Imperiul Latin de Constantinopol

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Imperiul Romaniei
Imperiul Latin de Constantinopol
Imperium Romaniae

Flag of PalaeologusEmperor.svg

1204 – 1261 Flag of PalaeologusEmperor.svg

Emblema imperială a {{{nume_genitiv}}}

Emblema imperială

Localizarea {{{nume_genitiv}}}
Imperiul Latin și vasalii săi
Capitală Constantinopol
Limbă/limbi limba latină și limba franceză veche (oficial)
Limba greacă (popular)
Religie Catolicism (oficial)
Ortodoxism(popular)
Formă de guvernare Monarhie
Împărat
 - 1204–1205 Balduin I
 - 1206–1216 Henric
 - 1217–1219 Yolanda (regent)
 - 1219–1228 Robert I
 - 1228–1237 Ioan de Brienne (regent)
 - 1237–1261 Balduin II
Epoca istorică Medievală
 - Cruciada a patra 1 octombrie 1204
 - Recucerirea Constantinopolului de către bizantini 25 iulie 1261

Imperiul Latin de Constantinopol sau Imperiul Latin (numele original în latină Imperium Romaniae) a fost o formațiune statală întemeiată de conducătorii cruciați venețieni și non-venețieni participanți la Cruciada a patra în regiunea cucerită din Imperiul bizantin după ocuparea Constantinopolului din 1204 și care a încetat să mai existe în 1261. Imperiul astfel creat urma să constituie urmașul de drept al Imperiului roman de răsărit, având un împărat occidental de credință romano-catolică întronat în locul grecilor bizantini ortodocși. Balduin, conte de Flandra, a fost încoronat ca împărat sub numele de Balduin I în data de 16 mai 1204. Imperiul Latin a atins apogeul în timpul celui de al doilea împăratat, Henric I, însă a eșuat în a-și exercita autoritatea asupra celorlalte state latine întemeiate pe teritoriul Greciei (Romaniei), precum Regatul de Salonic, Principatul de Ahaia etc., și a fost slăbit de continuele lupte cu bulgarii și cu statele grecești succesoare ale Bizanțului (Imperiul de la Niceea, despotatul Epirului, Imperiul din Trapezunt), în cele din urmă fiind cucerit de către Imperiul de Niceea, condus de Mihail al VIII-lea Paleologul în anul 1261. Ultimul împărat, Balduin al II-lea, a plecat în exil, dar titlul imperial a supraviețuit, prin câțiva pretendenți, până în secolul al XIV-lea.

Lista împăraților din Imperiul Latin de Constantinopol[modificare | modificare sursă]

Lista împăraților latini în exil[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Antonio Carile, Per una storia dell'Impero Latino di Costantinopoli (1204–1261), Bologna, 1978
  • Andreas Külzer, Die Eroberung von Konstantinopel im Jahre 1204 in der Erinnerung der Byzantiner, în Quarta Crociata. Venezia - Bisanzio - Impero Latino (editori Gherardo Ortalli, Giorgio Ravegnani și Peter Schreiner), Veneția, 2006
  • R. L. Wolff și H. W. Hazard (editori), The later Crusades, 1189–1311 (A History of the Crusades, vol. 2), Madison (Wisconsin), 1969, p. 186 ș. u.