Giorgio Moroder

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Giorgio Moroder
Date personale
Nume la naștereGiovanni Giorgio Moroder Modificați la Wikidata
Născut (83 de ani)[1][2][3][4] Modificați la Wikidata
Ortisei, Venezia Tridentina⁠(d), Italia[5] Modificați la Wikidata
Cetățenie Italia Modificați la Wikidata
EtnieLadini[*]​ Modificați la Wikidata
Ocupațiecompozitor
disc jockey
textier[*]​
producător muzical
compozitor de coloană sonoră[*]​
producător de film Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba engleză[6][7]
limba italiană[7]
limba germană
Limba ladină Modificați la Wikidata
Alte numeGiorgio  Modificați la Wikidata
Gen muzicalEurodisco[*][[Eurodisco (music genre)|​]]
disco
muzică dance electronică
muzică electronică
muzică dance[*]​  Modificați la Wikidata
Instrument(e)sintetizator  Modificați la Wikidata
Case de discuriDunhill[*][[Dunhill (US record label; imprint of Dunhill Records, Inc.)|​]]
London Recordings[*][[London Recordings (record label headquartered in the United Kingdom)|​]]
Hansa Musik Produktion[*][[Hansa Musik Produktion (West German record label)|​]]
Philips Records[*][[Philips Records (Dutch international record label; imprint of Philips Phonografische Industrie)|​]]
Casablanca Records[*][[Casablanca Records (American record label)|​]]  Modificați la Wikidata
PremiiPremiul Oscar pentru cea mai bună coloană sonoră ()
Premiul Oscar pentru cea mai bună melodie originală ()
Premiul Oscar pentru cea mai bună melodie originală ()
Premiul Bambi ()
Premiul Bambi ()
Premiul Grammy pentru cea mai bună înregistrare dance ()
Ordinul de Merit al Republicii Italiene în grad de Comandant[*]​ ()
Premiul Globul de Aur pentru cea mai bună melodie originală ()
Premiul Globul de Aur pentru cea mai bună coloană sonoră ()
Premiul Globul de Aur pentru cea mai bună coloană sonoră ()
Grammy Award for Best Score Soundtrack for Visual Media[*][[Grammy Award for Best Score Soundtrack for Visual Media (award for visual media soundtrack)|​]] ()
Grammy Award for Best Instrumental Composition[*][[Grammy Award for Best Instrumental Composition (grammy award)|​]] ()
Premiul Grammy pentru cel mai bun album al anului ()
Premiul Globul de Aur pentru cea mai bună melodie originală ()
Premiul Globul de Aur ()
Premiul Oscar ()  Modificați la Wikidata
Discografie
Listă completăGiorgio Moroder discography[*][[Giorgio Moroder discography (Wikimedia artist discography)|​]]  Modificați la Wikidata
Prezență online
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Giovanni Giorgio Moroder pronunție în italiană: /dʒoˈvanni ˈdʒordʒo moˈrɔːder/, Pronunție în germană: /mɔˈʁoːdɐ/; (n. , Ortisei, Venezia Tridentina⁠(d), Italia)[8][9] este un compozitor și producător muzical italian. Supranumit „Părintele Disco-ului”,[10][11][12] Moroder este creditat cu pionieratul stilului euro disco și a muzicii dance electronice.[13] Folosirea sintetizatoarelor în munca sa a avut o influență mare asupra mai multor genuri muzicale precum hi-NRG, Italo disco, synth-pop, new wave, house și techno.[13][14][15]

Când se afla în Munchen în anii 1970, Moroder și-a deschis propria casă de discuri numită Oasis Records, care câțiva ani mai târziu a devenit o subdiviziune a Casablanca Records. El este fondatorul fostului Studiou Musicland din Munchen, un studio de înregistrări folosit de mulți artiști, inclusiv Rolling Stones, Electric Light Orchestra, Led Zeppelin, Deep Purple, Queen și Elton John.[16] A produs single-uri pentru Donna Summer la mijlocul și sfârșitul anilor 1970, inclusiv „Love to Love You Baby”, „I Feel Love”, „Last Dance”, „MacArthur Park”, „Hot Stuff”, „Bad Girls”, „Dim All the Lights”, „No More Tears (Enough Is Enough)” și „On the Radio”. În această perioadă a lansat și multe albume, inclusiv From Here to Eternity (1977) și E=MC² (1979).[17]

Giorgio Moroder a produs albumul disco, lansat la Elektra Records în 1979, al artistei Suzi Lane, numit „Ooh La La”, care a avut doua single-uri clasate pe primul loc în topul Billboard disco/dance, „Ooh La La” împreuna cu „Harmony”. A început să compună coloane sonore și partituri de film, inclusiv Midnight Express, American Gigolo, Superman III, Scarface, The NeverEnding Story și restaurarea Metropolis din 1984. Creațiile lui Moroder pentru filmul Midnight Express (1978), care conținea hitul internațional „Chase”, i-au adus premiul Oscar pentru cea mai bună coloană sonoră și premiul Globul de Aur pentru cea mai bună coloană sonoră. De asemenea, a produs o serie de melodii disco electronice pentru Three Degrees, două albume pentru Sparks și câteva melodii de pe albumul lui Bonnie Tyler, Bitterblue, precum și single-ul ei din 1985 „Here She Comes”. În 1990, a compus „Un'estate italiana”, melodia oficială a Cupei Mondiale FIFA 1990.

