Melc de livadă

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Helix pomatiaAjutor:Cum se citește o cutie de taxonomie
NE
Helix pomatia (Dourbes).jpg
Clasificare științifică
Regn: Animalia
Încrengătură: Mollusca
Clasă: Gastropoda
Subclasă: Orthogastropoda
Supraordin: Heterobranchia
Ordin: Pulmonata
Familie: Helicidae
Gen: Helix
Specie: H. pomatia
Nume binomial
Helix pomatia
Linnaeus, 1758
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de melcul de livadă
Wikispecies
Wikispecies conține informații legate de Melc de livadă

Melcul de livadă (numit în Franța melcul de Burgundia, Helix pomatia) este o specie de melci.

Are o cochilie de până la 5 cm înălțime și aprox. 4,5 cm diametru. Este răspândit în toată Europa, cu excepția zonelor nordice, și preferă arbuștii ca landșaft, în poienele luminoase de la liziera pădurilor, în livezi și parcuri. Este erbivor și se hrănește cu plantele mici și proaspete, dar și cu viță-de-vie. Acceptă și rămășițe de plante, iar pentru a-și menține cochilia sănătoasă, consumă săruri de calciu. Este activ din primăvară până la primele zile cu temperaturi negative, când se pregătește de hibernare. Dormitează până în martie într-un culcuș aflat la aprox. 30 cm sub pământ, pe care, de regulă, nu și-l schimbă. În timpul somnului, se închide ermetic în cochilie cu ajutorul unui „dop” calcaros, cu atât mai gros cu cât e mai rece vremea. Trăiește 7 8 ani, perioadă care poate atinge 20 ani dacă nu este mâncată de prădători.

Alcătuirea corpului[modificare | modificare sursă]

Capul melcului de livadă este alcătuit din patru tentacule — două, mai lungi, poartă în vârf ochii; celelalte două servesc pentru pipăit — și la orificiul bucal prezintă 3 buze așezate în formă de triunghi. În interiorul gurii se găsește limba zimțată cu care fărămițează hrana. Piciorul este musculos, acoperit cu mucus. Cochilia este sidefată în interior. Deoarece se deplasează încet, are simțul tactil și al văzului dezvoltate satisfăcător. Sistemul digestiv este dezvoltat în comparație cu alte moluște, acesta incluzând și o glandă-anexă, hepatopancreasul. Are o respirație pulmonară, rolul de plămân îndeplinindu-l mantaua protejată de cochilie, care este subțire și umedă. Melcii de livadă sunt hermafrodiți și depun ouă. În interiorul cochiliei calcaroase se află organele interne. Are pielea subțire și nu-l poate apăra de uscăciune. Cochilia este formata dintr-o singură bucată. Mantaua este organul intern care produce cochilia. Între manta și organele interne există un spațiu numit camera mantalei. Deoarece corpul melcului de livada este moale, el a fost încadrat in familia moluște Daca atingem tentaculele ele se retrag ca un deget de manușă. Helix Pomatia se retrage în cochilie când simte pericolul. Sistemul nervos este alcătuit din ganglioni grupați la cap. Cu ajutorul piciorului Helix Pomatia se mișcă făcând o mulțime de mișcări ondulatorii. Melcul ține hrana cu unele părți ale cerului gurii si le fărămitează cu ajutorul limbii. La digestie participă o glandă care are rol de ficat și pancreas. Orificiul anal se află pe partea dreapta a corpului melcului aproape de marginea deschiderii cochiliei. Mantaua cu rol de plămân este bogată în vase de sânge. Aerul pătrunde în camera mantalei printr-un orificiu respirator pe partea dreapta a corpului, aproape de orificiul anal. Sângele este incolor. Melcul e hermafrodit, ouăle sunt eliminate printr-un orificiu pe partea dreaptă a capului. După 3-4 săptămâni se dezvoltă un nou melc.Un melc poarta ambele glande sexuale, de aceea indivizii fac schimb de spermatozoizi. In lunile Iunie si August, se gasesc melci cu capul in pamant si cochilia la suprafata. Ei depun ouale, prin orificiul genital situat pe partea dreapta a corpului , in apropierea tentaculelor mici . Din oua ies melci mici , cu cochilie transparent .Ei se dezvolta in 3 saptamani . Calcarul produs de manta ajuta la cresterea rapida a cochiliei . Aceasta creste atat cat creste melcul .

Rolul în economie[modificare | modificare sursă]

Melcul de livadă este folosit în alimentație în state cu o istorie culinară aparte, așa ca Franța, Italia, Spania. Se gătește, de obicei, cu tot cu cochilie în ulei încins și se servește cu pătrunjel. Este considerat a fi mai gustos decât alte specii comestibile de melci.[necesită citare] În Franța e o specie rar întâlnită, în schimb este răspândită în Grecia, unde creșterea melcilor e o ramură a economiei. În multe alte țări europene (Germania, Olanda, Rusia, Ucraina, Ungaria) melcul este utilizat în industria farmaceutică și este un produs de export. Extractul din melc de livadă este folosit în tratarea bronșitei. De asemenea, din el este extrasă lectina.