Ziua națională a României

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Ziua Națională a României)
Sari la navigare Sari la căutare
Ziua națională a României
MAN1.jpg
Marea Adunare Națională de la Alba-Iulia
Sărbătorită deRomânia
SemnificațieZiua Marii Uniri
Data1 decembrie
Festivitățiparade militare
focuri de artificii
1 decembrie 2018: Drapelul României fluturând de centenar pe cel mai înalt vârf din țară, vârful Moldoveanu.

Ziua națională a României a fost între 1861-1866 ziua de 24 ianuarie, între 1869-1947 ziua de 10 mai, apoi, între 1948-1989, ziua de 23 august. Prin legea nr. 10 din 31 iulie 1990, promulgată de președintele Ion Iliescu și publicată în Monitorul Oficial nr. 95 din 1 august 1990, ziua de 1 decembrie a fost adoptată drept zi națională și sărbătoare publică în România. Această prevedere a fost reluată de Constituția României din 1991, articolul 12, alineatul 2. Opoziția anticomunistă din România a pledat în 1990 pentru adoptarea zilei de 16 decembrie drept sărbătoare națională, fapt consemnat în stenogramele dezbaterilor parlamentare.[1]

Istoric[modificare | modificare sursă]

Noțiunea de zi națională este o „invenție“ recentă, ea neputând preceda apariția noțiunilor de nație/națiune și/sau popor, în modul în care acestea sunt percepute astăzi, noțiuni care au apărut abia în sec. XIX. Trebuie menționat că este necesar a se face distincție între sărbătoarea națională (pot fi mai multe) și ziua națională, în sens modern (care este una singură). Singura sărbătoare națională ce a fost menționată expressis verbis ca fiind Zi Națională a fost data de 1 Decembrie (în 1990). Toate celelalte doar au fost considerate „zile naționale“ prin sugestiile guvernanților și acceptanța publicului (10 Mai, 8 Iunie și 23 August).
Abia în 1897[2] apare prima reglementare a sărbătorilor: la finele listei cuprinzând 14 zile bisericești erau menționate și cele două zile laice: 24 Ianuarie și 10 Mai. În 1910[3], guvernul a revenit asupra regimului de zile libere, reducându-le la 11 dar menținând cele două zile laice. În fine, ultima modificare din timpul Regatului adusă regimului zilelor de sărbătoare a fost în 1925[4], care a mai introdus o zi laică și anume 1 Mai, zi ce a înlocuit „Înălțarea Domnului“ pentru a rămâne tot 11 zile libere. Instituțiile, fiind exceptate de la aceste zile libere, vor avea parte de legiferări specifice, cum ar fi cea din 1942, care le acorda un număr de 25 de zile libere[5]. În afara acestor legiferări în bloc, au existat și decrete sau legi care au instituit individual zile drept sărbători naționale, ce urmau să beneficieze de prevederile legale anterior menționate (parade, zile libere etc.). Cazul Zilei Eroilor este unul special în acest sens, pentru că data a fost special aleasă pentru a se suprapune peste o sărbătoare religioasă[6], declarată zi liberă (la acea dată).
Codul Muncii actual prevede la Art. 139 un număr de 15 zile nelucrătoare, deopotrivă bisericești și laice: „1 și 2 ianuarie; 24 ianuarie; Vinerea Mare; prima și a doua zi de Paști; 1 mai; 1 iunie; prima și a doua zi de Rusalii; Adormirea Maicii Domnului; 30 noiembrie (Sf. Apostol Andrei); 1 decembrie; prima și a doua zi de Crăciun; două zile pentru fiecare dintre cele 3 sărbători religioase anuale, declarate astfel de cultele religioase legale, altele decât cele creștine, pentru persoanele aparținând acestora.“