Moroder a creat cântece pentru mulți interpreți, inclusiv David Bowie, Falco, Kylie Minogue, Irene Cara, Janet Jackson, Madleen Kane, Melissa Manchester, Blondie, Japan și France Joli. Moroder a declarat că lucrarea de care este cel mai mândru este „Take My Breath Away” de la Berlin,[18] care i-a adus premiul Oscar pentru cea mai bună melodie originală și premiul Globul de Aur pentru cea mai bună melodie originală după apariția în filmul Top Gun în 1986; el câștigase aceleași premii în 1983 pentru „Flashdance... What a Feeling” (precum și Premiul Globul de Aur pentru cea mai bună coloană sonoră pentru toată contribuția sa la Flashdance). Pe lângă cele trei premii ale Academiei și cele patru Globuri de Aur, Moroder a primit și patru premii Grammy, două premii People's Choice și peste 100 de discuri de aur și platină. În 2004, a fost inclus în Dance Music Hall of Fame.[19]

Copilăria[modificare | modificare sursă]

Giovanni Giorgio Moroder s-a născut la 26 aprilie 1940 în Urtijëi (cunoscută în italiană sub numele de Ortisei și în germană drept St. Ulrich in Gröden) din părinți de origine ladină din Tirolul de Sud, în ceea ce era atunci Regatul Italiei.[20] Deși este cunoscut ca Giorgio, numele său de naștere este Giovanni Giorgio Moroder.[21] În drumul spre maturitate, familia sa a trăit într-un mediu mixt de limbă ladină, germană și italiană în Tirolul de Sud, în nordul Italiei, iar mama lui obișnuia să-l numească Hansjörg (Pronunție în germană: /ˈhansjœʁk/), o versiune germană a celor două prenume ale sale.[22][23] Artistul Ulrich Moroder este unul dintre cei trei frați ai săi.[24] Tatăl lui era concierge de hotel.[24]

Carieră[modificare | modificare sursă]

A început să învețe singur să cânte la chitară, la vârsta de 15 ani, inspirat de piesa „Diana“ lui Paul Anka.[24] La vârsta de 18 ani, a început să facă turnee în Europa ca muzician profesionist.[24] Performa noaptea, iar ziua făcea înregistrări cu două recordere Revox.[24] În jurul vârstei de 25 de ani s-a mutat la mătușa sa în Berlin, lucrând ca inginer de sunet.[24] Single-ul lui Ricky Shayne „Ich sprenge alle Ketten” („Am spart toate lanțurile”), compus de necunoscuții de atunci Moroder și Michael Holm, a devenit un hit în Germania.[24] Al doilea hit a fost coverul lui Moroder și Holm a single-ului lui Sir Douglas Quintet, „Mendocino“.[24] După 2 ani la Berlin, Moroder s-a mutat la München.[24]

Moroder a făcut primii pași în muzică în Scotch Club din Aachen și apoi a lansat câteva single-uri sub numele „Giorgio” începând din 1963, după ce s-a mutat la Berlin, cântând în italiană, spaniolă, engleză și germană.[necesită citare]

1963–1983: Contribuție la muzica electronică[modificare | modificare sursă]

Sudioul Musicland a lui Moroder a fost situat la subsolul clădirii Arabella Hochhaus din imagine.[25]

În 1968, s-a mutat la München și a devenit cunoscut când „Looky Looky” a primit un disc de aur în 1970.[26][27] Apoi a fondat Musicland Studios la începutul anilor 1970. Colaborând adesea cu textierul Pete Bellotte, Moroder a avut o serie de hituri în nume propriu, inclusiv „Son of My Father”[22] în 1972, un hit numărul 1 în Marea Britanie pentru Chicory Tip, înainte de a lansa From Here to Eternity, album având sintetizatoarele ca intrument principal, mai multe piese de pe acesa fiind în topuri în 1977. În același an, a co-scris și produs single-ul de succes al lui Donna Summer „I Feel Love”,[22][28] prima piesă din genul Hi-NRG. În anul următor a lansat „Chase”, coloana sonoră a filmului Midnight Express. Aceste melodii au obținut un oarecare succes în clasamentele din Regatul Unit, Statele Unite și în întreaga Europă, peste tot răspândindu-se disco-mania. Coloana sonoră a filmului Midnight Express, „Chase”, i-a adus primul său premiu Oscar pentru cea mai bună colonă sonoră în 1979.

