Forță de frecare

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Diagrama forţelor pentru un bloc aflat pe pământ. Săgeţile sunt vectori ce indică direcția și modulul forțelor. W este greutatea, N este forța normală, F este o forță aplicată, de un tip neidentificat, iar Ff este forța de frecare cinetică, egală cu coeficientul de frecare cinetică înmulțit cu forța normală. Cum modulul forței aplicate este mai mare decât modulul forței de frecare cinetică ce i se opune, blocul se deplasează spre stânga.

Forța de frecare este componenta tangențială la suprafața de contact dintre două corpuri, a forței de sprijin pe care unul din corpuri o exercită asupra celui de-al doilea.[1] În timpul deplasării forța de frecare are sens opus mișcării adică încetinește mișcarea. Ea depinde de natura și de masa corpului și apare la alunecare și rostogolire. Totdeauna forța de frecare la alunecare este mai mare decât forța de frecare la rostogolire.

În caz că singurele forțe dintre corpuri provin din accelerația gravitațională, relația de calcul a forței de frecare este: coeficientul de frecare înmulțit cu greutatea corpului:

 \mathrm {F_f = \mu\,G}

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Răduleț, R. și colab. Lexiconul Tehnic Român, Editura Tehnică, București, 1957-1966.