Ignacy Paderewski

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Ignac Paderewski în 1936

Ignac Jan Paderewski (n. 18 noiembrie 1860 în Kurylowka — d. 29 iunie 1941 în New York) a fost un pianist, compozitor și om politic polonez, care a deținut și funcția de premier.

Activitate muzicală[modificare | modificare sursă]

Încă din fragedă copilărie, Paderewski a fost atras de muzică. Inițial, a luat lecții particulare de pian. La vârsta de 12 ani, în anul 1872, a plecat spre Varșovia, unde a fost admis la Conservator. După absolvire, în anul 1878, a primit propunerea de a deveni profesor de pian în cadrul acelei universități și a acceptat.

În anul 1880, Paderewski s-a căsătorit cu Antonina Korsakówna, iar la scurt timp s-a născut primul lor copil care, la doar un an de la naștere, a dat semnele unui handicap. La scurt timp, Antonina a murit. Paderewski depășește acest moment tragic și se dedică muzicii și, în anul 1881, se merge la Berlin pentru a studia compoziția cu Friedrich Kiel și Heinrich Urban. În anul 1884, s-a mutat la Viena unde a fost elevul lui Theodor Leschetizky. Tot aici, în anul 1887, și-a făcut și debutul muzical. În scurt timp, a devenit foarte cunoscut, iar aparițiile sale (la Paris în anul 1889 și la Londra în anul 1890) au fost pline de succes.

Maniera sa interpretativă a creat un mare entuziasm și admirație. Triumful său a fost reiterat și în Statele Unite în anul 1891. Foarte rapid, numele său a devenit sinonim cu cele mai înalte niveluri de virtuozitate.

Paderewski a compus două opere (Manru și Sakuntala), o simfonie, un concert, muzică de cameră, vocală și pentru pian.[1]

Între 1909-1913 a fost directorul Conservatorului din Varșovia.

Activitate politică[modificare | modificare sursă]

În timpul Primului Razboi Mondial, Paderewski a devenit membru al Comitetului Național Polonez din Paris, care a fost în scurt timp acceptat de Antanta ca organismul reprezentativ al Poloniei. Paderewski a devenit purtătorul de cuvânt al acestei organizații; în scurt timp a format alte organizații sociale și politice, printre care și Fondul Polonez pentru Întrajutorare din Londra.

În anul 1919, într-o Polonie independentă, Paderewski devine prim-ministru[1] și ministru al afacerilor externe (ianuarie 1919 - decembrie 1919), reprezentând astfel Polonia la Conferința de Pace de la Paris.

În vara acelui an, a semnat Tratatul de la Versailles prin care majoritatea teritoriilor din Polonia medievală și estul regiunii Pomerania (în jurul orașului Gdansk) erau restituite noii republici poloneze. Deși era mai puțin în comparație cu ceea ce solicitaseră delegații polonezi, aceste teritorii au constituit nucleul statului polonez restaurat.

Paderewski își va continua cariera politică și cea muzicală pentru tot restul vieții.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Sava, pag. 151