Plan parental

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Planul parental sau planul de îngrijire părintească (Parenting plan în limba engleză) reprezintă modalitatea prin care se implementează în general custodia comună în țările care au implementată această noțiune [1] [2] [3]. În general instanța se așteaptă ca cei doi părinți să negocieze prevederile acestui plan parental datorită faptului că ambii părinți au drepturi egale cu privire la creșterea și educarea minorilor. În general un plan parental de calitate poate fi redactat dacă se apelează la un mediator profesionist[4]. Planul parental poate fi obligatoriu [3] sau nu. Planul parental poate avea implicații legale [3] sau nu [2].

În România ideea de plan parental este încă la început, acestea nefiind obligatorii. Planurile parentale au apărut pentru prima dată odată cu legea medierii care prevedea în articolele 2 și 64 posibilitatea ca părinții să se medieze cu privire la modul de creștere al copiilor după divorț. Astfel, deși în România anilor 2006-2011 era aplicabilă, din punct de vedere legal, doar noțiunea de custodie unică în fapt prin acordurile de mediere realizate, mediatorii au implementat de facto aranjamente de tip custodie comună legală [5][6]. Datorită introducerii (începând cu octombrie 2011) a instituției de autoritate părintească comună noțiunea de plan parental are un suport legal prin articolul 506 din noul Cod Civil. Există o propunere a unor asociații neguvernamentale[7] de implementare a planului parental în legislația terțiară (ghid de implementare sub egida instituțiilor autorizate[8]) dar și de introducere a acestui plan în legislația primară (este vorba de modificările la legea 272/2004 inițiate de către DGPC[9])

Planul părintesc pre-negociat de către părinți ÎNAINTE de a se ajunge la judecător este cheia unei redefiniri corecte a relațiilor părintești de după divorț. Deși părinții nu mai formează un cuplu, ei trebuie să găsească resursele emoționale și intelectuale pentru a continua să facă o echipă ca și părinți - relația lor de părinți nu încetează la apariția divorțului.

—Geanin Șerban, Președinte Camera de Mediere Argeș[10]

Judecătorii vor avea un rol foarte important în a convinge părțile că trebuie urmărit tot timpul interesul copilului și să le propună, dacă este cazul, inclusiv apelând la mediator, să stabilească un plan parental. Aceasta reprezintă o înțelegere cu privire la părintele rezident la care minorul va avea locuința, cheltuielile și programul de relații personale ale părintelui nerezident, modul de acces la informații despre minor, dar și modul în care părinții vor stabili cum angajează bona copilului, cum aleg grădinița, cine duce și suportă costurile pentru orele de sport sau de meditație ale copilului, ori cum și unde își va petrece copilul vacanța

—Cristi Danileț - judecător[11]

Atunci când sunt soluționate litigii în materie de relații personale, autoritățile judiciare iau toate măsurile adecvate: (a) pentru a se asigura că cei 2 părinți sunt informați despre importanța pe care o au pentru copil și pentru fiecare dintre ei stabilirea și întreținerea de relații personale regulate cu copilul lor; (b) pentru a-i încuraja pe părinți și pe celelalte persoane care au legături de familie cu copilul să ajungă la învoieli pe cale amiabilă în ceea ce privește relațiile personale cu acesta, în special prin recurgerea la medierea familială și la alte metode de soluționare a conflictelor

—Convenție din 17/07/2006 asupra relațiilor personale care privesc copiii[12]

Răspândire[modificare | modificare sursă]

Planurile parentale sunt utilizate în multe state și jurisdicții. În Europa planul parental e utilizat în Olanda, Anglia[13], Suedia. De asemenea este utilizat infrecvent ]n România de către părinți care le utilizează în divorțul pe cale notarială sau judiciară.