24 Ianuarie, Ziua Unirii tuturor Românilor[modificare | modificare sursă]

Prima atestare documentară a unei sărbători naționale, este anul în 1860, când Kogălniceanu submite aprobării Domnului prima inițiativă în acest sens: „...Subsemnatul are dar onoarea a propune Înălțimii Voastre să binevoiți a încuviința ca în viitor numai 24 Ianuarie să se serbeze în Principatele Unite, ca Sărbătoare Națională, ca ziua care făcându-vă Domnitorul României, v-au încredințat prin însuși această nobilă misie de a realiza marea dorință și trebuință a Națiunii Noastre“. Vodă Cuza a aprobat propunerea la data de 27 decembrie 1860 sv[7].
Începând deci cu 1861, ziua de 24 ianuarie a început a fi sărbătorită cu mult fast[8]
După abdicarea lui Cuza, ziua de 24 ianuarie a decăzut în importanță, fiind totuși în continuare sărbătorită, mai ales în Moldova[9], dar pierzând întâietatea în fața zilei de 10 Mai.
Deși în cursul vremii au existat mai multe încercări de a restabili în mod oficial și data de 24 ianuarie drept sărbătoare națională de prim rang, acest lucru a putut fi realizat abia în 1920[10].

10 Mai, Ziua Regalității României[modificare | modificare sursă]

Desemnat să fie noul Domnitor al Principatelor Române, principele german Carol de Hohenzollern-Sigmaringen (devenit, mai târziu, Regele Carol I al României) a sosit pentru prima dată în București în ziua de 10 Mai 1866. El a fost întâmpinat la Băneasa de o mare mulțime de public și de primarul Bucureștilor, Dimitrie Brătianu (fratele prim-ministrului, Ion C. Brătianu), care i-a oferit, în mod simbolic, cheia orașului. În aceeași zi, principele a depus jurământul ca Domnitor în fața Adunării reprezentative a Principatelor Române Unite.

La data de 10 Mai 1877, a doua zi după declarația de independență votată în ambele Adunări, Domnitorul Carol I a primit închinarea Corpurilor statului, la aniversarea a 11 ani de la sosirea în România, cu care ocazie i s-a oferit, în mod simbolic, o Românie independentă. Peste ani, cele două evenimente au fost contopite într-unul singur, căpătând prin cumularea și a încoronării, o triplă semnificație. Trebuie spus că tripla semnificație nu a fost o coincidență, dimpotrivă data a fost special aleasă pentru a coincide cu aniversarile precedente, în cazul de față România urmând să fie promulgată regat la data aniversară a nașterii principelui (8/20 aprilie). Veșnica dispută între liberali și opoziție a devansat această promulgare, ea fiind realizată la data de 14/26 martie, când principele a promulgat legea. Încoronarea însă a trebuit să aștepte, din motiv de doliu (moartea țarului Alexandru al II-lea survenită la data de 1/13 martie 1881, funeraliile având loc la data de 15/27), principele refuzând să se încoroneze imediat după intrarea în vigoare a legii și, prin urmare, data aleasă a fost aceea de 10 mai s.v. la dorința viitorului rege[11].

Deși numele de România (Rumania, Roumanie etc.) a fost folosit în mediile diplomatice dar mai ales jurnalistice și înainte de recunoașterea internațională a independenței României (vezi de exemplu L’exposition universelle de 1867 illustrée[12], unde este prezentat standul României; vezi Convențiile semnate cu Austro-Ungaria și Imperiul Țarist; vezi Expoziția universală de la Viena din 1873, de exemplu standul României aici[13]), până atunci denumirea oficială a României fiind diversă, însă majoritar cunoscută drept Principatele dunărene (vezi, pentru britanici, Hansard[14]; vezi, pentru francezi, Histoire diplomatique de l’Europe[15]), abia după Congresul de la Berlin numele de România a putut fi impus și în diplomație[16]

La data de 14/26 martie 1881, camerele reunite ale Parlamentului au votat transformarea țării din Principat în Regatul României. Pentru a marca evenimentul, ziua regalității, sărbătorită pe 10 Mai 1881, a fost una din cele mai spectaculoase serbări din istoria României.[17]
Prima atestare documentară a zilei de 10 mai drept sărbătoare națională este în anul 1869[18].

