Familie monoparentală
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Familia monoparentală (monoparental family) este acel tip de familie în care copiii locuiesc doar cu unul dintre părinți. Acest lucru se poate întâmpla ca urmare a divorțului, a separării părinților, a decesului unuia dintre părinți, a înfierii de către un adult a unui minor sau ca urmare a deciziei unei femei de a da naștere unui copil fără a fi căsătorită sau fără a locui cu un bărbat. În România, ca de altfel în majoritatea statelor lumii, cele mai multe familii monoparentale au ca unic părinte femeia[1]. Atunci când familia devine monoparentală ca urmare a divorțului sau separării părinților legăturile dintre copil și părintele cu care acesta nu locuiește permanent tind să se întrerupă într-un foarte mare număr de cazuri[2].
Cuprins |
[modificare] Date demografice în lume
- În 2006, 12.9 milioane de familii din SUA erau de tip monoparental iar dintre acestea, în 80% dintre cazuri părintele implicat era părintele de sex feminin[3][4]. Din 1994 și până în prezent procentajul familiilor monoparentale în totalul familiilor americane a rămas aproximativ constant la aproximativ 9% din totalul familiilor. Cu toate acestea, față de anul 1970 acest procentaj este de două ori mai mare.[5]
- Numărul familiilor monoparentale care au ca îngrijitor principal părintele de sex masculin a crescut de mai mult de patru ori în intervalul 1970-2011, de la 390.000 de familii în anul 1970 (anul intrării în vigoare a custodiei comune) la pest 1.700.000 în anul 2011.[6].
- În 2003, 14% din familiile australiene erau familii de tip monoparental.[7]
- În Anglia, în anul 2009, au fost înregistrate 1.9 milioane de familii monoparentale având în total peste 3 milioane de copii[8] . Aproximativ 1 din 4 familii care au copiii de vârstă școlară sunt familii monoparentale iar dintre aceste familii între 8 și 11 la sută dintre ele au cap de familie un bărbat.[9][10]
- Conform INS în anul 2006 peste 32.600 de cupluri căsătorite s-au despărțit, rata divorțurilor fiind de 1,51 la mia de locuitori. Mai exact, media divorțurilor din țara noastră a fost, in primele opt luni ale acestui an, de 18 familii destrămate la suta de căsătorii [11]
- La nivelul județului Cluj în anul 2005 au fost plătite un număr de 245.995 alocații de susținere pentru familii monoparentale [12]
[modificare] Date demografice în România
- În România 84,5% din nucleele familiale monoparentale sunt de tipul "mame cu unul sau mai mulți copii", restul de 15.5% fiind "tați cu copii [13]
- Din totalul nucleelor familiale cu copii (4.260.609), nucleele monoparentale reprezintǎ mai mult de o cincime (20,1%). Se constată că la toate nucleele monoparentale (materne și paterne) tipul predominant de nucleu monoparental este cel cu 1 copil (în jur de două treimi), urmat de cele cu doi copii. La polul opus, se situează nucleele monoparentale cu 5 copii și peste, care dețin mai puțin de 1% din total, pe fiecare dintre tipurile de astfel de nuclee monoparentale.[1]
- Nucleele familiale monoparentale dețin 13,4% din totalul nucleelor familiale, fiind repartizate între mediile de rezidențǎ diferențiat, 7,7% în mediul urban și 5,7% în mediul rural.[1]
[modificare] Trenduri
- Creșterea divorțalitate, a fertilității în afara căsătoriei, schimbările de mentalitate din ultimele decenii au făcut ca acest tip de familie, pe măsură ce înregistrează o creștere a frecvenței, să fie acceptat ca normal, nemaifiind privind ca o deviație, cum era considerat cu decenii în urmă. În prezent la nivel mondial, familiile monoparentale reprezintă aproape un sfert din totalul familiilor[1].
