Stanford Moore
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Biochimistul american Stanford Moore s-a născut la Chicago în anul 1913. Termină cursurile Institutului Vanderbilt din Nashville (statul Tennessee) în anul 1935 după care ocupă diferite funcţii la : Universitatea din Wisconsin, Institutul de Cercetări în domeniul medicinii Rockffeler din New York, iar din anul 1952 este profesor la acest Institut. Lucrările de bază ale lui Moore, efectuate în colaborare cu Stein W.H., sunt dedicate cercetării structurii proteinelor. Ei au elaborat metode analitice exacte pentru determinarea compoziţiei aminoacide a proteinelor. În 1951 au dezvoltat metoda cromatografică cu schimbători de ioni folosind-o la extragerea şi purificarea ribonucleazei. Datorită combinării metodei cromatografice de analiză, elaborată de Stein şi Moore, cu metoda fotometric-ninhidrică propusă de ei şi colectorul de fracţii tot al lor, au modelat metodica ce permite analiza hidrolizatului proteic pe parcursul a două săptămâni. În activitatea de cercetare pe care o efectuează de-a lungul carierei sale face o serie de descoperiri printre care amintim:
- în anul 1950 – folosirea răşinelor sintetice schimbătoare de ioni (sulfocationiţi) le-a permis să scurteze acest timp până la o săptămână;
- în anul1958 – automatizează procesul şi timpul de analiză e micşorat până la câteva ore.
- în anul 1960 – stabileşte structura primară a ribonucleazei ce conţine 1876 atomi de C, H, N, O şi a descoperit, de asemenea, un principiu important, conform căruia grupele funcţionale ale aminoacizilor, ce formează centrul activ al fermentului, posedă o capacitate de reacţie anormal de înaltă.
În anul1966 devine preşedintele Societăţii Biochimice din America, membru al unui şir de Academii de Ştiinţe.
În anul 1972, împreună cu Stein şi C.B.Afinsen, câştigă premiul Nobel.
|
|||||||||||||||||