8 Iunie, Ziua Restaurației[modificare | modificare sursă]

Începând din 1931, a început a fi sărbătorită, cu mult fast, și sărbătoarea națională a Restaurației, dar legiferată a fost abia din 1932[19]. Dintr-o falsă modestie, în calendare, ziua de 8 Iunie era trecută mai întâi drept Ziua Tineretului, abia apoi menționată și ca Ziua Restaurației. Serbările oficiale durând, de regulă, trei zile, Ziua Restaurației a întrecut în însemnătate Ziua Regalității.

23 August, Ziua Insurecției Armate Antifasciste[modificare | modificare sursă]

Emisiune poștală
15 ani de la Eliberare

După abdicarea forțată a Regelui Mihai I, la data de 30 decembrie 1947, ziua de 10 mai, ca Zi a Regalității, nu mai putea juca rolul unei sărbători naționale în noua Republică, proclamată chiar a doua zi. Astfel, o nouă zi de sărbătoare națională a fost instaurată prin Hotărârea nr. 908 din 18 august 1949 privind declararea zilei de 23 August ca sărbătoare națională[20]

1 Decembrie, Ziua Unirii[modificare | modificare sursă]

După unirea Transilvaniei cu România, și ziua de 1 Decembrie a devenit o zi de sărbătoare națională, fiind sărbătorită mai ales în Transilvania[21]. Nefigurând însă printre sărbătorile naționale legalizate oficial, ziua de 1 Decembrie a căzut în uitare.

În anul 1990, după revoluția anticomunistă din anul 1989, parlamentul dominat de FSN a refuzat propunerea venită din partea opoziției, de a adopta ziua de 16 decembrie drept sărbătoare națională a României. Pe fondul confruntărilor interetnice de la Târgu Mureș din martie 1990 și a mineriadei din 13-15 iunie 1990, Parlamentul României a adoptat la 31 iulie 1990 legea nr. 10 din 1990, prin care a fost abrogată Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 903 din 18 august 1949 privind declararea zilei de 23 August ca sărbătoare națională și a proclamat în locul ei ziua de 1 decembrie drept sărbătoare națională.[22] Legea 10 din 1990 nu precizează semnificația sau motivul alegerii zilei de 1 decembrie drept zi națională a României.

Legea adoptată în 1990 de parlamentul dominat de FSN și promulgată de Ion Iliescu a avut în vedere pe de o parte combaterea simpatiilor legate de tradiția monarhică a României, cu sărbătoarea națională istorică pe 10 mai, dar și contracararea solicitării opoziției anticomuniste, de adoptare a zilei de 16 decembrie drept sărbătoare națională.

Alegerea zilei de 1 Decembrie, deși neexplicit, a făcut trimitere la Unirea Transilvaniei, Banatului, Crișanei și Maramureșului cu România în 1918, respectiv la Proclamația de la Alba Iulia, care a avut loc la 1 decembrie 1918. Alegerea acestei zile ca sărbătoare națională a României a fost văzută drept un afront adus minorității maghiare din România, pentru care ziua de 1 decembrie a însemnat o pierdere politică.[23]

Prima zi națională de 1 decembrie, ale cărei festivități centrale s-au desfășurat în 1990 la Alba Iulia, a fost marcată de polarizare politică, discursul lui Corneliu Coposu, liderul de atunci a obiectivei anticomuniste, fiind întrerupt în mai multe rânduri de huiduieli.[24] Petre Roman, prim-ministrul de atunci, s-a arătat încântat de întreruperea repetată a discursului liderului opoziției, ceea ce l-a făcut pe președintele Ion Iliescu să-i dea un semn cu mâna pentru ca să înceteze, gest filmat și difuzat pe larg de mass media.