Moroder a lansat E=MC² în 1979. A lansat trei albume între 1977 și 1979 sub numele Munich Machine. A compus și produs două albume de coloane sonore pentru filme: primul pentru Foxes și al doilea pentru American Gigolo (ambele din 1980). Un album dublu cu coloana sonoră a lui „Foxes“ a fost lansat la casa de discuri Casablanca Records, care include hitul lui Donna Summer „On the Radio”, pe care Moroder l-a produs și co-scris. Coloana sonoră Foxes conține o melodie intitulată „Bad Love”, scrisă și interpretată de Cher și produsă de Moroder. Coloana sonoră „American Gigolo“ a conținea piesa „Call Me” produsă de Moroder și interpretată de Blondie, un hit numărul unu în SUA și Marea Britanie. Difuzarea combinată în cluburi a pieselor albumului a fost pe locul doi timp de cinci săptămâni în topurile muzicale de disco/dance.[29] A scris coloana sonoră a filmului Cat People (1982), inclusiv single-ul de succes "Cat People (Putting Out Fire)", cu David Bowie, și a produs coloana sonoră pentru filmul Scarface (1983). În timpul lansării sale inițiale, albumul a fost disponibil doar în câteva țări și strict prin import în Statele Unite. Piesele produse de Moroder au inclus „Scarface (Push It to the Limit)” de Paul Engemann, „Rush Rush” de Debbie Harry și „She's on Fire” de Amy Holland.

1984–1993: Notorietate și hiatus[modificare | modificare sursă]

Moroder cu colaboratoarea sa de lungă durată Donna Summer și soțul ei Bruce Sudano. În stânga se află soția lui Moroder, Francisca Gutierrez.

În 1984, Moroder a compilat o nouă restaurare și editare a filmului mut Metropolis (1927)[30] și i-a oferit o coloană sonoră contemporană.[31] Această coloană sonoră include șapte piese de muzică pop de la Pat Benatar, Jon Anderson, Adam Ant, Billy Squier, Loverboy, Bonnie Tyler și Freddie Mercury.[32] El a integrat inserturile originale în film ca subtitrări ca mijloc de îmbunătățire a continuității. Deoarece viteza inițială nu era cunoscută, această alegere a fost controversată. Cunoscută sub numele de „versiunea Moroder”, a stârnit dezbateri în rândul pasionaților de film, criticii și susținătorii filmului căzând în tabere egale.[33][34] Majoritatea criticilor sunt de acord că, lăsând deoparte opinia puriștilor de film, versiunea lui Moroder a fost un plus binevenit.[35][36] În 1984, Moroder a lucrat cu Philip Oakey de la Human League pentru a realiza albumul Philip Oakey & Giorgio Moroder, care a avut în topurile de single-uri din Marea Britanie hitul „Together in Electric Dreams”, piesa de titlu a filmului din 1984 Electric Dreams. În același an a colaborat cu liderul Kajagoogoo, Limahl, pentru hitul mondial „The NeverEnding Story”.[37]

În 1986, Moroder a colaborat cu protejatul său Harold Faltermeyer (din „Axel F”) și cu textierul Tom Whitlock pentru a crea coloana sonoră pentru filmul Top Gun (1986), care a inclus hitul lui Kenny Loggins „Danger Zone” și „Take My Breath Away” al lui Berlin. A scris piesa tematică a filmului Over the Top, „Meet Me Half Way”, interpretată tot de Loggins. În 1987, Moroder a produs și co-scris piesa lui Falco „Body Next to Body”. Moroder a scris îmnurile oficiale, „Reach Out”, pentru Jocurile Olimpice de la Los Angeles din 1984, „Hand in Hand”, pentru Jocurile Olimpice de la Seul din 1988 și „Un'estate italiana” pentru Cupa Mondială FIFA 1990. Pe 12 martie 1992, Moroder și-a lansat cel de-al paisprezecelea album de studio, Forever Dancing, ultimul său proiect solo pentru ani de zile, luând o pauză lungă în 1993.[38] Timp de două decenii nu a lansat niciun album nou,[28] concentrându-se în mare parte pe remixuri și artă vizuală în cea mai mare parte a anilor 1990 și începutul anilor 2000.[39][40] Cu Daniel Walker a produs coloana sonoră pentru ultimul film al lui Leni Riefenstahl Impressionen unter Wasser. Piesa sa Forever Friends a fost prezentată la Jocurile Olimpice de la Beijing din 2008.[41][42]

2012–prezent: revenire și colaborări[modificare | modificare sursă]

