Haim Cohen

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Haim Cohen

Haim Cohen,(în ebraică:חיים כהן , numele la naștere, în germană: Chaim Hermann Cohn , 11 martie 1911 Lübeck - 10 aprilie 2002 Ierusalim) a fost un jurist israelian originar din Germania, ca formație rabin ortodox, unul dintre fondatorii jurisprudenței moderne din Israel și din purtătorii de cuvânt ai laicismului liberal în această țară. A fost consilier juridic al guvernului (1950-1952 și 1953-1960), ministru al justiției (1952-1953), judecător în Curtea Supremă a Israelului în anii 1960-1981.

Copilăria și anii de studii[modificare | modificare sursă]

Născut în 1911 într-o familie de evrei ortodocși din Lübeck, care îmbina modul de viață strict tradițional cu deschiderea spre stiințele profane. La vârsta de 3-9 ani el a învățat cu bunicul său din partea mamei, vestitul rabin Salomon Carlebach. Și bunicul său patern era rabin. În tinerețe și-a dorit și el foarte mult să devină servitor de cult și a activat in cadrul partidului religios ortodox Agudat Israel, ajungând la un moment dat președintele filialei din Hamburg a acestuia. Potrivit cu linia politică-culturală a acestei mișcări în Germania, era în acea vreme antisionist, dar pentru însușirea de cunoștințe de cultură generală. În familia sa erau și sioniști, ca de pildă un văr al sau, Azriel Carlebach, care a ajuns, mai târziu, unul din jurnaliștii influenți ai Israelului, fondatorul ziarului Maariv. Un alt văr faimos al său a fost rabinul cântăreț Shlomo Carlebach.

În anul 1930 a plecat în Palestina mandatară, pentru a învăța la ieșiva Merkaz Harav din Ierusalim. A slujit ca oficiant de cult în cartierul Mea Shearim. Ulterior s-a întors în Germania pentru a studia dreptul la Universitatea din Frankfurt am Main. În anul 1933 s-a întors în Palestina ca doctor în știinte juridice și avocat. In anul 1936 a reușit să obțină autorizația de liberă practică și în anul următor și-a deschis biroul avocațial la Ierusalim.

Activitatea în Statul Israel[modificare | modificare sursă]

In decembrie 1947 Haim Cohen a fost numit secretarul consiliului juridic care a pregătit tranziția de la sistmeul de legi britanic la cel israelian. După proclamarea Statului Israel, a devenit directorul secției de legislație a ministerului justiției iar mai târziu a fost numit consilier juridic al guvernului.

În anul 1952 a îndeplinit pentru un scurt timp și funcția de ministru al justiției, fără a fi membru în Knesset. Între anii 1960-1981 a fost judecător la Curtea Supremă a Israelului. Pe lângă serviciul său public, el a fost lector oaspete la Universitatea din Tel Aviv (între anii 1956-1969) și la Universitatea Ebraică din Ierusalim (între anii 1954-1976). A reprezentat Israelul la Consiliul Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului și a fost membru în Curtea Internațională de Justiție de la Haga. Haim Cohen a fost cel dintâi președinte al Asociației israeliene pentru Drepturile Omului, de asemenea a dat numele său asociației pentru apărarea legală a drepturilor omului înființată de discipolul său, avocata Erna Lin. De asemenea a activat în mișcarea Tehila pentru laicism evreiesc în Israel.

În 1960 a refuzat propunerea premierului David Ben Gurion de a prezida procesul criminalului nazist Adolf Eichmann, deoarece, personal, se opunea aplicării pedepsei cu moartea.

În anul 1965 a cerut să demisioneze din Curtea Supremă pentru a se putea căsători, contrar interdicției iudaismului ortodox referitoare la cei care fac parte din categoria cohanimilor, descendenți ai preoților evrei din Israelul antic), cu o femeie divorțată, muzicoloaga Michal Zmora, fiica judecătorului Moshé Zmorá, care fusese cel dintâi președinte al Curții Supreme a Israelului. Ea fusese deja căsătorită de trei ori. Cei doi s-au căsătorit, în cele din urmă, printr-o ceremonie civilă, la New York în 1966, și în ciuda acestui fapt ,Haim Cohen a putut să rămână în continuare în Curtea Supremă.

A murit în anul 2002, lăsând în urmă patru copii. Președintele Curții Supreme de atunci, judecătorul Aharon Barak, l-a citat ca pe unul din fondatorii dreptului israelian.

Cărți[modificare | modificare sursă]

A scris șase cărți.

  • Mishpató umotó shel Yéshu Hanotzrí Editura Dvir, 1968.
    • tradusă în română - Haim Cohn: Arestarea, Procesul și Moartea lui Iisus Editura Teșu, București, 2008
  • Hamishpat (Justiția), Editura Mosad Bialik, 1991 - carte care prezintă lumea judiciară cititorului profan
  • Tzedek umishpat (Dreptate și judecată), Universita meshuderet, 1992
  • Mavó ishí - Otobiografia (Prefața personală - autobiografie) red. Itzhak Zamir si Michal Zmora-Cohen, Editura Dvir, 2005
  • Lihyot yehudi (A fi evreu), sub redacția lui Ruth Gabisohn, Editura Dvir, 2006
  • Dat ve din:kitvey hashofet Haim Cohen - redactat de Daniel Friedman, Editura Kineret Zmora Bittan, 2009 (Religie și judecată: scrierile judecătorului Haim Cohen)