Belerofon
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
| Subiecte în Mitologia Greacă | ||
|---|---|---|
| Mitologie Greacă | ||
| Titanii: | ||
| Zeii Olimpului: | ||
| Istorie legendară: | ||
| Fiinţe fabuloase | ||
| Mitul grec/roman comparat | ||
În mitologia greacă, Belerofon (sau Belerofontes) a fost "alături de Cadmus şi Perseu, cel mai mare erou şi asasin al monştrilor, în perioada dinaintea lui Heracle"[1].
Cuprins |
[modifică] Mitologie
Cea mai mare ispravă a lui Belerofon a fost omorârea Himerei, un monstru care, conform afirmaţiilor lui Homer, avea cap de leu, trup de capră, coadă de şarpe şi răsuflare de foc [2]. Ca erou, el era onorat în Corint şi în Licia.
Belerofon a fost fiul lui Glaucos, regele Corintului şi l-a avut ca bunic pe Sisif, cel care a fost trimis în Tartarusca pedeapsă pentru multiplele sale păcate. Mama sa se numea fie Eurimede, fie Eurinome şi era una din fiicele lui Nisos, regele Megarei. Aventurile lui Belerofon încep cu o ucidere accidentală pe care o săvârşeşte [3]. Victima este fratele eroului, Deliades, sau Piren, al cărui nume se află în legătură cu numele izvorului Pirene din Corint. O altă variantă dezvăluie că cel ucis era un tiran din Corint şi se numea Belleros, ceea ce ar sugera originea numelui lui Belerofon, care înseamnă Ucigaşul lui Belleros. Ca pedeapsă a acestei crime, Belerofon este exilat şi trimis la Tirint, la curtea regelui Proetos pentru a se purifica. Însă soţia regelui, Stenebea[4], (numită Anteia de Homer), se îndrăgosteşte de Belerofon şi îi propune o întâlnire. Eroul o refuză, iar Stenebea, furioasă, merge la soţul ei şi îi mărturiseşte că Belerofon a încercat să o siluiască. Proetos a hotărât să scape de corintean şi la trimis cu o scrisoare la socrul său, Iobates din Licia. În scrisoare Proetus îi cerea lui Iobates să îl omoare pe aducătorul acesteia. Se spune că regele din Tirint a refuzat să îl omoare personal pe Belerofon pentru că îl avusese ca oaspete şi o veche tradiţie interzicea uciderea celui cu care ai stat la masă.
Belerofon îi aduce scrisoarea lui Iobates, însă acesta nu o citeşte decît după ce petrece alături de oaspetele său şi ajunge să îl îndrăgească. Pentru a nu săvârşi o crimă care să îi supere pe zei, el îi porunceşte corinteanului să ucidă Himera, un animal care îi devasta ţinuturile şi îi răpea turmele. Iobates spera că astfel Belerofon va fi omorât de Himeră.
Ştiind că nu poate birui Himera decât acela care stăpâneşte calul înaripat Pegas ieşit din trupul Meduzei, Belerofon merge în căutarea calului şi află că Pegas coboară adeseori pe vârful muntelui Acrocorint să bea apă din izvorul Pirene. Eroul nu reuşeşte să prindă calul înaripat, însă urmând sfatul profetului Polidos se culcă lângă izvorul Pirene, aproape de altarul zeiţei Palas-Atena. Zeiţa i se arată în somn, îi oferă nişte frâie de aur şi îl învaţă cum să prindă calul. Astfel Belerofon reuşeşte să îl captureze pe Pegas, îl îmblânzeşte, apoi ucide Himera.
Iobates încearcă însă să scape de el prin alte mijloace. Îl trimite să lupte împotriva Solimilor, o populaţie războinică din vecinătate, pe care Belerofon o învinge. Apoi corinteanul poartă o luptă cu amazoanele în rândul cărora provoacă multe victime. În cele din urmă, Iobates pregăteşte o ambuscadă împotriva lui Belerofon, dar nu reuşeşte nici de această dată să-l ucidă şi îi recunoaşte supremaţia. Mai mult, îi îngăduie să trăiască la curtea sa, după ce îi arată scrisoarea lui Proetos, şi îi dă ca soţie pe fiica sa, Filonoe. După moartea lui Iobates, Belerofon devine regele Liciei. Cu Filonoe, Belerofon a avut doi fii, Isandros şi Hippolohos, şi o fiică, Laodamia, care împreună cu Zeus îl va aduce pe lume pe Sarpedon, un erou al războiului troian.
O legendă spune că, mai târziu, Belerofon simţindu-se plin de orgoliu a vrut să urce cu calul său Pegas până în Olimp pentru a fi egal cu zeii, însă Zeus s-a înfuriat văzând această îndrăzneală şi îl aruncă pe pământ, omorându-l sau luându-i minţile.
[modifică] Bibliografie
- Victor Kernbach, Dicţionar de mitologie generală, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1989
- Anca Balaci, Mic dicţionar de mitologie greacă si romană, Editura Mondero, Bucureşti, 1992, ISBN 973-9004-09-2
- George Lăzărescu, Dicţionar de mitologie, Casa Editorială Odeon, Bucureşti, 1992, ISBN 973-9008-28-3
- N.A.Kun, Legendele şi miturile Greciei Antice, Editura Lider, Bucureşti, 2003, ISBN 973-629-035-2
