Cher
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
| Cher | ||
|---|---|---|
| Informaţii generale | ||
| Nume naştere | Cherilyn Sarkisian LaPiere | |
| Data şi locul naşterii | 20 mai 1946 |
|
| Gen muzical | Pop, Dance, disco, folk, pop rock | |
| Ocupaţie | muziciană, compozitoare, autoare, producătoare şi designer | |
| Ani de activitate | 1964 - prezent | |
| Case de discuri | Imperial (1965-1968), Atco (1965-1968), Atlantic (1969), MCA (1971-1974), Warner Bros. (1975-1977), Casablanca (1978-1980), Columbia (1982), Geffen (1987-1992), Warner Bros. (UK) (1995-2003), Warner Bros. (US) (2003-Present) |
|
| Website | www.cher.com | |
Cher (născută în 20 mai 1946 sub numele Cherilyn Sarkisian LaPiere) este o actriţă, cântăreaţă, compozitoare, autoare, producătoare de filme şi designer de modă americană. Printre realizările sale în muzică, film şi televiziune, a câştigat un premiu Oscar, un premiu Grammy, un premiu Emmy şi trei Globuri de Aur, printre altele.
După ce a devenit cunoscută în 1965 ca membră a duo-ului pop/rock Sonny & Cher, a reuşit să devină o artistă solo de succes, o stea de televiziune în anii '70 şi o vedetă de cinema în anii '80.
Hitul ei „Believe” (1998), este al treilea cel mai bine vândut single în toată lumea al unei cântăreţe, al optulea cel mai bine vândut single al anilor '90,[1] cel mai bine vândut single al casei de discuri Warner Bros. Records şi cel mai bine vândută melodie dance, peste 10 milioane de copii ale acesteia fiind vândute în toată lumea.[2]Cher a intrat în Cartea Recordurilor când „Believe” a ajuns pe primul loc în Billboard Hot 100, devenind cea mai în vârstă cântăreaţă care reuşeşte acest lucru.[3] Cu o carieră de peste 40 de ani, Cher a devenit unul din cei mai cunoscuţi pop idol şi unul dintre artiştii cu cele mai mari vânzări ale tuturor timpurilor,[4] vânzând aproape 275 de milioane de copii în toată lumea (inclusiv înregistrările cu Sonny Bono). Ca artist solo, în Statele Unite a vândut 30 de milioane de albume şi 20 de milioane de single-uri.[5][6] Pe 6 mai s-a reîntors pe scena muzicală după o pauză de şase ani cu spectacolul din Las Vegas, Cher ar the Colosseum.
[modifică] Începutul vieţii
Cher s-a născut în El Centro, California pe 20 mai 1946. Tatăl ei John Sarkisian era un refugiat armean care lucra ca şofer de camion.[7] Mama ei, Georgia Holt, născută sub numele Jackie Jean Crouch[8] în Sharp County, Arkansas pe 20 iunie 1927, era o actriţă aspirantă şi ocazional model de descendenţă amerindiană cherokee, engleză şi germană. [9][10] Părinţii lui Cher divorţaseră când aceasta era foarte mică, fiind crescută în mare de mama sa, care se căsătorise cu Gilbert LaPiere, un bancher care o adoptase pe Cher.[7] Datorită problemelor financiare, mama lui Cher a dat-o în grija unor alţi oameni când aceasta era încă copil. Mai târziu, când Cher a început să ia lecţii de actorie, mama sa i-a oferit banii pentru acestea.[11] Datorită diagnosticării cu dislexie la vârsta de 16 ani, a abandonat liceul.[12] În acei ani, Cher a avut o relaţie scurtă cu Warren Beatty. [13]
[modifică] Cariera
[modifică] 1962-1964: Începutul carierei
Cherilyn Sarkisian l-a întâlnit prima dată pe Sonny Bono într-o cafenea din Los Angeles, când aceasta avea 16 ani iar el 27. Sonny lucra pentru producătorul muzical Phil Spector la Gold Star Studios din Hollywood.[14] Sonny şi Cher au devenit repede prieteni, apoi iubiţi, în cele din urmă căsătorindu-se. Sonny a ajutat-o pe aceasta să se lanseze, la început fiind cântăreaţă backup pentru câteva dintre albumele lansate de Spector, precum „You've Lost That Loving Feeling” (The Righteous Brothers), „A Fine, Fine Boy” (Darlene Love), „Da Doo Ron Ron” (The Crystals) şi „Be My Baby” (The Ronettes).[14]
Cher a lansat prima înregistrare, sub pseodonimul Bonnie Jo Mason,o melodie produsă de Spector, intitulată „Ringo, I Love You”, care însă a fost un eşec.[14] A doua încercare a fost „Dream Baby”, sub pseodonimul Cherilyn, care a fost produsă de Sonny Bono. Lansată în 1964, melodia a fost de asemenea un ne-succes.