Structura generală a unui plan parental[modificare | modificare sursă]

În cazul unei separări a părinților este nevoie ca aceștia să negocieze un plan parental care să permită implementarea autorității parentale comune. [14] Astfel ei vor trebui să decidă cu privire la:

  1. Domiciliul minorului
  2. Programul de legături personale
    1. În timpul săptămânii
    2. În week-end
    3. Nopțile în care minorul va dormi la fiecare dintre cei doi părinți
  3. Îngrijiri medicale (e.g. cine este medicul pediatru curant al copiilor, ce se întâmpla în cazul în care copiii suferă de boli cronice)
  4. Regulile cu privire la educarea copiilor (regulile să fie aceleași în ambele case, privind creșterea și educarea copiilor în domeniile importante din viața lor)
  5. Vacanțele
    1. Concedii: Petrecerea concediilor cu ambii copii împreună
    2. Programul copiilor în perioada vacanțelor când ambii părinți lucrează
    3. Celebrarea unor evenimente importante
  6. Educația copiilor
  7. Luarea deciziilor
    1. Problemele importante în legătură cu copiii asupra cărora decid împreună sunt:
      1. Activitățile și performanțele școlare
      2. Activități extrașcolare (excursii, tabere, cursuri, competiții)
      3. Starea lor de sănătate
      4. Grupul de prieteni
    2. Deciziile în legătură cu problemele curente vor fi luate separat :
      1. Rutina zilnică
      2. Efectuarea temelor
      3. Alimentație
      4. Cumpărături (îmbrăcăminte, încălțăminte, rechizite, etc)
      5. Plimbări și activități cu copiii în timpul liber
      6. Vizite la prieteni, cunoștințe, rude
  8. Rezolvarea disputelor atunci când părinții trebuie să ia decizii împreună
  9. Suportarea cheltuielilor privind pensia alimentară (obligația de întreținere)
  10. Schimbul de informații cu privire la copii
  11. Îngrijirea copiilor în lipsa părinților
  12. Ocazii și evenimente speciale
  13. Activități extrașcolare
  14. Transportarea copiilor între cele două case
  15. Menținerea contactului când copiii sunt cu celălalt părinte
  16. Menținerea legăturilor cu membrii familiei extinse
  17. Aspecte privind eventuale probleme de comportament sau psihiatrice
  18. Deciziile cu privire la religia minorului și frecvența participărilor la serviciul religios

Un bun exemplu de plan parental este planul parental minimal [15] propus de către Asociația Română pentru Custodia Comună. Acest plan parental acoperă majoritatea situațiilor pe care le pot întâlni doi părinți în anii care vor urma până la majoratul copilului lor; planul poate fi consultat gratuit de către părinții care divorțează sau poate fi utilizat de către mediatori și avocați. De exemplu, în jurisprudența Judecătoriei Sectorului 3, în dosarul 11026/301/2011 găsim o decizie judecătorească bazată pe un acord de mediere întocmit conform planului parental propus de către ARPCC. Până în acest moment, părțile din respectivul dosar nu au mai revenit în instanță.[16] [17]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Exemplu Canada
  2. ^ a b Exemplu Australia
  3. ^ a b c Exemplu SUA, Florida
  4. ^ http://mediator-conflict.ro/stiri/medierea-in-solutionarea-disputelor-cu-privire-la-incredintarea-minorilor/
  5. ^ http://cameliaborlean.wordpress.com/2010/06/25/modelul-unui-acord-de-mediere-in-custodia-comuna-legala-a-minorilor/
  6. ^ A se vedea studiul Abordarea Sistemică în evaluările privind custodia - Camelia Borlean și George Visu-Petra, psihologi la Curțile de apel din Oradea și Cluj.
  7. ^ http://www.arpcc.ro/formulare
  8. ^ Un pilot se află în desfășurare la Judecătoria Sector 2 București, conform comunicatului CSM
  9. ^ a se vedea propunerile Asociației Române pentru Custodie Comună la modificarea Legii 272/2004
  10. ^ http://www.ghidulocatarului.ro/press_details/Medierea-rezolva-cazurile-de-divort-34.html
  11. ^ http://www.infocsm.ro/proiect-inedit-la-judecatoria-sectorului-doi/
  12. ^ Convenția din 17/07/2006 asupra relațiilor personale care privesc copiii poate fi consultată aici
  13. ^ Vezi referințele de aici
  14. ^ http://cameliaborlean.wordpress.com/
  15. ^ Planul parental minimal se poate descărca de aici
  16. ^ Conform Marius Vetrici, articol publicat pe juridice.ro și care se poate consulta aici
  17. ^ sentință citată în cartea R. Călin, S. Lungu, D. Călin, Culegere de Hotărâri judecătorești pronunțate în materia medierii. Note și comentarii, Editura Universitară, București, 2012, pag. 132-143.

Legături utile[modificare | modificare sursă]

Literatura și jurisprudența de limbă română[modificare | modificare sursă]

Literatura și jurisprudența de limbă engleză[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]