Nicolae Rațiu

Adaugă legături
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Nicolae Rațiu

Protopop Nicolae-Portos Rațiu, 1920
Date personale
Născut29 octombrie 1856
Turda
Decedat1 octombrie 1932
Turda
Căsătorit cuLudovica Gaia
CopiiAugustin-Ștefan-Horia, Olimpia, Emilia
Naționalitateromână
Religiegreco-catolică
OcupațiePreot greco-catolic[*]​ Modificați la Wikidata
Activitate
RezidențăTransilvania, Imperiul Habsburgic, Austro-Ungaria
Domeniupreot, profesor de religie
OrganizațiiPartidul Național Român din Ungaria și Transilvania
PremiiMedalia „Răsplata Muncii pentru biserică”  Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului
Pentru alte persoane cu numele Nicolae Rațiu, vedeți Nicolae Rațiu (dezambiguizare).

Nicolae-Portos Rațiu (n. 29 octombrie 1856, Turda – d. 1 octombrie 1932, Turda), protopop greco-catolic, membru de seamă al familiei Rațiu de Nagylak-Noșlac din Turda. A fost fiul lui Ștefan și Susana Rațiu de Nagylak – Noșlac, strănepot al lui Basiliu Rațiu și nepot de văr al Dr. Ioan Rațiu.

Date biografice[modificare | modificare sursă]

Este descendent al familiei Rațiu de Nagylak (Noșlac) din Turda, atestată în Transilvania la începutul sec. al XIV-lea și reînnobilată în anul 1625 de către Principele Gabriel Bethlen.

Școala primară a efectuat-o la Turda și la Aiud, iar Gimnaziul la Blaj, unde obține „testimoniu de maturitate”. A făcut serviciu militar voluntar la Regimentul cezaro-crăiesc nr. 50 din Alba Iulia, apoi s-a înscris pentru studii preoțești la Seminarul teologic greco-catolic din Blaj, pe care le incheie cu succes în anul 1882. A fost hirotonit preot în 1883 și numit administrator parohial în satul Petreștii de Sus (județul Cluj) conform Decretului nr. 2762 din 23 septembrie 1883, unde a activat până în anul 1891, când a fost numit capelan[1] greco-catolic al Bisericii Bob din Cluj. În timpul procesului Memorandului a asigurat cazarea la Cluj a persoanelor venite ca să susțină cauza fruntașilor români acuzați de administrația maghiară pentru trădare. În anul 1897 a fost numit paroh la Tritenii de Sus unde a funcționat până în 1903 când este transferat preot paroh la Biserica Rățeștilor din Turda Veche, numit vice-protopop onorific și distins cu „brâul roșu”.

A fost membru al Partidul Național Român din Ungaria și Transilvania (PNR) din 1891, membru fondator al Societății ASTRA, Despărțământul Turda și membru fondator al Societății de teatru românesc din Turda. A înființat la Turda, Asociația femeilor greco-catolice „Reuniunea Sf. Maria” („Reuniunea Mariană”) și corul Bisericii Rățeștilor din Turda-Veche.

În timpul primului război mondial a organizat colecte pentru soldații români răniți internați în spitalul din Turda. În această perioadă se alătură intelectualilor români turdeni pentru înființarea Gărzilor Naționale. Este arestat și închis de autoritățile maghiare la Cluj sub acuzația de înaltă trădare. După eliberare, primește credențional[2] și participă la Marea Adunarea Națională Alba Iulia. Pentru participarea la Marea Unire a fost decorat cu „Crucea de Merit”.

În anul 1925 înființează o fundație pentru ajutorarea elevelor și elevilor greco-catolici de la Școlile Secundare din Turda. Pentru întreaga sa activitate dedicată cauzei românești i s-a acordat medalia „Răsplata Muncii pentru biserică”, clasa I” și ordinul „Steaua României” în grad de ofițer.

Este înmormântat în parcela din Cimitirul Central Turda rezervată membrilor familiei Rațiu.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Valentin Vișinescu, Vasile Miclăuș, Tudor Ștefănie - Dicționar de personalități turdene, Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2006.
  • Istoria Familiei Rațiu, broșură redactată de "Centrul Rațiu pentru Democrație" Turda, Editura RH Printing, București.
  • Augustin Rațiu, Sentința Tribunalului Comitatului Turda din 1 aprilie 1829; ziarul „Turda”, nr. 34 din 24 august 1924.
  • Augustin Rațiu, Pro Memoria - genealogia familiei Rațiu, ziarul „Arieșul”, anul III, Nr. 34, din 19 Aug. 1928.
  • Augustin Rațiu, Din trecutul familiei Rațiu, manuscris nepublicat, 1970.
  • Ioan Gheorghe Rațiu, Biserica Rățeștilor din Turda Veche
  • Comșa, Daniela; Jude, Maria Magdalena. Nicolae P. Rațiu și Augustin Rațiu, promotori ai idealului național (Nicolae P. Rațiu et Augustin Rațiu, promoteurs de l'idéal national). In: AMN, 1997, 34, nr. 2, p. 325-339.
  • Ioan Gheorghe Rațiu, Marele Arbore Genealogic al Familiei Rațiu de Noșlac (Nagylak), [1],[2]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Capelan; ajutor al parohului unei biserici
  2. ^ Credențional: Credenționalele cuprind numele delegaților trimiși de circumscripțiile electorale, în număr de 130, de pe tot cuprinsul Transilvaniei la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia. Indiferent că aceste documente se numesc: credenționale, legitimații, protocoale, procese-verbale, certificate și adeverințe, reprezintă unul și același lucru, mandatele prin care se prezentau la adunare reprezentanții românilor din cercurile electorale ale Transilvaniei. Credenționalul dădea dreptul fiecărui delegat să reprezinte la Alba Iulia pe membrii circumscripției care l-au ales prin vot deschis și în adunare generală. Delegatul era astfel investit cu vot decisiv la adunarea de la Alba Iulia și la alte adunări ce se vor ține de către Consiliul Național Român.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Galerie de imagini[modificare | modificare sursă]

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Nicolae_Rațiu&oldid=15731956