Biserica Rățeștilor din Turda

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Biserica Rățeștilor din Turda Veche
Bis.RatestilorTurda02.jpg
Biserica Rățeștilor din Turda Veche
Localitate Turda
Județ Cluj
Adresa Strada Gh. Lazăr nr. 17-19
Ctitor Canonicul Basiliu Rațiu și familia Rațiu de Nagylak (Noșlac)
Cult Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică
Edificiul este folosit din anul 1948 de parohia ortodoxă Turda Veche
Descriere arhitecturală
Tip edificiu biserică parohială
Stil arhitectural baroc
Data începerii 1836
Data finalizării 1839
Specificații
Hram Adormirea Maicii Domnului
Sfințită de Episcopul Ioan Lemeni
Turle trei
Materiale piatră (partea veche, 1839) și cărămidă (absidele laterale, 1939)

Biserica Greco-Catolică a Rățeștilor din Turda (str. Gheorghe Lazăr 17-19), cu hramul "Adormirea Maicii Domnului", este o biserică ridicată prin efortul protopopului greco-catolic Basiliu Rațiu în anul 1839. Lucrările au fost finanțate de familia Rațiu, una din familiile românești de vază din Turda. Numele bisericii evocă familia ctitorilor (Rațiu). În prezent este biserica parohiei ortodoxe Turda Veche.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Până în anul 1839 în Turda existau doar două biserici românești, una greco-catolică în cartierul Turda Nouă (Biserica Șovagăilor) și una ortodoxă în Turda Veche (Biserica Între Români). Greco-catolicii, inclusiv membrii familiei Rațiu, trebuiau să meargă la slujbă în Turda Nouă.
Biserica Rățestilor (greco-catolică) cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” a fost ridicată în Turda Veche, din inițiativa și prin efortul protopopului greco-catolic Basiliu Rațiu de Noșlac (Nagylak) în anul 1839. Lucrările au fost finanțate în întregime de către Basiliu Rațiu, de către frații săi, împreună cu ceilalți membri ai familiei Rațiu de Noșlac, una din familiile nobile românești de vază din Turda.
Numele bisericii păstrat până în anul 1948 evocă familia ctitorilor. Ȋn cimitirul din curtea bisericii sunt înmormântați o parte din membrii familiei Rațiu de Nagylak principali contributori la edificarea bisericii. Mormintele din stânga și dreapta bisericii au fost desființate după anul 1948. Pe o parte a terenului din spatele bisericii, care a avut destinația inițială de cimitir a fost construită în anii comunismului o casă parohială nouă.
Fondurile au fost asigurate în principal de Basiliu Rațiu și frații săi din surse proprii și apoi din despăgubirea în bani pronunțată printr-o hotărâre judecătorescă împotriva confiscării ilegale a proprietăților familiei Rațiu de la Nagylak (Noșlac, județul Alba), în anul 1653 de către principele Gheorghe Rákóczi al II-lea.
În anul 1829 după reatestarea titlului de nobilitate a familiei Rațiu și confirmarea dreptului de a locui în Turda, prima donație a permis cupărarea terenurilor, ridicarea bisericii greco-catolice a Rățeștilor, a caselor preotului, cantorului și crâsnicului (inclusiv teren agricol necesar subzistenței acestora), pentru cimitirul credincioșilor greco-catolici și a celor ortodocși, întrucât până atunci românii nu aveau voie sa fie înmormântați în orașul Turda.
A doua donație, despăgubirea bănească, a stat la baza fondării în anul 1866 a Eforiei[1] Fondului Cultural, care a permis consiliului parohial al Bisericii Rățeștilor să realizeze lucrări importante la biserică, înființarea unui fond care a permis unor tineri români să facă studii superioare și finanțarea construcției primei Școli confesionale românești din Turda Veche. La propunerea fondatorului Eforiei, Prepozitul capitular, canonicul Vasile Rațiu, primul președinte al Eforiei a fost ales Dr. Ioan Rațiu, viitorul memorandist. Eforia a funcționat până în anul 1948 potrivit prevederilor "Legământului[2] și Statutelor".