Sonny a compus şi a produs câteva piese pentru el şi Cher, prima lor apariţie pe scenă fiind sub numele Caesar & Cleo(patra)."[15] Primul single, „Love Is Strange” s-a clasat cu mult sub Hot 100 în topul Billboard, ajungând pe locul 131. Al doilea single, „Baby Don't Go” a fost primul lor succes, fiind un hit de top 10 în Canada şi Statele Unite, şi de top 20 în Olanda, Marea Britanie şi Suedia.[15]
[modifică] 1965-1967: Dezvoltarea carierei
Numindu-se acum Sonny & Cher, duo-ul a lansat primul lor album Look at Us în vara anului 1965. Albumul conţine mega hitul „I Got You Babe” (1965) care a ajuns pe prima poziţie în Billboard Hot 100 în august 1965[16] şi în Marea Britanie [17]. Cher avea 19 ani, iar Sonny 30. Relansarea melodiei „Baby Don't Go” le-a adus al doilea hit de top 10 în Statele Unite, ajungând pe locul 8.[18] Au urmat un număr de melodii cu mai puţin succes: „Just You” (#20, 1965), „But You're Mine (#15, 1965)”, „What Now My Love (#14, 1966)” şi „Little Man (#21, 1966)” până când s-au întors în top 10 cu „The Beat Goes On” (#6, 1967). În total au avut 11 singleuri de top 40 în Billboard Hot 100, 6 dintre ele fiind de top 10. În Marea Britanie, cuplul a mai avut două hituri de top 10: „Little Man” (#4, 1966) şi „All I Ever Need is You” (#8, 1972) [19]
Duo-ul a devenit o senzaţie, călătorind pentru concerte şi interviuri în toată lumea. [20]. În toamna anului 1965, cei doi au apărut în emisiunea lui Ed Sullivan, urmată apoi de apariţii la Top of the Pops, Hollywood a Go-Go, Podunk, Hullabaloo, Beat Club şi Ready Steady Go.
Iniţial considerată jumătatea puţin ciudată şi mai neimportantă a grupului, Cher a reuşit să-şi ascundă frica de scenă şi emoţiile, devenind la scurt timp mai populară, îndrăzneaţă şi provocatoare. [21]
Datorită imaginii exotice afişate, Cher a devenit un „trendsetter” în modă, popularizând obiecte de vestimentaţie ca blugii evazaţi[22], rochii excentrice şi îmbrăcăminte hippie, precum şi diferite costume elaborate în timpul emisiunilor.
În 1965, Cher şi-a lansat albumul de debut, intitulat All I Really Want to Do care a ajuns pe locul #16 în Billboard 2000, primind discul de aur. [23] şi pe locul 7 în topul albumelor din Marea Britanie.[24] Singurul single de pe album a fost un coverul după Bob Dylan, „All I Really Want to Do” care a ajuns pe locul 15 în Billboard Hot 100 [25] şi 9 în Marea Britanie.
Cher şi-a lansat al doilea album solo în 1966, intitulat The Sonny Side of Cher. Spre deosebire de primul, a primit recenzii negative.[26] A ratat top 20 în Billboard 200, devenind primul ei album dintr-o serie de cinci albume consecutive care au ratat top 20, dar a ajuns pe locul 11 în Marea Britanie. De pe el au fost lansate două single-uri: „Where Do You Go” (#25 în Billboard Hot 100) şi „Bang Bang (My Baby Shot Me Down” (#2 Billboard Hot 100). „Bang Bang” a devenit cel mai de succes single solo al lui Cher în anii '60, atingând top 3 în Irlanda, Marea Britanie şi Statele Unite şi top 10 în Austria, Canada şi Suedia. Tot în 1966, Cher a mai lansat un album, Cher; acesta s-a dovedit a fi un eşes, atingând doar poziţia 59 în Statele Unite, iar single-urile au ratat top 20.
