Custodie comună fizică
Custodia comună fizică ('la garde partagée în franceză[1] ; shared custody ori joint legal custody în engleză[2]) este o variantă a custodiei comune în care perioadele în care minorul este găzduit și îngrijit de către fiecare dintre părinți sunt împărțite relativ egal între aceștia[3]. Altfel spus custodia comună fizică permite minorului să locuiască cu fiecare părinte aproximativ jumătate din timpul unui an calendaristic. Pentru implementarea sa se pun la punct planuri parentale care să detalieze perioadele în care fiecare dintre cei doi părinți se va ocupa de îngrijirea și găzduirea copiilor. În acest tip de custodie ambii părinți sunt părinți custodieni și de asemenea părinți rezidenți. Pentru a distinge între cei doi, în țările în care acest tip de custodie este în vigoare se folosește noțiunea de părinte rezident primar[4]. Modul sub care custodia comună fizică mai este citată în literatura de specialitate este sub numele de locuință alternantă a minorului. Custodia comună fizică este permisă de legislația românească în măsura în care părinții se înțeleg cu privire la acest aspect, decizând ca locuința minorului să fie la ambii părinți, în bază alternantă. În acest tip de custodie ambii părinți sunt în același timp părinți custodieni și părinți rezidenți.
Tipuri de planuri parentale [modificare]
- Cel mai frecvent plan parental este acela în care minorii locuiesc alternativ într-o săptămână la domiciliul mamei și în cealaltă săptămână la domiciliul tatălui.
- Vacanțele sunt de asemenea alternate de la un an la altul, de exemplu minorul petrece în anii pari vacanța de Paște cu tatăl iar în anii impari petrece aceeași vacanță cu mama, etc.
- Cele mai multe state din SUA și Europa permit părinților să determine singuri care este cel mai bun plan parental care se potrivește situației lor prin metoda medierii. Apoi aceste planuri parentale sunt verificate și aprobate de către instanțe. În cazul în care părinții nu se înțeleg cu privire la planul parental instanța va propune un plan parental.
Implementarea custodiei comune fizice în țările din vestul Europei și în SUA [modificare]
Custodia comună fizică este permisă în multe state din SUA, în Canada precum și în multe țări europene ca de pildă Suedia și Franța. Deși majoritatea țărilor acceptă un astfel de aranjament de tip custodie comună fizică în condițiile în care părinții ajung la o înțelegere în acest sens, nu toate permit instanțelor de judecată să impună un astfel de aranjament părinților (de pildă când unul dintre părinți se opune). Dintre țările în care un astfel de aranjament poate fi impus de către instanțe enumerăm California [5], Suedia [6], Finlanda[7] și Franța[8]:
| „ | Domiciliul copilului poate fi stabilit la ambii părinți sau doar la unul dintre ei. La cererea unuia dintre părinți sau dacă părinții nu se înțeleg, instanța poate stabili provizoriu, pentru o perioadă determinată, domiciliul copilului la ambii părinți, urmând ca la finalul acestei perioade instanța să se pronunțe definitiv dacă domiciliul copilului va fi stabilit la unul dintre părinți sau la ambii părinți. | ” |
|
—Codul Civil Francez, 373-2-9[9] |
||
Când este posibil un aranjament de tip reședință alternantă (custodie comună fizică) [modificare]
O condiție prealabilă pentru o soluție efectivă este aceea ca părinții să fie capabili să evite conflictul. De asemenea, este important ca ei să locuiască aproape unul de altul pentru ca minorul să poată frecventa aceeași școală și să-și păstreze aceiași prieteni chiar și atunci când locul de locuință se schimbă. Părinții trebuie să fie foarte flexibili și atenți la dorințele copilului. Studiile și experimentele din psihiatria copilului au arătat, de asemenea că, în situația în care părinții nu pot colabora sau dacă există conflicte puternice între ei, există riscul ca acest lucru să afecteze condițiile în care se poate stabili locuința alternantă. Această formă de trai devine apoi o sursă continuă de conflict, care afectează în mod negativ copilul. Comisia a fost de părere că, în cazul în care unul dintre părinți se face vinovat de violență sau de alte tratamente degradante la adresa unui alt membru al familiei, atunci nu ar trebui luate în calcul nici custodia comună și nici locuința alternantă.[6]