Dezbaterea publică[modificare | modificare sursă]

Istoricul Neagu Djuvara a arătat într-un interviu acordat TVR, în anul 2011, că alegerea zilei de 1 decembrie de către regimul Iliescu a fost una conjuncturală, explicând că la 1 decembrie 1918 a avut loc doar Unirea Transilvaniei și a Banatului cu România, pe când celelalte provincii istorice, respectiv Basarabia și Bucovina, au fost unite la date diferite.[25][26]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Zoe Petre, 1 decembrie, Ziua, 1 decembrie 2006.
  2. ^ Monitorul oficial din 7 martie 1897: Legea pentru repaozul în zilele de Duminecă și sărbătorĭ
  3. ^ Monitorul oficial din 14 aprilie 1910: Legea asupra repaosului duminical
  4. ^ Lege pentru reglementarea repausului duminical și al sărbătorilor legale: promulgată prin înaltul Decret regal 2038 din 17 iunie 1925; Regulament pentru punerea în aplicare a Legii repausului duminical și al sărbătorilor legale: aprobat prin înaltul Decret regal 2079 din 23 iunie 1925.
  5. ^ Monitorul oficial din 1 septembrie 1942: Art. 143. - Sărbători legale pentru Curți și Tribunale, precum și pentru serviciile auxiliare justiției, în cursul anului, afară de vacanțe și Dumineci, sunt cele următoare: 1. Sft. Vasile, 2. Botezul Domnului, 3. Sft. Ioan Botezătorul, 4. Serbarea unirii tuturor Românilor, 5. Întâmpinarea Domnului, 6. Buna Vestire, 7 Trei zile Sft. Paști, 8. Sft. Marele Martir Gheorghe, 9. Proclamarea independenței și a Regatului, 10. Înălțarea Domnului, 11. Sft. Împărați Constantin și Elena, 12. Serbarea restaurației 8 Iunie (suprimată în 1940; legea 60/1881 fiind actualizată și republicată în 1942), 13. Sft. Treime, la 50 zile după Paști, 14. Sfții. Apostoli Petru și Pavel, 15. Adormirea Maicii Domnului, 16. Nașterea Maicii Domnului, 17. Înălțarea Sft. Cruci, 18. Sft. Marele Martir Dimitrie, 19. Sfții. Arhangheli Mihail și Gavril, 20. Sft. Nicolae, 21. Trei zile ale Crăciunului.
  6. ^ Decretul 1913 din 4 mai 1920: „Art. I. Comemorarea eroilor căzuți în răsboi se va face, în fiecare an, în ziua înălțărei Domnului nostru Isus Christos, din luna Maiu, când Floarea este mai bogată.
    Art. II. Această zi se decretează ca sărbătoare națională și va fi serbată în toate comunele țărei printr’un parastas, prin procesiuri și serbări cu caracter național și patriotic după un program stabilit de societatea „Mormintele eroilor căzuți în răsboi“, și la care vor lua parte toate instituțiile de Stat și particulare.“. Monitorul Oficial nr. 24 din 4 mai 1920.
  7. ^ https://jurnalul.ro/campaniile-jurnalul/24-ianuarie-zi-de-sarbatoare-a-romanilor-565790.html
  8. ^ Arhivele Naționale Serviciul Județean Vâlcea, Prefectura județului Dolj, dosar 219/1865, fila 5: PROGRAMA PENTRU SERBAREA NAȚIONALE DE 24 IANUARIŬ
    I. Ziua de 24 Ianuariu aniversară înduoitei alegeri a Mării sale Domnitoriului și a realisărei definitivei Uniri a Romăniei se va celebra cu solemnitate.
    II. În seara de 23 Onor. Consiliu Municipale va da în sala Theatrului un bal orășenesc din partea Comunei.
    III. La ora 8 în dimineața zillei de 24 se va destribui de Primărie pâine și carne poporului în curtea ospelului Municipale.
    IV. La ora 10 oștirea de toate armele, în mare ținută va fi așeziată în curtea bisericii Madona Dudu.
