Uzucapiune

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Uzucapiunea, prescripția achizitivă, este un mod de dobândire a proprietății sau a altor drepturi reale cu privire la un lucru, prin posedarea neîntreruptă a acestui lucru în tot timpul fixat de lege. Constituie împreună cu ocupațiunea, o probă absolută de dobândire a dreptului de proprietate.

Domeniu de aplicare[modificare | modificare sursă]

Feluri[modificare | modificare sursă]

Uzucapiunea tabulară[modificare | modificare sursă]

Uzucapiunea tabulară este reglementată de art. 27 din Legea nr. 115/1938, care dispune că, în ipoteza în care s-a înscris în cartea funciară un titlu nevalabil, drepturile reale nu vor putea fi dobândite prin uzucapiune, dacă dobânditorul a posedat cu bună credință bunul imobil asupra căruia poartă dreptul, pe o perioadă de 10 ani.

Condițiile cerute pentru uzucapiunea tabulară:

  • existența unui titlu nevalabil;
  • existența unei posesii utile, neviciate;
  • o posesie de cel puțin 10 ani din partea uzucapantului;
  • existența bunei-credințe a posesorului;

După împlinirea termenului de 10 ani, aparența tabulară va fi înlăturată prin punerea de acord cu starea de fapt.

Cu privire la uzucapiunea tabulară, unii autori sunt rezervați, apreciind că notarul are obligația de a verifica valabilitatea titlului.

Efecte[modificare | modificare sursă]

Principalul efect al uzucapiunii este obținerea de către posesor al dreptului de proprietate sau al altui drept real asupra bunului posedat. Efectul este retroactiv, uzucapantul fiind considerat proprietar din ziua în care și-a început posesia.