- Între cele două recensăminte realizate în anul 1992 și 2002, se remarcă diferențieri în structura nucleelor familiale, în sensul diminuării ponderii cuplurilor cu copii cu 3,5 puncte procentuale în favoarea nucleelor monoparentale. Explicația rezidă în faptul că în societatea modernă, tot mai mulți adulți își cresc copiii singuri, fără a avea alături un partener (soț/soție), pe al cărui ajutor să se poata bizui.[1]
- Creșterea ponderii nucleelor monoparentale în defavoarea celorlalte tipuri de nuclee (respectiv cupluri cu sau fără copii) ar putea fi considerată un pericol pentru dezvoltarea familiei și pentru societate. Însă dezvoltarea și amploarea lor ne determină să considerăm că familiile monoparentale reprezintă din ce în ce mai mult o alternativă, perfect normală, la familia tradițională.[1]
- Procentele raportate de dezangajare paternă după divorț sunt de peste 50%.[14]
[modificare] Avantajele/dezavantajele familiei monoparentale față de alte tipuri de familie
- Este invocată adesea asocierea dintre structura familiei și starea de bine a copilului concluzia fiind aceea că minorii care cresc alături de doi părinți căsătoriți tind să se descurce mai bine decât alții (pentru recenzii vezi Amato, 2005; McLanahan și Sandefur, 1994; Sigle-Rushton și McLanahan, 2004). Dezvoltarea copilului fără ambii părinți este asociată cu o mulțime de efecte nedorite. Copiii, proveniți din familii monoparentale sau reconstituite, prezintă rate mai mari de sărăcie și niveluri mai scăzute de școlarizare și profesionalizare, decât cei care cresc alături de ambii părinți biologici sau adoptivi (Astone și McLanahan, 1991; Biblarz și Raftery, 1993, 1999; DeLeire și Kalil, 2002; Kiernan, 1992; McLanahan și Sandefur, 1994; Wojtkiewicz, 1993). În cazul lor, s-a constatat o utilizare mai frecventă a substanțelor interzise și apariția comportamentelor de risc, cum ar fi fumatul, consumul băuturilor alcoolice și a drogurilor (Carlson, 2006; DeLeire și Kalil, 2002; Hoffmann și Johnson, 1998). * Suplimentar, acești copii probabil că își vor începe viața sexuală la o vârstă mai fragedă (Davis și Friel, 2001; Thorton și Camburn, 1989), vor fi tineri și necăsătoriți atunci când își vor forma propria familie (Cherlin, Kiernan și Chase-Lansdale, 1995; Kiernan, 1992; Kiernan și Hobcraft, 1997; McLanahan și Sandefur, 1994; Thornton, 1991; Wu, 1996) și vor experimenta dizolvarea relațiilor lor romantice (Amato și DeBoer, 2001; Kiernan și Cherlin, 1999; McLanahan și Bumpass, 1988; Wolfinger, 1999) [15]
- Există însă și studii noi care arată că nu apar diferențe semnificative între rezultatele copiilor care provin din familii monoparentale și rezultatele acelor copii care trăiesc în familii în care părinții nu au divorțat dar în care există un conflict puternid între părinți [16].
- Kamo (1988) a constatat că, în medie, tații se ocupă de 36% din volumul de activități domestice (sarcinile domestice plus de îngrijire a copilului), care au crescut la 41% în cazul în care ambii soți sunt angajați cu normă întreagă și 43%, atunci când ambii câștigă aproximativ aceeași sumă de bani. În familia monoparentală modelul reprezentat de părinții implicați egal este înlocuit de situația în care majoritatea activităților domestice sunt realizate de un singur părinte.
[modificare] Observații
- Când familia monoparentală este rezultatul unei separări a părinților copilului se pune problema stabilirii custodiei minorului, lucru care se decide de către instanța de judecată.
- Decizia cu privire la care dintre cei doi părinți va primi custodia minorilor se poate lua amiabil de către părinți urmând procedura medierii, caz în care, în general instanța îl va accepta ca atare sau urmând procedurile clasice în instanță, caz în care părțile se vor prezenta în instanță.
