Câmpia Bărăganului
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Câmpia Bărăganului este o câmpie din sud-estul României cunoscută pentru solul său negru şi cu un conţinut bogat de humus, precum şi datorită vegetaţiei de stepă (datorită climatului deosebit de aspru: veri fierbinţi şi uscate; ierni foarte geroase cu bătăi de crivăţ). Face parte din Câmpia Română, fiind sectorul estic a acestia. Este delimitată în sud şi est de Dunăre, iar în nord de râul Buzău. Limita vestică este un aliniament care uneşte localităţile Buzău-Urziceni-Budeşti-Olteniţa.
Oraşul Bucureşti nu face parte din Bărăgan, ci din Câmpia Vlăsiei.
[modifică] Istoric
Datorită lipsei pădurilor, Bărăganul a fost în trecut un important culoar de trecepe pentru toate popoarele migratoare care au străbătut sud-estul României de azi.
Stepa Bărăganului, folosită în trecut ca păşune de către ciobanii din Carpaţi (inclusiv din Transilvania) în perioada de transhumanţă, a fost transformată în teren arabil abia în a doua jumătate a secolului 19.
În anii '50 au fost deportaţi aici aproximativ 40.000 de deţinuţi politici din vestul ţării.
[modifică] Vezi şi
[modifică] Legături externe
- "Câmpia cu năluci" Reportaj din revista Formula As
- "Misterele Bărăganului" Reportaj din revista Formula As
