Muzeul Etnografic al Transilvaniei

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Reduta - Muzeul Etnografic al Transilvaniei
(str. Memorandumului nr. 21)

Muzeul Etnografic al Transilvaniei este un muzeu în municipiul Cluj-Napoca. Muzeul a fost înființat la 16 iunie 1922, fiind una dintre realizările culturale ale perioadei următoare Marii Uniri de la 1 decembrie 1918. Cu peste 80 de ani vechime neîntreruptă, muzeul a ajuns cel mai mare de acest gen din România și unul dintre cele mai prestigioase din Europa.

Muzeul dispune de un patrimoniu de peste 50.000 de piese de port popular și mărturii ale diferitelor obiceiuri străvechi, reflectând ocupațiile populației transilvănene. Acestea sunt riguros organizate, oferind vizitatorilor o imagine completă a obiceiurilor din Transilvania. Sunt expuse peste 43.000 de obiecte etnografice, organizate în 8 sectii: Ceramică, Textile, Ocupații, Port, Locuință-alimentație, Obiceiuri, Secția în aer liber și Secția internațională. Există 50.000 de fotografii; 5.000 de diapozitive; 12.000 reviste de specialitate.

Localizare[modificare | modificare sursă]

Se află pe str. Memorandumului nr. 21, în clădirea Reduta; este o construcție de la finele secolului al XVIII-lea. Clădirea Reduta a adăpostit în perioada 1848-1865 Dieta Transilvaniei. Tot aici a avut loc procesul memorandiștilor în 1894-1895, eveniment cu largi ecouri internaționale la acea vreme și în 1923 s-a organizat aici Congresul general al sindicatelor din România.

Parcul Etnografic[modificare | modificare sursă]

Parcul Etnografic Romulus Vuia, este o secție în aer liber a Muzeului de Etnografie (un muzeu al satului), fiind primul muzeu în aer liber din România, aflat în zona Hoia din Cluj-Napoca. Acesta a luat ființă în 12 aprilie 1929, cele mai vechi exponate datând din 1678. Conține:

  • 13 gospodării cu 90 de construcții caracteristice zonelor Munții Apuseni, Năsăud, Bistrița, Câmpia Transilvaniei, Maramureș, Secuimea, Zarand, Podgoria Albă, Țara Oașului, Gurghiu, Depresiunea Călățele, Bran
  • 34 de instalații tehnice țărănești
  • 5 case-atelier
  • 3 biserici de lemn
  • o poartă de cimitir.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  • Bodea Gheorghe - Clujul vechi și nou, Cluj-Napoca, 2002
  • Cluj-Napoca=Claudiopolis, Noi Media Print, bucurești, 2004
  • Cluj-Napoca - Ghid, Editura Sedona, 2002

Bibliografie suplimentară[modificare | modificare sursă]

  • Muzeul Etnografic al Ardealului, Romulus Vuia, București, 1928
  • Începuturile Muzeului Etnografic al Ardealului (1922-1928). Contribuții documentare, Tudor Sălăgean, 1977 - fragmente

Legături externe[modificare | modificare sursă]