Moroder la Festivalul Melt! 2015

În 2012, Moroder s-a întors în muzică cu tema muzicală pentru „Racer” de la Google.[43] Moroder a contribuit la albumul de studio a celor de la Daft Punk din 2013, Random Access Memories, recunoscând că a fost un fan al piesei lor „One More Time” înainte de a lucra cu grupul.[44] Vocea și povestea lui se află pe piesa albumului „Giorgio by Moroder”. Pe piesă, el afirmă „Numele meu este Giovanni Giorgio, dar toată lumea îmi spune Giorgio”. În vara lui 2013, a fost DJ la Red Bull Music Academy din New York.[45][46] În 2014, Moroder a făcut un rework unei piese din anii 1960 numită „Doo Bee Doo” (versiunea 2014), care a fost folosită în reclama Volkswagen 2014 pentru Super Bowl, „Wings”.[47][48] De asemenea, a anunțat că plănuiește să lucreze cu producătorul electro-pop Madeon[49] și cântăreața americană Lana Del Rey.[50][51] Pe 9 iunie 2014, Adult Swim a lansat un nou single Hi-NRG Disco semnată de Moroder (numită „Giorgio's Theme”).[52] Moroder a remixat, de asemenea, interpretarea lui Tony Bennett și Lady Gaga a „I Can’t Give You Anything but Love”.[53]

Albumul solo de studio al lui Moroder, Déjà Vu, a fost lansat în 2015.[54] Include colaborări cu Kylie Minogue, Britney Spears, Sia, Charli XCX, Mikky Ekko, Foxes și Matthew Koma, printre alții.[53] Pe 16 ianuarie, colaborarea cu Kylie Minogue, „Right Here, Right Now”, a fost difuzată pe internet înainte de lansarea sa oficială.[55] Cântecul, împreună cu un teaser video, a fost lansat oficial pe 20 ianuarie 2015[56] și pe 18 aprilie 2015 a atins numărul unu în US Dance Club Songs, devenind primul hit al lui Moroder în 15 ani.[57] În martie 2015, Moroder a spijinit-o pe Minogue în timpul etapei australiane a turneului ei Kiss Me Once.[58][59] Moroder și Sia au colaborat în mai 2015 la piesa de titlu din LP-ul lui Moroder Déjà Vu.[60]

În septembrie 2015, Moroder a apărut pe EP-ul lui Kylie Minogue, Kylie + Garibay, pe piesa „Your Body”. În 2016, el și Raney Shockne au scris și compus muzica pentru jocul video Tron RUN/r. Albumul cu coloana sonoră a fost lansat pe 31 mai 2016.[61][62] În octombrie 2016, Moroder a produs „One More Day” pentru Sistar, un grup de fete coreene.[63] Ele au lansat melodia live pe 8 octombrie, la Festivalul DMC din Coreea 2016, Moroder fiind prezent în public.[64][65] Videoclipul melodiei a fost lansat pe 22 noiembrie, alături de lansarea digitală oficială a piesei.[63] În 2021, Moroder a revenit în studio cu Duran Duran, co-scriind și producând două piese, „Tonight United”[66] și „Beautiful Lies” pentru lansarea albumului lor din octombrie 2021, Future Past.[67]

Premii[modificare | modificare sursă]

Moroder cu unele dintre premiile sale în 2007

Moroder a câștigat trei premii Oscar: Cea mai bună coloană sonoră pentru Midnight Express (1978);[68] Cea mai bună melodie originală pentru „Flashdance...What a Feeling”, din filmul Flashdance (1983)[69] și cea mai bună melodie originală pentru „Take My Breath Away”, din Top Gun (1986).[70] Moroder a câștigat, de asemenea, două dintre cele patru premii Grammy pentru Flashdance: cel mai bun album sau coloană sonoră originală scrisă pentru un film sau show de televiziune și cea mai bună compoziție instrumentală pentru piesa „Love Theme from Flashdance”. Al treilea a fost obținut pentru Cea Mai Bună Piesă Dance pentru piesa „Carry On”.

Moroder a câștigat, de asemenea, patru Globuri de Aur: două cea mai bună coloană sonoră pentru „Midnight Express” și „Flashdance... What a Feeling”, și două cea mai bună melodie originală pentru „Flashdance... What a Feeling” și „Take My Breath Away”.

Pe 20 septembrie 2004, Moroder a fost distins la ceremonia Dance Music Hall of Fame, care a avut loc la New York, când a fost inclus pentru realizările și contribuțiile sale ca producător muzical. În 2005, Moroder a fost numit Commendatore Ordine al Merito della Repubblica Italiana[71], iar în 2010 Bolzano i-a acordat Grande Ordine al Merito della Provincia autonoma di Bolzano. În 2011, a fost distins cu Lifetime Achievement Award de la World Soundtrack Academy. În 2014, Moroder a câștigat cel de-al patrulea premiu Grammy pentru Random Access Memories (Albumul anului) de la Daft Punk.