În încercarea de a profita de succesul iniţial al duo-ului, Sonny a produs repede un proiect de film pentru ei. Lansat în 1967, Good Times s-a dovedit a fi un eşec mare, în ciuda faptului că regizorul fusese William Friedkin şi că alături de Sonny şi Cher apăruse şi George Sanders.[27] Cher şi-a continuat cariera solo, cu toată că următorul album, Backstage a fost un eşec, atât din punct de vedere comercial, cât şi al recenziilor. [28]
[modifică] 1968-1969
Succesul lui Sonny & Cher a început să scadă odată cu anul 1968. Stilul lor muzical uşor, cu influenţe folk şi modul de viaţă fără droguri au devenit „ne la modă” într-o perioadă în care rock-ul psihedelic devenise tot mai popular, odată cu schimbările în America de la sfârşitul anilor '60.[29]
Singurul copil al cuplului, Chastity Bono s-a născut pe 4 martie 1969. Cei doi au mai făcut un film, de asemenea un eşec, în 1969, Bono scriind şi producândul Chastity, care trebuia să fie debutul într-un rol dramatic al lui Cher.[27]
Sonny a venit cu ideea ca cei doi să înceapă o carieră în Las Vegas, cu Cher în rolul soţiei cu „limbă ascuţită” iar Sonny ţinta ei.[30] În realitate, Sonny controla toate aspectele programului lor artistic, de la aranjamentul muzical la scrisul glumelor. Cu toate că succesul venea încet, norocul lor a apărut când producătorii unui post de televiziune i-au văzut, observând potenţialul lor pentru o emisiune de estradă. [31]
[modifică] 1970-1974:Începutul carierei solo şi în televiziune
În 1970, Sonny şi Cher au apărut în prima emisiune a lor, The Sonny and Cher Nitty Gritty Hour. Fiind o combinaţie între umor slapstick, sketchuri şi muzică live, emisiunea a fost un succes.[32][33]
Cuplul a atras atenţia redactorului şef de la CBS, Fred Silverman, după ce fuseseră co-prezentatori ai emisiunii The Merv Griffin Show, acesta oferindu-le propria lor emisiune de varietăţi.[34] The Sonny and Cher Comedy Hour a debutat în 1971 în grila de programe pentru vară.[34] Emisiunea s-a întors şi vara următoare, devenind un succes de top 10.[34] În total, emisiunea a primit 15 nominalizări la premiile Emmy, câştigând unul pentru regizare.[35][36] De-a lungul celor patru sezoane ale sale, numeroase vedete au apărut ca invitaţi printre care:Chuck Berry, Carol Burnett, George Burns, Glen Campbell, Dick Clark, Tony Curtis, Bobby Darin, Phyllis Diller, Farrah Fawcett, Merv Griffin, The Jackson Five, Jerry Lee Lewis, Liberace, Steve Martin, Ronald Reagan, Burt Reynolds, Lynn Anderson, The Righteous Brothers, Neil Sedaka, Dinah Shore, Sally Struthers, The Supremes, şi Raquel Welch. [37] Duo-ul şi-a relansat şi cariera muzicală, lansând încă patru albume sub egida caselor de discuri Kapp Records şi MCA Records, obţinând încă două melodii de top 10: „All I Ever Need Is You” (#7, 1971)şi „A Cowboy's Work Is Never Done” (#8, 1972).[38]
[modifică] 1975-1979
[modifică] 1980-1987
[modifică] 1987-1989
[modifică] 1990-1992
[modifică] 1992-1996
[modifică] 1998
[modifică] «Believe» şi începutul unei noi ere (1998-2000)
La data de 10 noiembrie, 1998 a început comercializarea celui de-al douăzeci şi treilea album de studio al lui Cher, intitulat Believe. Discul, care a fost promovat de către casa de înregistrări Warner Bros., a obţinut succes comercial la nivel internaţional, fiind comercializat în peste 20 de milioane de exemplare. Site-ul Allmusic a discreditat interpretarea lui Cher de pe acest album, criticând lipsa de implicare sufletească a cântăreţei spunând: „Cher şi-a pus doar numele de divă pe acest album, neimplicându-se sufleteşte”. Totuşi, criticii au apreciat efectele sonore revoluţionare care au fost înregistrate pe acest material discografic. Dublările digitale suprapuse vocii lui Cher pe unele cântece au stârnit interesul publicului şi a fost numit „Efectul Cher”.
