Autoritate părintească comună

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Autoritatea părintească comună (numită și Autoritatea parentală comună) reprezintă o noțiune sub care este implementată Custodia comună în România, începând cu data de 1 octombrie 2011. Această instituție a autorității părintești comune a fost preluată din Codul Civil al provinciei canadiene Quebec[1], noțiunea existând și în Codul Civil Francez, Elvețian[2] sau cel German [3]. Noțiunea de autoritate părintească exercitată în comun apare, de altfel, în codurile civile ale majorității statelor din Europa sau pe continentul nord-american, apărând sub denumirea de custodie comună (joint custody) [4] sau responsabilitate părintească comună (joint parental responsibility) [5]. Conform cu liniile directoare cu privire la pensia alimentară pentru copii, stabilite în anul 1997, guvernul federal al Canadei a definit custodia comună fizică ca fiind aranjamentul în care copilul are două locuințe și petrece cel puțin 40% din timp la cea de a doua locuință (sursa: ministerul justiției din Canada, 1997) [6].

Autoritatea părintească în cazul divorțului sau separării părinților necăsătoriți[modificare | modificare sursă]

În funcție de legislația fiecărei țări, autoritatea părintească poate reveni după divorț unuia dintre părinți (cazul custodiei unice) sau ambilor părinți (cazul custodiei comune). În România, conform noului Cod Civil, după divorț, autoritatea părintească va reveni ambilor părinți, spre deosebire de vechiul cod civil în care autoritatea părintească era exercitată doar de părintele care primea încredințarea minorilor printr-o hotărâre judecătorească. Articolul 397 din Noul cod Civil instituie astfel prezumția de autoritate părintească comună

Planul Parental[modificare | modificare sursă]

În cazul unui divorț sau separări a părinților planul parental reprezintă modalitatea prin care se implementează autoritatea parentală comună. În general instanța se așteaptă ca cei doi părinți să negocieze prevederile acestui plan parental datorită faptului că ambii părinți au drepturi egale cu privire la creșterea și educarea minorilor.

Suportul Legal[modificare | modificare sursă]

Suportul Legal în România[modificare | modificare sursă]

Pentru detalii vezi Titlul Autoritatea Părintească din iurispedia

Principiile dreptului european al familiei[modificare | modificare sursă]

Convenția Europeană a Drepturilor Omului[modificare | modificare sursă]

Pentru detalii vezi Convenția Europeană a Drepturilor Omului

Conventia cu privire la drepturile copilului[modificare | modificare sursă]

Codurile civile ale majorităților statelor civilizate[modificare | modificare sursă]

Autoritatea părintească comună în Belgia și Franța[modificare | modificare sursă]

"Această noțiune poate fi definită ca autoritate aparținând atât tatălui, cât și mamei în vederea asigurării protecției copilului, părinții având îndatorirea de a educa un copil sănătos și de a-i dezvolta o conduită morală adecvată până la atingerea majoratului. Astfel, părinții au dreptul de a gestiona și folosi bunurile deținute de copii lor, acceptând, în schimb, responsabilitatea de a garanta educația și siguranța acestora. În cazul în care părintele/părinții copilului este/sunt găsit/ți vinovat/ți de comiterea unei crime sau a unui delict ce vizează sau implică copilul sau în caz de maltratare, doar un judecător poate decide decăderea acestuia/acestora din exercițiul drepturilor părintești.

De regulă, dacă ambii părinți recunosc copilul la naștere, ei urmează să exercite în comun autoritatea părintească asupra acestuia. Indiferent de legislația în vigoare din țara de origine a dumneavoastră, în Franța autoritatea părintească se aplică în comun. În marea majoritate a cazurilor, divorțul nu are repercusiuni asupra autorității părintești, care rămâne a fi exercitată de către ambii părinți, excepție făcând cazurile susmenționate (crimă sau maltratare a copilului)." [7]

Hotărâri cu titlul de exemplu[modificare | modificare sursă]

  1. Mediere la Oradea, urmată de decizia judecătorească[nefuncțională] (data: 2010.02.01) -- aranjament de tip custodie comună legală
  2. Mediere în București urmată de tranzacție prin notariat[nefuncțională] (data: 2011.09.30) custodie comună fizică
  3. Sentință nemediată, custodie comună legală acordată de judecătoria Oradea (2011.09.03)

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Bibliografie / Legături externe[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Citat din Tezele Prealabile ale Guvernului României: "Titlul IV, „Autoritatea părintească” – noțiune nouă, inspirată de codurile francez și cel din Québec –, constituie cadrul general cu privire la drepturile și îndatoririle părintești privind persoana și bunurile copilului minor, exercitarea autorității părintești și decăderea din exercițiul drepturilor părintești. Potrivit proiectului, părinții au dreptul și îndatorirea de a crește copilul, asigurându-i o dezvoltare fizică, mentală, spirituală, morală și socială armonioasă. Autoritatea părintească se exercită împreună de ambii părinți, în principiu chiar și atunci când sunt divorțați. De asemenea, se reglementează și alte aspecte, precum noțiunile de „locuință a copilului” și „administrare a bunurilor copilului
  2. ^ Bundesamt für Informatik und Telekommunikation BIT
  3. ^ A se vedea articolele relevante din Codul Civil German
  4. ^ „Shared Custody”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  5. ^ a b Recomandare a Comisiei Europene privind Legislația Familiei. Documentul complet se poate consulta aici
  6. ^ Selon les Lignes directrices sur les pensions alimentaires pour enfants établies en 1997, le gouvernement fédéral définit la garde partagée comme celle où un enfant habite dans deux résidences et qu’il passe au moins 40 % de son temps dans la seconde (ministère de la Justice du Canada, 1997)." (citat din articolul de aici).
  7. ^ comisia europeană - Reţeaua Judiciară Europeană - Responsabilitatea părinţilor - Belgia