Moștenire[modificare | modificare sursă]

Moroder la Pitchfork Music Festival 2014

Duo-ul britanic de rock alternativ Curve a interpretat „I Feel Love” în 1992. Cântecul a fost inclus ulterior pe compilația dublu CD The Way of Curve, lansată în 2004. Bronski Beat a interpretat „I Feel Love” și „Love to Love You Baby” pentru albumul lor de debut The Age of Consent (1984). „On Fire”, al doilea single de pe cel de-al șaptelea album de studio al rapperului Lil Wayne, Rebirth, conține aluzii despre piesa lui Amy Holland „She’s on Fire” și a fost inspirat în întregime de Scarface.[72] „Push It”, cel de-al doilea single de pe albumul de debut al rapperului Rick Ross, Port of Miami, preia „Scarface (Push It to the Limit)”, iar povestea videoclipului are o temă foarte asemănătoare cu filmul Scarface. A fost produs de JR Rotem.

Cântecul său „Tears” a fost samplat și folosit ca bază pentru melodia lui DJ Shadow „Organ Donor” de pe albumul său din 1996 Endtroducing...... Grupul canadian de hip hop Swollen Members a samplat melodia în „Fuel Injected” și „Meltdown”. Apare și pe piesa „Tragedy” de RZA. Melodia principală și progresia acordurilor formează baza piesei „Marz” a muzicianului folk John Grant și „Only Light” a trupei australiane de ska The Cat Empire. Duo-ul hip hop Mobb Deep a folosit un sample din cântecul „Tony's Theme” în piesa lor „GOD Pt. III”. Cântecul său „E=MC²” a fost samplat și folosit pentru melodia cu același titlu a lui J. Dilla. Una dintre compozițiile sale timpurii, „Doo-Bee-Doo-Bee-Doo” din 1969, a fost prezentată timp de mulți ani în schițe mute din The Benny Hill Show, ca parte a unui colaj care includea și „Mah Nà Mah Nà”, o adaptare 4/4 după „Für Elise” de Ludwig van Beethoven și „Gimme Dat Ding”.

Tema de la Midnight Express a fost samplată de duo-ul hip-hop OutKast pentru melodia lor „Return of the Gangsta”, și de producătorul de hip-hop J Dilla pentru „Phantom of the Synths”, un beat folosit mai târziu de MF Doom pentru „Gazzillion Ear” și de Jay Electronica pentru "Dimethyltryptamine".

Moroder la First Avenue din Minneapolis, 2018

„Chase” a fost folosită ca temă muzicală de intrare pentru echipa de wrestling Midnight Express la începutul anilor 1980, precum și într-o serie de videoclipuri de montaj pentru reflectarea NBC din Major League Baseball și NBA de către CBS. Art Bell a folosit, de asemenea, „Chase” ca temă pentru programele sale de radio, Coast to Coast AM și Midnight in the Desert.

Tema de deschidere a lui Moroder din filmul Scarface din 1983 este samplată de Nas și Mobb Deep în piesa „It’s Mine”. „Leopard Tree Dream” de la Cat People este samplată de Cannibal Ox în melodia „Iron Galaxy”. Un cover al temei „The Legend of Babel” din coloana sonoră Metropolis a fost interpretat de DJ Dado. Muzicianul britanic de muzică electronică Little Boots a interpretat „Love Kills”, care a fost scris în colaborare cu Freddie Mercury. „Future Lovers”, o melodie de pe albumul din 2005 al artistei americane Madonna, Confessions on a Dance Floor, are o linie de bas inspirată de hitul produs de Donna Summer Moroder „I Feel Love”. În plus, Madonna și-a deschis turneul Confessions din 2006 cu un colaj între „Future Lovers” și „I Feel Love”. Versiunea „Live To Tell” interpretată de Madonna la The Confessions Tour preia foarte mult melodia lui Moroder „Tears”. Albumul „Technomor” al Suns of Arqa include piesa „Moroder Vibe” care conține elemente din „I Feel Love”. Albumul Underworld din 1999, Beaucoup Fish, conține o melodie intitulată „Shudder/King of Snake”, care conține o interpolare a liniei de bas din „I Feel Love”.[73]

„I Feel Love” a fost inclus în Registrul Național de Înregistrări în 2011.[74]

În 2013, un club deschis în Hotelul Standard din Hollywood, a fost numit după Moroder, adică Georgio's.[75] Moroder a vizitat clubul și pentru prima dată a văzut oameni dansând pe muzica lui, declarând: "Nu am văzut niciodată oameni dansând pe muzica mea. Eram prea ocupat cu munca. Eram mereu în studio. Nu am luat niciodată coca".[76]

În februarie 2016, Shooter Jennings, fiul cântărețului de outlaw country Waylon Jennings, a lansat un album tribut intitulat Countach (For Giorgio), al șaptelea său album de studio.[77] Shooter Jennings a declarat că muzica lui Moroder din filmele Midnight Express (1978), Cat People (1982) și The NeverEnding Story (1984) a avut o influență majoră asupra lui în copilărie, ceea ce „...a pus bazele muzicii întregii mele vieți."[77]