Primul single promovat poartă numele albumului pe care este inclus (Believe). Cântecul a devenit rapid un hit de talie internaţională, câştigând prima poziţie în clasamentele de specialitate din peste 23 de ţări.
[modifică] 2000-2002
[modifică] 2002-2005
[modifică] 2008-2009
[modifică] Viaţa personală
[modifică] Imaginea
[modifică] Discografie
| An | Single | Album | Poziţia maximă | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| 1971 | „Gypsys, Tramps & Thieves” | Gypsys, Tramps & Thieves | 1 | 1 | 4 | - | |||
| 1973 | „Half-Breed” | Half-Breed | 1 | 1 | - | - | |||
| 1974 | „Dark Lady” | Dark Lady | 1 | 1 | 36 | - | |||
| 1989 | „If I Could Turn Back Time” | Heart of Stone | 3 | 7 | 6 | 1 | |||
| 1990 | „The Shoop Shoop Song (It's in His Kiss)” | Love Hurts/Mermaids' OST | 33 | 21 | 1 | 4 | |||
| 1995 | „Love Can Build a Bridge” | - | - | - | 1 | - | |||
| 1999 | „Believe” | Believe | 1 | 1 | 1 | 1 | |||
| Hituri #1 | 4 | 4 | 3 | 2 | |||||
[modifică] Filmografie
[modifică] Referinţe
- ^ en United World Chart.
- ^ en Undercover.com.au.
- ^ en Record-Breakers and Trivia - everyHit.com
- ^ en Cher – Living Proof - The Farewell Tour 2004. Budapest Week.com.
- ^ en Oprah press release.
- ^ en Cher’s Upcoming Show in Caeser’s Palace in Las Vegas
- ^ a b en Film Reference.com
- ^ en Ancestry of Cher.
- ^ en Susan Cheever. „Up front: In a Broken Land”, People.
- ^ en The Very Best of Cher. Warner Bros.
- ^ en Cher Biography. TV.com.
- ^ en Famous People Who Overcame Dyslexia. The Dyslexia Mentor.
- ^ en Cher Bio
- ^ a b c en Cher Biography.
- ^ a b en Ward Lamb. Sonny & Cher. Rhino Handmade.
- ^ en The Billboard Hot 100: „I Got You Babe”
- ^ en everyhit.com
- ^ en The Billboard Hot 100: „Baby Don't Go”
- ^ en everyhit.com
- ^ en Sonny & Cher Biography @ Yahoo! Music
- ^ en Sonny & Cher la classicbands.com
- ^ en Cobb, Nathan. "Bell-bottoms back, but the thrill is gone." The Boston Globe (July 19, 1993).
- ^ en Cher: Biography and Much More from Answers.com
- ^ en The UK Official Charts Company: Album chart history
- ^ en Billboard Hot 100
- ^ en AllMusic.Com Review of Cher's The Sonny Side of Cher.
- ^ a b en M.E. Ladd. Cher Sounds. Cher Scholar.
- ^ en all music (((Backstage > Overview)))
- ^ en Decese în istoria rock-ului
- ^ en Sonny & Cher
- ^ en Yahoo 360º
- ^ en Cher - Contatcmusic.com
- ^ en Cher - Nitty Gritty Hour - 1970
- ^ a b c en Emisiunile lui Sonny & Cher. TVParty.com.
- ^ en Sonny & Cher @ Hitparadehalloffame.org
- ^ en Trivia despre Cher la CelebrityWonder.com
- ^ en The Sonny & Cher Comedy Hour
- ^ en Billboard Hot 100

