Sistem de referință

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

În mecanica clasică, un sistem de referință este constituit dintr-un corp sau sistem de corpuri căruia i se asociază un instrument pentru măsurarea timpului, precum și instrumente pentru măsurarea distanțelor.[1]

Pentru studierea unui fenomen fizic trebuie, obligatoriu, precizat sistemul de referință la care ne raportăm. Acest sistem de referință reprezintă un ansamblu rigid de puncte din spațiu față de care se raportează poziția unui corp în mișcare și căruia i se atașează un sistem de trei axe concurente numite axe de referință. Punctul de concurență al celor trei axe se numește originea sistemului de referință.

Sistem de referință inerțial[modificare | modificare sursă]

Un sistem de referință se va numi inerțial, dacă în raport cu acesta, un punct material liber se deplasează rectiliniu și uniform, deci cu viteză constantă în modul și orientare. Într-un sistem de referință inerțial sunt valabile principiile mecanicii, în particular principiul inerției. Dacă un corp este liber, atunci el se află în repaus sau în mișcare rectilinie și uniformă. Orice sistem de referință care execută o mișcare rectilinie și uniformă față de un sistem de referință inerțial constituie, la rândul său, un sistem de referință inerțial.[1]

Este sistem de referință inerțial un sistem de referință în mișcare rectilinie uniformă, sau considerat imobil, în care este valabil principiul inerției. Pământul este un s.r.i., dar numai cu aproximație inerțial, pentru că are mișcare diurnă și mișcare de revoluție, acestea determinând o accelerație centripetă a punctelor materiale aflate pe pământ (perturbă fenomenul studiat). Sistemul de referință heliocentric (legat de soare) este mai riguros.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Mecanică clasică