Înainte de a-și reporni cariera cu Daft Punk, Moroder a dedicat zeci de ani hobby-urilor/proiectelor sale personale. A proiectat o mașină împreună cu Marcello Gandini, un fost angajat Lamborghini, Cizeta-Moroder V16T. De asemenea, într-un interviu din 2013, el a vorbit despre designul arhitectural al unui apartament asemănător unei piramide care ar fi trebuit să fie construit în Dubai. Nu a fost niciodată construit. Alte proiecte au inclus crearea propriei băuturi alcoolice de coniac și implicarea în artă digitală și neon și organizarea de spectacole.[40]

Moroder este un personaj din Summer: The Donna Summer Musical, cu referire la munca sa cu diva disco Donna Summer.[78]

Viața personala[modificare | modificare sursă]

Moroder locuiește în prezent în Los Angeles, California. A fost căsătorit cu Francisca Gutierrez din 1990 până la moartea ei în 2022.[79] Fiul lor Alessandro s-a născut în 1989.[80][79]

Este prieten cu Michael Holm, cu care a compus albumul din 1973 Spinach 1 sub numele de „Spinach”. Piesa lui Holm „Giorgio und ich” este dedicată lui Moroder.

Discografie[modificare | modificare sursă]

  • That's Bubblegum - That's Giorgio (1969)
  • Giorgio (1970)
  • Son of My Father (1972)
  • Giorgio's Music (1973)
  • Einzelgänger (1975)
  • Knights in White Satin (1976)
  • From Here to Eternity (1977)
  • Love's in You, Love's in Me (1978)
  • E=MC² (1979)
  • Solitary Men (1983) (w cuJoe Esposito)[81]
  • Innovisions (1985)
  • Philip Oakey & Giorgio Moroder (1985)
  • To Be Number One (1990)[82]
  • Forever Dancing (1992)[38]
  • Déjà Vu (2015)

