Ipotecă

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Ipoteca este o garanție reală, servind la garantarea obligațiilor unui debitor față de creditorul său, printr-un bun imobil din propriul său patrimoniu, anume desemnat pe cale legală în acest scop (ipoteca nu presupune deposedarea debitorului de imobil).

În România, ipoteca este reglementată de art. 1746-1814 Cod civil și este definită astfel: [1]

  • Ipoteca este un drept real accesoriu care are ca obiect un bun imobil al debitorului sau al unei alte persoane, fără deposedare, care conferă creditorului ipotecar dreptul de a urmări imobilul în stăpânirea oricui s-ar afla și de a fi plătit cu prioritate față de ceilalți creditori din prețul acelui bun.

În Republica Moldova, prin lege ipoteca este definită astfel: [2]

  • ipoteca este un drept real în al cărui temei creditorul are dreptul să ceară satisfacerea creanțelor sale, cu preferință față de ceilalți creditori, inclusiv statul, din valoarea bunurilor imobile depuse în ipotecă, în cazul în care debitorul omite să execute obligațiile garantate cu ipotecă.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Statica Obligatiilor: Ipoteca
  2. ^ Parlamentul Republicii Moldova: Lege cu privire la ipotecă