Parcul Central din Cluj

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Lacul din Parcul Central

Parcul Central, colocvial Parcul Mare, cu o vechime de peste 180 de ani, este unul dintre principalele spații verzi din zona centrală a municipiului Cluj-Napoca. Parcul este delimitat de Stadionul Municipal la vest, Teatrul Maghiar de Stat la est, râul Someșul Mic la nord, respectiv strada Iuliu Hossu (fostă Pavlov) la sud. Este înscris pe lista monumentelor istorice din județul Cluj, elaborată de Ministerul Culturii si Patrimoniului Național din România în anul 2010 (cod LMI CJ-II-s-B-07243).

Istoric[modificare | modificare sursă]

Istoria parcului începe în anul 1827, când organizația Asociația de Binefacere a Femeilor (Jóltevő Asszonyi Egyesület) a închiriat terenul pe atunci neamenajat, cu scopul de a înființa un loc de recreație. La data de 1 mai 1838 a luat ființă Comisia Orășenească pentru Parc care a preluat activitatea de la Asociația de Binefacere a Femeilor. Parcul a fost deschis publicului la începutul anilor 1830, având inițial numele de Népkert (Parcul Poporului).

De la 15 septembrie 1860 îngrijirea parcului a fost preluată de Comisia Parc având ca președinte pe contele Imre Mikó. În 1862 a fost înființat Corul Tinerilor Comercianți din Cluj (Kolozsvári Kereskedelmi Ifjak Dalárdája), care sub conducerea dirijorului de operă Béla Stöger cânta seara pe malul lacului din parc.

Parcul Central

La 2 septembrie 1865 a luat ființă Asociația Parcului (Sétatér-Egylet) care preluase îngrijirea parcului, a organizat aleele, a săpat lacul și a construit pavilionul de muzică. În 1871 Asociația de Patinaj a închiriat lacul din parc și în 1877 a construit un pavilion de lemn pe insula din mijloc.

La 14 iunie 1874 a fost deschis ca parte a parcului Teatrul de Vară, construit dupä planurile arhitectului Henrik Zimmermann. Clădirea e astăzi sediul Teatrului Maghiar de Stat. Între 1896–1897 s-a construit pavilionul de patinaj și chioșcul, ambele proiectate de arhitectul clujean Lajos Pákey.

Școala superioară pentru fete De Gerando, numită după prima directoare, Antonina De Gerando, a primit o clădire nouă lângă parc în anul 1900, proiectată de către arhitectul Ignác Alpár. Astăzi clădirea aparține Universității Babeș-Bolyai și adăpostește Facultatea de Chimie. În toamna anului 1912 directorul teatrului, Jenő Janovics a deschis un cinematograf în clădirea teatrului de vară.

În parc se află statuile personalităților celebre; Antonin Ciolan, George Coșbuc, Liviu Rebreanu, Octavian Goga, Sigismund Toduță, ridicate după 1960.

După 1989 parcului i-a fost atribuită denumirea Parcul Central „Simion Bărnuțiu

În 2011, în timpul mandatului primarului Sorin Apostu, au fost betonate aleile și au fost distruși mai mulți copaci seculari, ceea ce a stârnit nemulțumiri și proteste, inclusiv din partea unor specialiști în arboricultură.[1][2]

Galerie de imagini[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Foaia Transilvană, Clujenii cer explicații pentru tăierea brutală a copacilor din Parcul Central, 28 octombrie 2011.
  2. ^ Citynews, Directorul Grădinii Botanice: Toaletarea parcului, hidoasă, 6 decembrie 2011.

Referințe[modificare | modificare sursă]

  • Lukacs Jozsef - Povestea „orașului-comoară”, Editura Biblioteca Apostrof, Cluj-Napoca, 2005
  • Bodea Gheorghe - Clujul vechi și nou, Cluj-Napoca, 2002
  • Cluj-Napoca=Claudiopolis, Noi Media Print, bucurești, 2004
  • Cluj-Napoca - Ghid, Editura Sedona, 2002
  • Gabriela Popa, Liviu Stoica - ”Cluj-Napoca City Guide”, Cluj-Napoca, 2006, ISBN 978-973-0-04701-1
  • Gabriela Popa, Liviu Stoica - ”Cluj-Napoca Illustrated Guide”, Cluj-Napoca, 2007, ISBN 978-973-0-04521-5

Legături externe[modificare | modificare sursă]