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b „Giorgio Moroder”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  2. ^ a b Giorgio Moroder, Internet Broadway Database, accesat în  
  3. ^ a b Giorgio Moroder, Filmportal.de, accesat în  
  4. ^ a b Czech National Authority Database, accesat în  
  5. ^ „Giorgio Moroder”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  6. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  7. ^ a b CONOR[*][[CONOR (authority control file for author and corporate names in Slovene system COBISS)|​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  8. ^ Tobias Rüther (). „Giorgio Moroder zum Siebzigsten: Ich fühle Liebe”. Frankfurter Allgemeine Zeitung. Arhivat din original la . Accesat în . 
  9. ^ „Giorgio Moroder”. laut.de. Arhivat din original la . Accesat în . 
  10. ^ "This record was a collaboration between Philip Oakey, the big-voiced lead singer of the techno-pop band the Human League, and Giorgio Moroder, the Italian-born father of disco who spent the '80s writing synth-based pop and film music." Evan Cater. „Philip Oakey & Giorgio Moroder: Overview”. AllMusic. Accesat în . 
  11. ^ „The Legacy of Giorgio Moroder, the "Father of Disco"”. Blisspop. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  12. ^ „'Father of Disco' Giorgio Moroder announces Glasgow date on first ever live tour”. The Sunday Post. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  13. ^ a b Brewster, Bill (). „I feel love: Donna Summer and Giorgio Moroder created the template for dance music as we know it”. Mixmag⁠(d). Arhivat din original la . Accesat în . 
  14. ^ Jim Poe. „Giorgio Moroder: 10 groundbreaking tunes”. The Guardian. Arhivat din original la . Accesat în . 
  15. ^ . Arhivat din original|archive-url= necesită |url= (ajutor) la .  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  16. ^ Hecktor, Mirko; von Uslar, Moritz; Smith, Patti; Neumeister, Andreas (). Mjunik Disco – from 1949 to now (în germană). Blumenbar. pp. 212, 225. ISBN 978-3936738476. 
  17. ^ Richardson, Terry (). „The Giorgio Moroder Primer”. Out⁠(d). Arhivat din original la . Accesat în . 
  18. ^ „He felt love with Donna Summer, now its Deja Vu for Giorgio Moroder – 11/06/2015”. Australian Broadcasting Corporation. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  19. ^ „Disco stars to enter Hall of Fame”. BBC News. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  20. ^ Poglio, Gianni (). „Giorgio Moroder: vi racconto l'età dell'oro della "disco"”. Panorama (în italiană). Milan, Italy: Arnoldo Mondadori Editore. Arhivat din original la . Accesat în . 
  21. ^ „Giorgio Moroder: 'I Was Always Interested in the Hits' (Interview)”. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  22. ^ a b c Moroder, Giorgio (). „Giorgio Moroder: 'I Was Always Interested in the Hits'”. The-Talks.com, excerpting Purple Fashion Magazine. Arhivat din original la . Accesat în . 
  23. ^ Yeboah, Anna (). „Giorgio Moroder Loves EDM”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  24. ^ a b c d e f g h i Valtorta, Luca (). „Giorgio Moroder, l'italiano che creò la disco: "Il suono del futuro? Non vi dico qual è"”. la Repubblica (în italiană). Arhivat din original la . Accesat în . 
  25. ^ Lewis, Dave (). Led Zeppelin: The 'Tight But Loose' Files (în engleză). Omnibus Press. p. 40. ISBN 978-0-85712-220-9. Accesat în . 
  26. ^ Holm, Michael (). „Giorgio Moroder: Lucky Looky”. Der Tagesspiegel⁠(d) (în germană). Arhivat din original la . Accesat în . 
  27. ^ Murrells, Joseph (). The Book of Golden Discs (ed. 2nd). London: Barrie and Jenkins Ltd. p. 259. ISBN 0-214-20512-6. 
  28. ^ a b „Hitler's filmmaker to release new film”. BBC. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  29. ^ Whitburn, Joel (). Hot Dance/Disco: 1974–2003. Record Research. p. 288. 
  30. ^ „Giorgio Moroder presents Metropolis (DVD Blu-ray Trailer)-kinolorber on YouTube”. YouTube. Arhivat din original la . Accesat în . 
  31. ^ „Giorgio Moroder presents: Metropolis”. Vimeo.com. Arhivat din original la . Accesat în . 
  32. ^ „METROPOLIS (Giorgio Moroder Version) (Fritz Lang, 1927/1984)”. Vimeo.com. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  33. ^ „New Metropolis Sparks Controversy at Cannes”. Variety. . 
  34. ^ Elsaesser, Thomas (). „Innocence Restored? Reading and Re-reading a 'Classic': Georgio Moroder's Metropolis”. În Minden; Bachmann. Fritz Lang's Metropolis: Cinematic Visions of Technology and Fear. Boydell & Brewer. p. 124. ISBN 1-57113-146-9. Accesat în . Moroder's reissue...was bound to offend the purists if only because it smacked of such crass commercialism and seemed so evidently calculated to jump the culture barrier. 
  35. ^ Jurkiewicz, Kenneth (martie 1990). „Using Film in the Humanities Classroom: The Case of Metropolis”. The English Journal⁠(d). 79 (3): 47–50. doi:10.2307/819234. JSTOR 819234. Although harshly criticized for its synthesized rock score, Moroder's reconstruction does have the virtue of clarifying a muddled plotline...Moroder's new version provides some illuminating changes in narrative continuity and character motivation, while still preserving the integrity of Lang's extravagant satiric vision. 
  36. ^ Bertellini, Giorgio (). „Restoration, Genealogy and Palimpsests”. Film History. 7 (3): 277–290. 
  37. ^ „Limahl – Never Ending Story (Official Music Video) on RHINO's YouTube channel”. YouTube. Arhivat din original la . Accesat în . 
  38. ^ a b „Giorgio Moroder – Forever Dancing”. AllMusic. Arhivat din original la . Accesat în . 
  39. ^ Lamphier, Jason (). „The Comeback of the Summer: Disco King Giorgio Moroder”. Out.com. Here Media Inc. Arhivat din original la . Accesat în . 
  40. ^ a b Marchese, David (). „Giorgio Moroder: Back to the Future”. Spin. Arhivat din original la . Accesat în . 
