Geomorfologie

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Cono de Arita, un stratovulcan în Salta, Argentina.

Geomorfologia este știința geografică a formelor de relief, cuprinzând originea, evoluția și procesele care le modelează. Ea răspunde la întrebarea “De ce formele de relief arată așa ? » Termenul vine din grecescul γη, ge, care înseamnă Pământ,μορφή, morfé, care înseamnă formă si logos-vorbire,stiinta.Denumirea a fost data de catre K.F.Neumann(1854).Geomorfologii încearcă să înțeleagă istoricul și dinamica formelor de relief și să prezică schimbările viitoare prin observații de teren, experimente fizice și modelizare numerică. Primele studii de geomorfologie sunt la baza pedologiei, una din cele două ramuri ale științelor solurilor.

Formele de relief evoluează ca răspuns la o combinație de procese naturale și antropogenice. Relieful s-a construit prin ridicări tectonice și prin vulcanism. Denudarea are loc prin eroziune și mass wasting, care produc sedimente care sunt transportate și depozitate în altă parte în teren sau în largul coastelor. Terenurile sunt de asemenea reduse prin subsidență, fie datorită tectonicii sau schimbărilor fizice în depozitele de sediment de sub suprafața terestră. Aceste procese sunt influențate în mod diferit de climă, ecologie și activitatea umană.

Aplicațiile particulare ale geomorfologiei includ a prezicerea și reducerea alunecărilor de teren, controlul și reabilitarea râurilor, protecția coastelor și estimarea prezenței apei pe planeta Marte.

Istoric[modificare | modificare sursă]

La origine, geomorfologia nu a fost diferențiată de restul geografiei. Primul model geomorfic a fost ciclul geografic sau ciclul eroziunii, dezvoltat de William Morris Davis între 1884 și 1899. Ciclul a fost inspirat de teoriile evoluției care au fost formulate pentru prima oară de James Hutton (1726-1797). În ce privește formele de vale, ciclul a fost descris ca o secvență prin care râul își sapă valea din ce în ce mai adânc, eroziunea malurilor aplatizând terenul din nou la o elevație mai scăzută. Ciclul poate fi repornit de o ridicare (uplift) a terenului. Modelul este considerat în zilele noastre prea simplu pentru a fi util în practică. Walther Penck a dezvoltat un model alternativ în anii 1920, bazat pe raportul dintre ridicare și eroziune, dar a fost de asemenea prea slab pentru a explica o varietate de forme de teren.

Geomorfologi români[modificare | modificare sursă]

Procese[modificare | modificare sursă]

Geomorfologia modernă se concentrează pe analiza cantitativă a proceselor interconectate, cum ar fi contribuția energiei solare, etapele ciclului hidrologic și mișcarea plăcilor din geofizică pentru a calcula vârsta și evoluția estimată a formelor de relief. Folosirea tehnicilor de măsură mai precise a făcut posibilă observarea directă a proceselor ca eroziunea. Simularea numerică este de asemenea valoroasă pentru a testa faptul că un model particular dă rezultate similare cu un teren real.

Procesele de suprafață primare care sunt responsabile pentru cele mai multe caracteristici topografice includ vântul, valurile, eroziunea, mass wasting, pânza freatică, apa de suprafață, ghețarii, tectonica și vulcanismul.

Geomorfologia fluvială[modificare | modificare sursă]

Râurile sau corpuri de apă curgătoare, nu transportă numai apă ci și sedimente (scurgere solidă). Apa, curgând mobilizează sedimente și le transportă în aval, fie ca bedload, suspended load sau dissolved load. Rata transportului de sediment (kg/s) depinde de disponibilitatea litologică și de competența râului.

Geomorfologia glaciară[modificare | modificare sursă]

Ghețarii, deși sunt restrânși ca arie geografică, sunt agenți activi ai schimbării reliefului. Mișcarea graduală a gheții în josul unei văi cauzează abraziunea și dizlocarea rocilor de pe vale. Abraziunea produce sedimente fine, numite făină glaciară. Debris-urile transportate de către ghețar, când ghețarul se retrage, se numesc morene. Eroziunea glaciară determină formarea văilor cu profilul transversal sub forma literei „U”, spre deosebire de văile cu profilul în „V” de origine fluvială.

Vezi și: Morfologie glaciară

Eroziunea[modificare | modificare sursă]

Vezi și : Eroziunea

Rezultă din dizolvarea chimică a rocii și din uzura mecanică a rocii de către rădăcinile plantelor, gheață și de acțiunea abrazivă a sedimentelor. Eroziunea este sursa sedimentelor transportate de procesele fluviale, glaciare, eoliene sau biologice.

Taxonomie[modificare | modificare sursă]

Diverse procese geomorfologice domină la diverse scări spațiale și temporale. Pentru a categoriza relieful la diverse scări, unii geomorfologi folosesc următoarea taxonomie:

1. Continent, bazin oceanic, zonă climatică (~10,000,000 km2)

2. Shields, d.ex. Baltic shield sau lanț muntos (~1.000.000 km2)

3. Mare izolată, Sahel (~100.000 km2)

4. Masiv, d.ex. Masivul Central sau un grup de forme de relief înrudite, d.ex. Weald (~10.000 km2)

5. Vale de râu, Cotswolds (~1.000 km2)

6. Munte sau vulcan individual, văi mici (~100 km2)

7. Pante de dealuri, albii de râuri, estuare (~10 km2)

8. Ravene, canale (~1 km2)

9. Forme de ordinul metrului

Folosirea acestei taxonomii este rară și înșelătoare, natura schimbării reliefului poate fi văzută ca un continuum de procese care interacționează.

Vezi și[modificare | modificare sursă]