Pe parcursul timpului, datorită unor donații făcute de Dionisie Sterca Șulutiu, Ana Câmpean, Agapia Micușan și avocatul George Popescu, s-a ajuns ca parohia acestei biserici să fie cea mai puternică din oraș, din punct de vedere financiar, devenind proprietara pieții orașului, construcțiilor din jurul pieței, fostul hotel "Elisabeta" (vechiul palat al Eforiei), noul palat al Eforiei (str. G. Lazăr, folosit pe timpul comunismului ca autogara) precum și a școlii construite vizavi de biserică (într-o aripă acum funcționează o grădiniță). În anul 1929 biserica greco-catolică avea deja iluminat electric și încălzire cu gaz metan.
Primul preot al bisericii a fost Gregoriu Rațiu, (1840-1859). Au oficiat apoi doar preoți din familia Rațiu s-au agreați de către aceasta: Petru Rațiu (1860-1873), administrator al protopopiatului, protopop de Cojocna; Iosif Hossu (1873-1874), profesor și canonic la Blaj; Alexandru Pop Romanțan (1875-1901) și Nicolae-Portos Rațiu (1903-1932), viceprotopop onorar. Ultimul preot greco-catolic al acestui lăcaș a fost Dr. Coriolan Sabău (1932-1948), protopop de București și Turda, arestat de autoritățile comuniste în anul 1948 pentru refuzul trecerii la Biserica Ortodoxă Română.
În cimitirul din curtea bisericii sunt înmormântați unii membri ai familiei Rațiu, mai puțin Dr. Ioan Rațiu și Ion Rațiu, biserica fiind folosită din 1948 de o parohie ortodoxă. Reprezentanții acesteia s-au împotrivit prohodirii lui Ion Rațiu în biserica ctitorită de familia sa, ceremonia desfășurându-se din acest motiv în stradă, pe un ger pătrunzător.[3]
Din 1948, anul preluării bisericii de către cultul ortodox, trei tablouri de valoare ale unor membri de frunte ai familiei Rațiu au fost depozitate necorespunzător într-o magazie a bisericii (tablourile îi înfățișează pe prepozitul capitular greco-catolic Basiliu Rațiu, ctitorul bisericii, pe memorandistul Dr. Ioan Rațiu, primul președinte al Eforiei și pe protopopul greco-catolic Nicolae Rațiu). Abia de curând, tablourile au fost mutate în biblioteca bisericii.
În data de 28 iulie 2011, cu aprobarea mitropolitului Andrei Andreicuț, a fost sfințită Pisania Bisericii Rățeștilor, reconstituită după pisania originală, care a disparut în condiții necunoscute după anul 1948. De asemenea au fost sfințite monumentele ctitorilor și principalilor contributori, monumente aflate în curtea bisericii. Reașezarea pisaniei a constituit un gest de recuperare istorică.
Biserica a fost renovată în mai multe rânduri. Actuala pictură a fost făcută între anii 1965-1966, de către Cornel Cenan din Cluj. De o parte și alta în pronaos se găsesc două picturi murale pe tavan, care prezintă cele 12 zodii. Pe pictura din stânga sunt prezentate 6 zodii (Săgetător, Pești, Balanța, Scorpion, Crab, Leu), pe cea din dreapta celelalte 6 zodii (Taur, Vărsător, Capricorn, Gemeni, Unicorn, Fecioara).

În anul 1967 s-a făcut iconostasul din lemn de stejar sculptat. Tot în 1967 au fost executate și alte lucrări (scaune arhierești, amvon, tetrapod), autori fiind meșterii sculptori Aurel Sămărtinean și Grigore Frătean din Turda. În 1971 s-a facut reparația exterioară.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Eforie: instituție administrativă de folos public cu funcții social-culturale.
  2. ^ LEGĂMẤNT, legăminte, s. n. 1. Promisiune solemnă, angajament de a face ceva. 2. Învoială, convenție. – Lat. ligamentum. Sursa: DEX '98 (1998)
  3. ^ Prof. Mircea Sabău, Prepozitul canonic Basiliu Rațiu - O viață dedicată bisericii și neamului românesc, în: Observatorul, Toronto, 16 martie 2003 (accesat 4 august 2011).

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Galerie de imagini[modificare | modificare sursă]