Eduard Buchner

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Eduard Buchner

Chimistul Eduard Buchner
Născut(ă) 20 mai 1860
München, Bavaria, Germania
Deces 13 august 1917, (57 de ani)
München, Germania
Cauza decesului Urmare a rănilor provocate de explozia unei grenade la Focșani
Educație Universitatea din München
Ocupație biolog, chimist
Lucrări remarcabile „Über alkoholische Gärung ohne Hefezellen“
Influențat de Adolf von Baeyer
Cunoscut(ă)
pentru
A pus bazele enzimologiei
Părinți Friederike Buchner Martin,
Dr. Ernst Buchner
Premii Premiul Nobel pentru Chimie, în 1907

Eduard Buchner (n. 20 mai 1860, München, Bavaria, Germania — d. 13 august 1917. München), biolog și chimist german, laureat al Premiului Nobel pentru Chimie, în 1907.

A fost fiul lui Friederike Buchner, născută Martin și a lui Dr. Ernst Buchner, medic și profesor la Școala de Medicină Legală de pe lână Universitatea din München.

Între 1884 și 1888 a studiat chimia la Universitatea din München, cu Adolf v. Baeyer, a absolvit în 1888 și a luat licența (Habilitation) în 1891.

În 1896 a plecat la Universitatea din Tübingen unde, pe 9 ianuarie 1897 a publicat lucrarea „Über alkoholische Gärung ohne Hefezellen“ (Despre fermentația alcoolică fără drojdii). Din 1898 trece la Universitatea de Științe agricole de le Berlin

În 1907 obține Premiul Nobel pentru Chimie pentru fermentația alcoolică fără drojdii. După doi ani, în 1090, devine profesor la Unversitatea din Breslau (azi Wroclaw).

După încă doi ani, în 1911, Buchner este angajat de Universitatea din Würzburg.

La izbucnirea primului război mondial, a fost concentrat. A lucrat într-un spital de campanie lângă Focșani, unde a fost rănit de o grenadă pe 3 august 1917. În urma rănii suferite, pe 12 august 1917, Ernst Buchner decedează la München.

Cercetări și Premiul Nobel[modificare | modificare sursă]

Chimistul Buchner a fost un fin observator și un cercetător critic. Conform teoriei fermentației, recunoscută la acea vreme, fermentația putea avea loc numai în prezența celulelor de drojdie. Prin experiențe relativ simple, de fermentație, cu celule de drojdie omorâte, Eduard Buchner a reușt să dovedească că, pentru a avea loc fermentația, nu erau necesare celule vii de drojdie ci numai o enzimă produsă de aceste celule. Pe această temă, Buchner scria: "Pentru teoria fermentației, pot fi trase următoarele concluzii. În primul rând, s-a dovedit că inițierea procesului de fermentație nu sunt necesare proceduri complicate, ca acelea declanșate de drojdii. Purtătorul capacității de fermentare [ ... ] este o substanță dizolvată, denumită zimază".

Această descoperire a sa a pus bazele enzimologiei.

Legături externe[modificare | modificare sursă]