[modificare] Vezi și
- Căsătorie
- Custodia comună (poate lua formele de Custodia fizică comună sau Custodia legală comună)
- Custodia unică (cu varianta custodiei împărțite)
- Divorț
- Familie monoparentală
- Interesul superior al copilului
- Părinte custodian
- Părinte necustodian
- Părinte rezident
- Părinte nerezident
- Plan parental
- Relații personale cu minorul
[modificare] Legături utile
- Articol pe situl Eva.Ro
- Articol pe situl Garbo.Ro
- Monoparentalitate.ro
- Referat despre Familia monoparentală
- Studiul "Mutarea copiilor după divorț și interesul superior al copilului: Dovezi noi și considerații juridice" (Journal of Family Psychology 2003, Vol. 17, No. 2, 206–219, articol tradus din limba engleză care conține referințe la termenul de părinte custodian și părinte necustodian)
[modificare] Note
- ^ a b c d e f STUDIU PRIVIND EVOLUȚIA FENOMENULUI FAMILIILOR MONOPARENTALE ÎN ROMANIA realizat de către Institutul Național de Statistică
- ^ A se vedea Studiul Kruk care afirmă: ”În pofida existenței mai multor variante posibile de reglementare a problemei custodiei prin sentințe judecătorești în cazul divorțului în contradictoriu și a numeroaselor opțiuni parentale de după divorț, custodia maternă dublată de oferirea unui program de vizitare paternă a copiilor continuă să fie aranjamentul structural dominant pentru familiile divorțate, în Statele Unite ale Americii, Canada și Marea Britanie. În plus, procentele raportate de dezangajare paternă după divorț în fiecare dintre aceste țări sunt identice: jumătate din tații necustodieni pierd treptat contactul cu copiii lor.” (Revista de Asistența Socială/ Volumul 39, Numărul 1/ Ianuarie 1994)
- ^ http://www.census.gov/apsd/techdoc/cps/cpsmar06.pdf (pdf)
- ^ The Bachelor Life Includes a Family By MIREYA NAVARRO. Published: September 5, 2008
- ^ Bergman, Mike (27 martie 2007). „Single-Parent Households Showed Little Variation Since 1994”. U.S. Census Bureau. http://www.census.gov/newsroom/releases/archives/families_households/cb07-46.html. Accesat la 10 octombrie 2010.
- ^ a se vedea graficul publicat de situl web blog.arpcc.ro, care citează ziarul USA Today și respectiv Institutul American de Statistica - US Census
- ^ "Australia Single Parents Families"
- ^ UK Census
- ^ Labour Market Review (2006), Office for National Statistics
- ^ households2005-final.xls2005 Office for National Statistics
- ^ conform articolului publicat pe situl web 9 A.M.
- ^ Date sunt preluate de pe site-ul Direcției de Muncă, Solidaritate Sociala și Familie Cluj conform articolului Familia monoparentală, articol publicat în ziarul Facla din Cluj și care se poate descărca de aici
- ^ Citat din Studiul privind evoluția fenomenului familiilor monoparentale în România realizat de către Centrul Național De Pregătire În Statistică Colectiv de realizare: Drd. Andreea CAMBIR, Viorica DUMA , Mariana PIETREANU, Andoria IONIȚĂ, Corina PĂCURAR. O copie a acestui studiu este stocată și aici
- ^ A se vedea studiul Kruk disponibil aici care afirmă: ”în fiecare dintre aceste țări (SUA, Canada și Marea Britanie) sunt identice: jumătate din tații necustodieni pierd treptat contactul cu copiii lor”
- ^ A se vedea articolul Conflictul parental și starea de bine a tânărului adult Centrul California pentru Studiul Populației, Universitatea California – Los Angeles
- ^ Citat din studiul realizat la Universitatea California: "Utilizând noile informațiile culese de la nivelul celor trei seturi de date din cadrul Sondajului Național asupra Familiilor și Gospodăriilor (N = 1963), am examinat asocierile dintre experiențele familiale ale adolescentului și starea de bine a tânărului adult, având în vedere mai mulți indicatori, respectiv școlarizarea, abuzul de substanțe și tranzițiile familiale. Am comparat modul în care se descurcă copiii care trăiesc în familii cu doi părinți biologici, caracterizate de conflict marital frecvent, cu cei care trăiesc în familii în care există un tată vitreg sau o mamă singură și am încercat să descoperim dacă diferențele pot fi explicate în termeni de venit familial și de practici educaționale. Rezultatele sugerează faptul că, expunerea la conflict parental în perioada adolescenței se asociază cu rezultate școlare mai slabe, cu folosirea mai frecventă a substanțelor interzise și cu formarea și disoluția timpurie a familiei, adesea în moduri aproape insesizabile față de traiul într-o familie cu un tată vitreg sau cu o mamă singură. Venitul și abilitățile parentale, în ansamblu, nu pot explica aceste corelații. În timp ce copiii par a se dezvolta mai bine atunci când locuiesc cu ambii părinți biologici, avantajele familiilor cu doi părinți nu sunt împărtășite în mod egal de toți". Articolul complet poate fi descărcat de aici: rom | eng
