Altiplano
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Altiplano, conform cuvântului din spaniolă desemnând câmpie înaltă, dar Qullaw în quecha, una din limbile predominante ale nativilor Americii de Sud, este un platou alpin înalt din munţii Anzii Cordilieri, cel mai mare platou alpin de pe Terra după platoul Tibetului.
Cuprins |
[modifică] Caracteristici
Altiplano este un platou alpin înalt şi simultan o zonă foarte largă de colectare hidrografică, având mai multe zone endoreice, precum zona lacului Titicaca. Acoperă o porţiune însemnată din centrul munţilor Anzii Cordilieri, întinzându-se în părţi semnificative ale ţărilor andine Argentina, Chile, Bolivia, Peru şi Ecuador. Altitudinea sa medie este peste 3.300 de metri, în urma altitudinii medii a Platoului Tibet. Spre deosebire de Tibet, a cărui geomorfologie este masiv predominant de fenomene de încreţire a scoarţei Pământului, Altiplano este dominat spre vest, mai ales, de vulcani masivi, concentraţi în zona cunoscută ca Zona Central Vulcanică. Deşertul Atacama, cea mai aridă zonă a planetei, se găseşte la sud-vest de Altiplano în contrast cu una dintre cele mai umede zone ale planetei pădurea ecuatorială Amazon, care se găseşte la estul platoului.
La sfârşitul perioadei pleistocenului, întreaga suprafaţă a platoului Altiplano a fost acoperită de un lac de dimensiuni foarte mari, numit Ballivián, ale cărui "rămăşite" de astăzi sunt lacurile Titicaca, un lac de apă dulce aflat între Peru şi Bolivia, şi Poopó, un lac sărat care se găseşte la sud de Oruro, Bolivia. Salar de Uyuni, cunoscut local sub numele de "Salar de Tunupa", precum şi Salar de Coipasa sunt două foste funduri de lacuri acoperite de sare, rezultate prin uscarea şi deşertificarea unor paleo-lacuri din Altiplano, formate în urma restrângerii treptate a paleo-lacului Ballivián.
Termenul Altiplano este uneori utilizat pentru identificarea acestei zonei de altitudine insăşi, respectiv pentru tipul de climat care este predominant pe întregul platou, mai rece decât ceea ce este cunoscut ca tierra fria, dar nu atât de rece precum tierra helada, întrucât termenul tierra helada se referă la altitudini de peste 4.500 de metri. Nume alternative folosite în loc de altiplano, în acest context, includ puna şi páramos.
[modifică] Climat
În general, climatul este rece şi arid, caracteristica sa medie fiind situarea între ceea ce în limba spaniolă se numesc tierra fria şi tierra helada. Temperaturile medii anuale variază între 3°C, în apropierea lanţurilor montane vestice, şi 12°C, în împrejurimile Lacului Titicaca. Media anuală a precipitaţiilor variază între sub 200 mm în sud-vestul platoului şi 800 mm în zona Lacului Titicaca.
Ciclul zilnic al temperaturilor este, în schimb, ca în toate zonele aride şi deşertice, foarte larg. Astfel, temperaturile maxime zilnice pot atinge valori între 12 şi 24°C, în timp ce minimile se pot găsi în intervalul - 20 la - 10°C. Cele mai scăzute temperaturi sunt atinse în porţiunile sud-vestice ale Altiplano în lunile de iunie şi iulie, care corespund iernii australe. Ciclul anual de ploi, ating maxime între lunile decembrie şi martie, corespunzătoare verii australe. Restul anului are aceleaşi tendinţe, climatul este foarte uscat, rece, vântos şi senin. Căderile de zăpadă, care nu sunt prea comune, se întâmplă între aprilie şi septembrie, dar nu ating un număr mai mare de cinci-şase evenimente anual.
[modifică] Geologie
Formarea platoului Altiplano a fost şi continuă să fie un subiect foarte interesant printre geografi, geologi şi geomorfologi. Mai multe posibile mecanisme de formare au fost sugerate ca fiind responsabile pentru formarea sa, încercând să explice de ce topografia Anzilor Cordilieri încorporează această formă de relief plat şi relativ jos comparativ cu altitudinea mult mai ridicată a Anzilor. Iată câteva posibile modalităţi de formare, explicate prin mecanismul orogenezei
- Existenţa unei slăbiciuni în crusta Terrei înainte de scurtarea tectonică. Acest tip de zonă mai instabilă poate crea deformarea tectonică şi ridicările din lanţurile estice şi vestice ale cordillera, lăsând spaţiul necesar pentru formarea bazinului Altiplano.
- Procesele magmatice din astenosferă ar fi putu contribui la ridicarea platoului.
- Climatul ar fi contribuit la distribuţia spaţială a eroziunii şi la depunerile sedimentare, controlând alunecarea de-a lungul plăcii tectonice Nazca şi, ca atare, la transmiterea forţelor tectonice în întreaga Americă de Sud.
- Climatul ar fi determinat, de aemenea, formarea acestor bazine endoreice, respectiv a depunerilor sedimentare în interiorul Anzilor, putând determina blocarea deformării tectonice în zona dintre cele două cordilleras, de vest şi de est.
[modifică] Comunităţi
[modifică] Legături externe
- en Imagini din Altiplano
- en Resurse de apă din Altiplano-ul chilean
- Steinmetz, George (July 2008). „Altiplano - Where Bolivia meets the sky”. National Geographic Magazine.
