Ferdinand al III-lea, Mare Duce de Toscana
| Ferdinand al III-lea | |
|---|---|
 |
|
| Marele Duce Ferdinand stând în biblioteca sa, 1797, după Joseph Dorffmeister. | |
|
|
|
| Domnie | 22 iulie 1790 – 3 august 1801 |
| Predecesor | Leopold II |
| Succesor | Louis I (rege al Etruriei) |
|
|
|
| Domnie | 27 aprilie 1814 – 18 iunie 1824 |
| Predecesor | Elisa Bonaparte |
| Succesor | Leopold II |
| Căsătorit(ă) cu | Luisa de Neapole și Sicilia Maria Ferdinande de Saxonia |
| Urmași | |
| Leopold al II-lea, Mare Duce de Toscana Maria Theresa, regină a Sardiniei |
|
| Nume complet | |
| Ferdinando Giuseppe Giovanni Baptista | |
| Casa regală | Casa de Habsburg-Lorena |
| Tată | Leopold al II-lea, Sfânt Împărat Roman |
| Mamă | Maria Louisa a Spaniei |
| Naștere | 6 mai 1769 |
| Deces | 18 iunie 1824 (55 ani) Florența |
Ferdinand al III-lea, Mare Duce de Toscana (6 mai 1769 – 18 iunie 1824) a fost Mare Duce de Toscana (1790–1801; 1814–1824). De asemenea, a fost Prinț-Elector și Mare Duce de Salzburg (1803–1806) și Mare Duce de Würzburg (1806–1814).
Cuprins |
Biografie [modificare]
Ferdinand s-a n[scut la Florența, Toscana, ca membru al Casei de Habsburg-Lorena. A fost al doilea fiu al împăratului Leopold, atunci Mare Duce de Toscana, și al soției acestuia, Infanta Maria Luisa a Spaniei. Când tatăl său a fost ales împărat al Sfântului Imperiu German, Ferdinand i-a succedat ca Mare Duce de Toscana, funcția fiind preluată oficial la 22 iuliee 1790.[1][2]
În 1792 în timpul Revoluției franceze, Ferdinand a devenit primul monarh care a recunoscut noua Republică Franceză și a încercat să conlucreze cu ea.[2] Totuși, cum Războaiele Revoluției Franceze au început, monarhii englezi și ruși l-au convins să se alăture de partea lor în Războiul Primei Coaliții.
Ferdinand a oferit aliaților săi suport pasiv și fără entuziasm și după ce a asistat un an la victorii răsunătoare ale francezilor, a devenit primul membru al coaliției care a renunțat. Prin proclamația dată 1 martie 1795, el a abandonat alianța și a declarat neutralitatea Toscanei.[3]
Normalizarea relațiilor cu Franța a ajutat la stabilizarea domniei sale timp de câțiva ani însă în 1799 a fost silit să fugă la Viena pentru protecție atunci când republicanii au stabilit un nou guvern la Florența. A fost obligat să renunțe la tron în 1801 prin Tratatul de la Aranjuez: Napoleon l-a dat deoparte pentru Regatul Etruriei creat ca o compensare pentru Casa de Bourbon din Parma deposedată prin Pacea de la Lunéville în același an (Ferdinand, Duce de Parma a renunțat la ambițiile teritoriale iar fiul său Louis a fost recompensat cu Regatul Etruriei creat din vechiul Mare Ducat al Toscanei).[2][1]
Ferdinand a fost compensat la rândul său cu Ducatul și Electoratul de Salzburg. De asemenea a fost numit Prinț-elector al Sfântului Imperiu Roman, rol expirat odată cu disoluția Imperiului în 1806.
La 25 decembrie 1805, Ferdinand a trebuit să renunțe la Salzburg care prin Tratatul de la Pressburg a fost anexat de fratele lui mai mare, împăratul Francisc al II-lea. Ferdinand a fost numit Duce de Würzburg, un stat nou creat pentru el din vechea episcopie de Würzburg. Odată cu disoluția Imperiului în 1806 el a luat noul titlu de Mare Duce de Würzburg.
La 30 mai 1814, după căderea lui Napoleon, Ferdinand a redevenit Mare Duce de Toscana. În 1815, Ducatul de Lucca a fost "decupat" din Toscana, din nou ca o compensație pentru Bourboni din Parma. (Lucca a fost reintegrat Toscanei în 1847.)
