Constantin Mușat
 |
Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea susținerii bibliografice pentru afirmațiile conținute. |
Constantin Mușat (n. 10 septembrie 1890, satul Domnești, astăzi în comuna Clinceni, județul Ilfov; d. 14 august 1917, zona Oituz) a fost un ostaș român, căzut eroic în timpul primului război mondial, în luptele de la Oituz (8-22 august 1917).
[modificare] Biografie
Constantin Mușat s-a născut la data de 10 septembrie 1890 în satul Domnești, astăzi în comuna Clinceni (județul Ilfov), în familia lui Ivan Mușat – plugar și al Chirei Ivan Mușat. Familia sa s-a mutat apoi în satul Smârdan din județul Călărași, sosirea lor în Bărăgan putând fi legată de împroprietăririle ce au urmat războiului de independență. A studiat la școala elementară din satul Bogata (comuna Rasa) din județul Călărași, absolvind în iunie 1903 clasa a V-a, ultima clasă a cursului primar, prin examen înaintea unei comisii, obținând media 8,65.
După moartea tatălui său, familia sa s-a mutat în satul Floroaica din județul Călărași. La scurtă vreme după ce s-a mutat în satul Floroaica, Constantin Mușat a plecat la București pentru a învăța meseria de croitor. Acest lucru este confirmat și de menționarea mașinii de cusut între bunurile deținute ca avere, dar și de înscrierea croitorului Costică Ivan Mușat în Tabelul de meseriași ai satului Ciocănești – Mihai Vodă (viitorul sat Floroaica), pe anul financiar 1910/1911. [1]
La 1 noiembrie 1911, Constantin Mușat a fost înmatriculat la Cercul de Recrutare Ialomița din Călărași, în registrul cu tinerii contingentului 1912, fiind repartizat inițial la Regimentul de Infanterie „Matei Basarab” – Dobrogea și apoi la Regimentul 2 Grăniceri în ale cărui scripte se afla și în momentul decesului său. Trebuia să fie lăsat la vatră la 1 noiembrie 1914, dar declanșarea primului război mondial i-a schimbat cursul vieții. În momentul începerii primului război mondial se afla concentrat în batalionul 1 al Regimentului 2 Grăniceri dispus în sectorul Muntelui Susai.
A luptat în Defileul Predeal din jurul Brașovului și în zona Câineni (județul Vâlcea), locul unde a murit și generalul David Praporgescu. A fost transferat apoi la o unitate de pe frontul din Moldova. În decembrie 1916, caporalul Mușat a fost grav rănit în luptele din zona Munților Vrancei, la Râpa Roșie, fiindu-i amputat brațul stâng la Spitalul Militar din Iași.
Deși devenise invalid de război, caporalul Mușat a refuzat să fie clasat și a cerut să fie trimis din nou pe front și să arunce grenade cu brațul drept. În confruntările armate de la Oituz (8-22 august 1917), caporalul Mușat și-a pierdut viața eroic la data de 14 august 1917, în timp ce arunca o grenadă cu singură mână. A fost înmormântat în Cimitirul Eroilor din comuna Bogdănești (județul Bacău), din apropiere de comuna Oituz.
În ședința din 27 martie 1942, Consiliul local al orașului Călărași a prevăzut ridicarea unui mausoleu pentru înhumarea Eroului grănicer Mușat, proiect rămas nefinalizat.
[modificare] Cinstirea memoriei sale
În anul 1919, Ministerul de Război a recomandat autorităților militare ca imaginea caporalului erou Mușat să fie reprodusă în metal. Astfel, sculptorul Ion Dimitriu-Bârlad (1890-1964) a realizat trei statui: Bârlad, Brăila și Bușteni.
Statuia, amplasată în fața Palatului Administrativ al UM 01458 din Bârlad în anul 1927, este turnată în bronz și are o înălțime de 2,10 metri, fiind așezată pe un soclu din beton armat, înalt de trei metri. Acest monument îl reprezintă pe caporalul Mușat, într-o ipostază istorică, aruncând grenada cu mâna ce-i rămăsese teafără. Monumentul poartă denumirea de Ultima grenadă a caporalului Mușat", iar pe o placă de marmură este înscris textul: "Caporalul Constantin Mușat, 1890-1917, căzut eroic la datorie, apărând cu prețul vieții sale pământul scump al patriei. În ziua de 14 august 1917, pe frontul de pe Valea Oituzului, prin răpăitul arsurzitor al armelor se auzea, mereu, ca o îmbărbătare, glasul caporalului grenadier Mușat: Grenade, băieți, dați grenade!
Statuia, amplasată în fața gării din orașul Bușteni (județul Prahova) la 9 septembrie 1928, s-a realizat prin implicarea directă a lui Otto Schiel, patronul fabricii de hârtie. La inaugurare a participat și Regina Maria. Statuia intitulată "Ultima grenadă" îl reprezintă pe subofițer în plin efort, în timp ce arunca o grenadă.
În municipiul Bacău, după Revoluția din 1989, fosta stradă „Stejarului” a fost redenumită „Constantin Mușat”.