  41. ^ „Twice Olympic Theme Song Writer Competing for a Third -- china.org.cn”. www.china.org.cn. Arhivat din original la . Accesat în . 
  42. ^ „CREDITS”. Giorgio Moroder (în engleză). Arhivat din original la . Accesat în . 
  43. ^ GiorgioMoroder. „Giorgio Moroder – Racer (2013)”. SoundCloud.com. Arhivat din original la . Accesat în . 
  44. ^ Cubarrubia, RJ (). „Giorgio Moroder: Daft Punk's New Album Is 'A Step Forward' for Dance Music”. Rolling Stone. Arhivat din original la . Accesat în . [...] Thomas⁠(d) and Guy-Manuel⁠(d), they are perfectionists (4:21 min). They had to do something which is different. Still dance, still electronic; but give that human touch back. (7:40 min) 
  45. ^ „Listen to Giorgio Moroder's US DJ debut at Brooklyn's Output club”. The Verge. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  46. ^ GiorgioMoroder. „Giorgio Moroder – DJ Set – Live @ Deep Space (New York)”. Soundcloud.com. Arhivat din original la . Accesat în . 
  47. ^ „2014 Volkswagen Game Day Commercial: Wings”. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  48. ^ „Doo Bee Doo 2014 (feat. Caroline Brooks): Giorgio Moroder: MP3 Downloads”. Amazon. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  49. ^ „Giorgio Moroder – Timeline Photos”. Facebook.com. Arhivat din original la . Accesat în . 
  50. ^ Wolk, Douglas (). „Giorgio Moroder, Dance Music Legend, on Remixing Coldplay's 'Midnight' and 'Crazy' Lana Del Rey”. The Daily Beast⁠(d). Arhivat din original la . Accesat în . 
  51. ^ „Madeon Collabs With Giorgio Moroder”. Blog.lessthan3.com. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  52. ^ GiorgioMoroder. „Giorgio Moroder – Giorgio's Theme (2014)”. Soundcloud.com. Arhivat din original la . Accesat în . 
  53. ^ a b . Arhivat din original|archive-url= necesită |url= (ajutor) la .  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  54. ^ Geslani, Michelle (). „Listen to Britney Spears and Giorgio Moroder's surprisingly great cover of "Tom's Diner" — listen”. Consequence of Sound⁠(d). Arhivat din original la . Accesat în . 
  55. ^ „Giorgio Moroder "Right Here, Right Now" (ft. Kylie Minogue)”. Exclaim!. Arhivat din original la . Accesat în . 
  56. ^ . Arhivat din original|archive-url= necesită |url= (ajutor) la .  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  57. ^ . Arhivat din original|archive-url= necesită |url= (ajutor) la .  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  58. ^ Fonseca, Nicholas (). „Giorgio Moroder will join Kylie Minogue for her Kiss Me Once tour”. Sydneyland Time Out. Arhivat din original la . Accesat în . 
  59. ^ „Kylie Minogue teams up with Giorgio Moroder on 'Kiss Me Once' tour – watch”. NME. Time Inc. UK⁠(d). . Arhivat din original la . Accesat în . 
  60. ^ „Giorgio Moroder – Déjà vu ft. Sia”. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  61. ^ . Arhivat din original|archive-url= necesită |url= (ajutor) la .  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  62. ^ „Giorgio Moroder Releasing Tron Soundtrack With Autechre, Plaid, Bibio Remixes, More”. Pitchfork. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  63. ^ a b „'One More Day': Sistar's Giorgio Moroder Collabo Is a LGBT Vengeance Thriller”. PopCrush. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  64. ^ „Sistar Collaborates With Legendary Giorgio Moroder On Their New Song 'One More Day'”. OfficiallyKmusic.com. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  65. ^ „[2016 DMC Festival] SISTAR (Produced by.Giorgio Moroder) – One More Day, 씨스타 – 원 모어 데이 20161008”. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  66. ^ . Arhivat din original|archive-url= necesită |url= (ajutor) la .  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  67. ^ „Duran Duran » DURAN DURAN News”. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  68. ^ „Music Oscars® for "Midnight Express" and "The Buddy Holly Story"”. YouTube. Arhivat din original la . Accesat în . 
  69. ^ „"Flashdance...What a Feeling" winning Best Original Song Oscar®”. YouTube. Arhivat din original la . Accesat în . 
  70. ^ „"Take My Breath Away" winning Best Original Song Oscar®”. YouTube. Arhivat din original la . Accesat în . 
  71. ^ „Presidenza della Repubblica”. Quirinale.it. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  72. ^ Lil Wayne's 'On Fire' Inspired By 'Scarface,' Producer Dre Says Arhivat în , la Wayback Machine. – MTV
  73. ^ „Underworld: Beaucoup Fish”. Pitchfork.com. Arhivat din original la . Accesat în . 
  74. ^ „Complete National Recording Registry Listing”. Library of Congress. Arhivat din original la . Accesat în . 
  75. ^ „Hollywood Nightlife: Inside the Exclusive Giorgio's, the New Spot That's Drawn Mick Jagger”. The Hollywood Reporter (în engleză). . Arhivat din original la . Accesat în . 
  76. ^ Rabin, Bryan (). „Bidding Farewell to The Standard Hotel After Its 22-Year Run (Guest Column)”. The Hollywood Reporter (în engleză). Arhivat din original la . Accesat în . 
  77. ^ a b Sterdan, Darryl.
  78. ^ „'Summer: The Donna Summer Musical': Theater Review | Hollywood Reporter”. Hollywoodreporter.com. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  79. ^ a b „Hit-Musiker Moroder trauert um Ehefrau: "Auf Wiedersehen, meine Schöne"”. Bild (în germană). . Arhivat din original la . Accesat în . 
  80. ^ Monahan, Mark (). „Giorgio Moroder interview: 'I'm not a party guy anyway'”. The Telegraph. Arhivat din original la . Accesat în . 
  81. ^ „Giorgio Moroder – Solitary Men”. AllMusic. Arhivat din original la . Accesat în . 
  82. ^ „Giorgio Moroder – To Be Number One”. AllMusic. Arhivat din original la . Accesat în . 

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Giorgio_Moroder&oldid=16207065