Ferdinand a murit în la Florența și a fost succedat de fiul său Leopold.
Familie și copii [modificare]
La Neapole, la 15 august 1790 prin procură și la Viena la 19 septembrie 1790 în persoană, Ferdinand s-a căsătorit cu verișoara sa primară Prințesa Luisa a celor Două Sicilii (1773-1802), fiica regelui Ferdinand I al celor Două Sicilii și a Mariei Carolina de Austria. Împreună au avut cinci copii:
- Arhiducesa Carolina Ferdinanda Teresa de Austria, născută la 2 august 1793;
- Arhiducele Francesco Leopoldo de Austria, născut la 15 decembrie 1794;
- Leopold al II-lea, Mare Duce de Toscana născut în 1797;
- Arhiducesa Maria Luisa Giuseppa Cristina Rosa de Austria, născută la 30 august 1799;
- Arhiducesa Maria Theresa de Austria, născută la 21 martie 1801;
Primii doi copii, Carolina și Francesco au murit la vârste fragede (opt respectiv cinci ani). Soția sa, Marea Ducesă Luisa, a murit la 19 septembrie 1802 la naștere odată cu copilul; toți cei trei copii care au supraviețuit erau mici. Douăzeci de ani mai târziu, la Florența, la 6 mai 1821, Ferdinad s-a recăsătorit, de data asta cu mult mai tânăra Prințesă Maria Ferdinande de Saxonia (1796-1865). Ea era fiica lui Maximilian, Prinț de Saxonia și a primei soții a acestuia, Carolina de Bourbon-Parma; din a doua căsătorie nu au rezultat copii.
Arbore genealogic [modificare]
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
8. Leopold Iosif Carol, Duce de Lorena |
|
||||||||||||||
|
|
||||||||||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|||||||||
|
|
4. Francisc I |
|
||||||||||||||
|
|
||||||||||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
||||||
|
|
9. Élisabeth Charlotte de Orléans |
|
||||||||||||||
|
|
||||||||||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|||||||||
|
|
2. Leopold al II-lea |
|
||||||||||||||
|
|
||||||||||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
|
|
10. Carol al VI-lea, Împărat Roman |
|
||||||||||||||
|
|
||||||||||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|||||||||
|
|
5. Maria Tereza a Austriei |
|
||||||||||||||
|
|
||||||||||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
||||||
|
|
11. Elisabeta Cristina de Braunschweig-Wolfenbüttel |
|
||||||||||||||
|
|
||||||||||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|||||||||
|
|
1. Ferdinand al III-lea, Mare Duce de Toscana |
|
||||||||||||||
|
|
||||||||||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
12. Filip al V-lea al Spaniei |
|
||||||||||||||
|
|
||||||||||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|||||||||
|
|
6. Carol al III-lea |
|
||||||||||||||
|
|
||||||||||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
||||||
|
|
13. Elisabeta Farnese |
|
||||||||||||||
|
|
||||||||||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|||||||||
|
|
3. María Luisa de Bourbon |
|
||||||||||||||
|
|
||||||||||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
|
|
14. Frederic August al II-lea, Prințul Elector |
|
||||||||||||||
|
|
||||||||||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|||||||||
|
|
7. Maria Amalia de Saxonia |
|
||||||||||||||
|
|
||||||||||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
||||||
|
|
15. Arhiducesa Maria Josefa a Austriei |
|
||||||||||||||
|
|
||||||||||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|||||||||
Note [modificare]
- ^ a b Gilman, Daniel Coit, ed (1905). „Ferdinand III (1769–1824)”. The New International Encyclopædia. 7. New York: Dodd, Mead. pp. 539. http://books.google.com/books?id=4oRRAAAAYAAJ&pg=PA539#v=onepage&q&f=false. Accesat la 7 octombrie 2011
- ^ a b c Chisholm, Hugh, ed (1910). „Ferdinand III (1769–1824)”. Encyclopædia Britannica. 10. New York: Encyclopædia Britannica Co.. pp. 268. http://books.google.com/books?id=lvEtAAAAIAAJ&pg=PA268#v=onepage&q&f=false. Accesat la 7 octombrie 2011
- ^ Baines, Edward (1817). History of the Wars of the French Revolution. London: Longman, Hurst, et al. p. 136. http://books.google.com/books?id=9H3SAAAAMAAJ&pg=PA136. Accesat la 7 octombrie 2011
|
||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
