conserva folclorul, dar si costumele populare autentice.

sursa: Istoria romaneasca Editia a V-a de Ion Bulei editie 2012

Demografie[modificare | modificare sursă]




Circle frame.svg

Componența etnică a comunei Șieu

     Români (98.38%)

     Necunoscută (1.53%)

     Altă etnie (0.08%)



Circle frame.svg

Componența confesională a comunei Șieu

     Ortodocși (90.03%)

     Greco-catolici (3.62%)

     Adventiști de ziua a șaptea (4.81%)

     Necunoscută (1.53%)

     Altă religie (0.0%)

Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Șieu se ridică la 2.348 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 2.513 locuitori.[1] Majoritatea locuitorilor sunt români (98,38%). Pentru 1,53% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută.[2] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (90,03%), dar există și minorități de adventiști de ziua a șaptea (4,81%) și greco-catolici (3,62%). Pentru 1,53% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.[3]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Populația satelor componente la recensământul din 2002. Pe atunci, comuna încă nu exista, ea fiind înființată la o dată ulterioară. Recensământul Populației și al Locuințelor 2002 - populația unităților administrative pe etnii”. Kulturális Innovációs Alapítvány (KIA.hu - Fundația Culturală pentru Inovație). http://www.kia.hu/konyvtar/erdely/erd2002/etnii2002.zip. Accesat la 6 august 2013. 
  2. ^ a b Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: Tab8. Populaţia stabilă după etnie – judeţe, municipii, oraşe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. http://www.recensamantromania.ro/wp-content/uploads/2013/07/sR_Tab_8.xls. Accesat la 5 august 2013. 
  3. ^ Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: Tab13. Populaţia stabilă după religie – judeţe, municipii, oraşe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. http://www.recensamantromania.ro/wp-content/uploads/2013/07/sR_TAB_13.xls. Accesat la 5 august 2013.