Beneficiile și limitările unui aranjament de tip custodie comună fizică [modificare]
În ultimii ani, în Suedia, deși într-o manieră limitată, a existat o monitorizare a reședinței alternante a copiilor. În 2000, National Board of Health and Welfare (Consiliul național al sănătății și bunăstării) a realizat un studiu. Scopul acestuia era de a vedea cum este pusă în practică locuința alternantă, avantajele și dezavantajele ei și cum erau influențați copiii de acest tip de locuință. Rezultatele studiului au indicat că părinții care optaseră pentru locuința alternantă erau mulțumiți de acest mod de organizare al vieții de după separare. Copiii care au experimentat acest tip de locuința s-au declarat mulțumiți de faptul că li s-a oferit ocazia de a dezvolta o relație apropiată și de calitate cu ambii părinți. Totuși, ei au subliniat faptul că uneori se dovedește a fi stresant să nu aibă un loc a lor, stabil. Unii dintre copii și-au exprimat dorința ca aceste aranjamente privind locuința să fie modificate din când în când, dar au afirmat că le era teamă să abordeze acest aspect în discuția cu părinții lor. [6]
Hotărâri cu titlu de exemplu [modificare]
- Mediere la Oradea, urmată de decizia judecătorească (data: 2010.02.01) -- aranjament de tip custodie comună legală
- Mediere în București urmată de tranzacție prin notariat (data: 2011.09.30) Decizia civilă nr. 745A/2011 din 03.10.2011 -custodie comună fizică
-
- Alte sentințe cu aranjament de tip custodie comună
Vezi și [modificare]
- Accesul părintelui la informații privitoare la minor
- Autoritatea părintească (cu varianta Autorității părintești comune)
- Căsătorie
- Custodie
- Custodia comună (cu variantele Custodiei fizice comune sau Custodiei legale comune)
- Custodia unică (cu varianta custodiei împărțite)
- Divorț
- Familie monoparentală
- Interesul superior al copilului
- Părinte custodian
- Părinte necustodian
- Părinte rezident
- Părinte nerezident
- Plan parental
- Relații personale cu minorul
Note [modificare]
- ^ A se vedea documentul explicativ publicat de guvernul Canadei, articol ce se poate descărca de aici sau de aici
- ^ A se vedea articolul Stabilirea custodiei copiilor în SUA - Joan B. Kelly - Universitatea Standford, articol care poate fi consultat aici sau aici
- ^ A se vedea broșura editată de ARPCC
- ^ "A primary residential parent is the parent with whom a child resides with more than 50% of the time. The term "primary" has no specific definition under the law but is typically meant to be the parent who has the child more than half of the time." (definiție preluată de pe situl web Avvo.Com - sfaturi legale autorizate)
- ^ http://www.kinseylaw.com/clientserv2/famlawservices/childcustody/childcustody.html
- ^ a b c A se vedea articolul apărut în Utrecht Law Review
- ^ "Finlanda a evidențiat: „Este aspru criticată practica obișnuită a curților de justiție de a acorda custodie comună, chiar și în cazurile în care părinții sunt complet incapabili să se pună de acord în privința oricărui lucru care îl privește pe copil. În cele mai rele cazuri, acest lucru ar fi dus la o situație unde nu s-ar fi obținut nici o soluție, chiar și pentru cele mai importante probleme. Ar fi durat ani de zile, de exemplu, pentru ca un copil să poată să-și schimbe școala sau să obțină un pașaport“ (Finlanda IR, paragraful 259))" Citat din Cartea Albastră editată de UNICEF
- ^ A se vedea articolul de aici
- ^ "En application des deux articles précédents, la résidence de l'enfant peut être fixée en alternance au domicile de chacun des parents ou au domicile de l'un d'eux.
A la demande de l'un des parents ou en cas de désaccord entre eux sur le mode de résidence de l'enfant, le juge peut ordonner à titre provisoire une résidence en alternance dont il détermine la durée. Au terme de celle-ci, le juge statue définitivement sur la résidence de l'enfant en alternance au domicile de chacun des parents ou au domicile de l'un d'eux.
Lorsque la résidence de l'enfant est fixée au domicile de l'un des parents, le juge aux affaires familiales statue sur les modalités du droit de visite de l'autre parent. Ce droit de visite, lorsque l'intérêt de l'enfant le commande, peut être exercé dans un espace de rencontre désigné par le juge" Text care poate fi consultat aici
