Adolf von Baeyer

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Adolf von Baeyer
Johann Friedrich Wilhelm Adolf von Baeyer in 1905
Johann Friedrich Wilhelm Adolf von Baeyer in 1905
Născut 31 octombrie 1835
Berlin, Germania
Decedat 20 august 1917
Starnberg, Germania
Rezidență Germania
Naționalitate german
Domeniu chimist
Instituție Universitatea din Berlin
Academia de Comerț din Berlin
Universitatea din Strasbourg
Universitatea din München
Alma Mater Universitatea din Berlin
Conducător de doctorat Robert Wilhelm Bunsen
Friedrich August Kekulé
Doctoranzi Emil Fischer
John Ulric Nef
Victor Villiger

Carl Theodore Liebermann
Carl Gräbe

Cunoscut pentru sinteza indigoului
Premii Nobel prize medal.svg Premiul Nobel pentru Chimie (1905)

Johann Friedrich Wilhelm Adolf von Baeyer (n. 31 octombrie 1835; d. 20 august 1917) a fost un chimist german, profesor universitar la München, laureat al Premiului Nobel pentru chimie în anul 1905. A realizat sinteza indigoului, a descoperit condensarea anhidridei ftalice cu fenolii, a dezvoltat teoria tensiunii ciclurilor.

Viața[modificare | modificare sursă]

Johann Friedrich Wilhelm Adolf este fiul locotenentului-general Johann Jakob Baeyer, care a pus bazele sistemului european de măsurare geodezică. Adolf face primele experimente chimice la 9 ani, descoperă la numai 12 ani o nouă sare dublă de cupru, iar la 13 ani efectuează primele teste asupra indigoului. Mai târziu, studiază doi ani matematica și fizica, la Universitatea din Berlin, pentru a le abandona tot în favoarea primei sale pasiuni, chimia, pe care o aprofundează, începând cu 1856, la Heidelberg sub îndrumarea lui Robert Bunsen, apoi se îndreaptă spre laboratorul lui August Kekulé, chimist german cunoscut pentru studiile asupra componentelor chimice organice.
În anul în care devine profesor universitar, 1860, obține și postul de lector în chimie organică la Academia de Comerț din Berlin, unde are un laborator spațios. În 1871 este numit profesor la Universitatea din Strasbourg, fiind chemat, doi ani mai târziu, să ocupe postul de profesor de chimie lăsat de Justus von Liebig la Universitatea din München. Aici va pune bazele unui laborator de chimie unde își va desfășura în continuare cercetările.

Referințe[modificare | modificare sursă]

  • Dicționar Enciclopedic, Ed. Enciclopedică, București, 1993, vol I, pag. 162

Legături externe[modificare | modificare sursă]