    V. La aceiași oră se vor aduna în acela-și loc capii osebitelor corporații ale Comunei cu drapelele lor.
    VI. La ora 11 înainte de amiazi în biserica Madona Dudu după săvîrșirea oficiului Sântei leturgii, se va cânta un The-deum, la care vor asista toate autoritățile civile și militare împreună cu poporul, precum și D.D.agenți ai puterilor străine.
    VII. După The-deum la ora 12, Prefectul și Primarul vor primi felicitațiunile în sala Onor. Consiliu Munuicipale.
    VIII. Seara Orașiul va fi iluminat și bande musicale, așezate în mai multe puncte ale Orașiului, vor amusa poporul.
    P. Prefect I.P. Georgescu / Craiova 1865 Ianuarie 21.
    Apud Nicolae Mihai: Nașterea sărbătorilor naționale la români: 24 ianuarie. Anuarul Institutului de Cercetări Socio-Umane „C.S. Nicolăescu-Plopșor“, vol. XV, 2014, pp. 59-69.
    Dimitrie A. Sturdza: Domnia Regelui Carol I, Tomul I, București, 1906, p. XIII.
  9. ^ Strălucita primire, ce țéra, în aceste ḑile de sărbătóre națională, a făcut Principeluĭ și Principeseĭ României, M’a mișcat adînc. Treĭ-ḑecĭ de anĭ de domnie aĭ Regeluĭ Carol, vol. II, 1880-1896, Edițiunea Academiei Române, Bucuresci, 1897, p. 354
  10. ^ Monitorul oficial, nr. 230, 8 februarie 1920: „Art. unic. Ziua de 24 Ianuarie stil vechi (6 Fevruarie) va fi sărbătoare națională a Unirii tuturor Românilor.“. A fost singura lege care „s’a adoptat în unanimitate, prin aclamațiuni.
  11. ^ Scurtu I., Istoria Românilor În Timpul Celor Patru Regi. Carol I, Ed. II-a, București, Editura Enciclopedică, 2004. Secțiunea 3. Carol I – cel dintâi rege al României
  12. ^ L’exposition universelle de 1867 illustrée, vol. II, p. 132
  13. ^ https://sammlung.wienmuseum.at/objekt/138958-weltausstellung-1873-aus-der-rumaenischen-galerie-nr-1460/
  14. ^ Hansard, Vol. 150: ședința de marți 4 mai 1858 sn
  15. ^ Debidour A., HISTOIRE DIPLOMATIQUE DE L’EUROPE, Paris, 1891.
  16. ^ Hansard, vol. 244, ședința de marți, 4 martie 1879: The Treaty Of Berlin—Servia And Roumania—Question.
  17. ^ Ziua națională, ieri și azi (accesat 6 decembrie 2011).
  18. ^ Ḑiua de 10 Mai a fost proclamată de țéră ca sărbătóre națională; ridic dar acest pahar în sănătatea tuturor Românilor. Monitorul oficial, nr. 103, 1869.
  19. ^ Monitorul Oficial nr. 125 din 1 iunie 1932.
  20. ^ Consiliul de Miniștri în ședința de la 18 August 1949,
    Având în vedere însemnătatea zilei de 23 August, ziua în care, datorită înaintării vijelioase spre București a glorioasei Armate Sovietice eliberatoare, forțele muncitorești populare, patriotice, conduse de Partidul Comunist Român au înlăturat dictatura fascistă antonesciană, asigurându-i-se astfel țării noastre independența și suveranitatea națională și deschizându-i-se drumul spre democrație populară și socialism;
    În scopul de a da posibilitatea oamenilor muncii de la orașe și sate să cinstească aniversarea acestei zile istorice;
    Pe temeiul dispozițiunilor art. II din Decretul nr. 285 din 16 Octombrie 1948, pentru stabilirea sărbătorilor legale,
    Hotărăște:
    ART. 1 - Ziua de 23 August se declară sărbătoare națională.
    ART. 2 - Tovarășul ministru al muncii și prevederilor sociale va aduce la îndeplinire prezenta hotărîre.
    Monitorul oficial, nr. 54, 20 august 1948.
  21. ^ Președintele Consiliului Dirigent, Iuliu Maniu, a emis la 13 noiembrie 1919 Decretul XXIII (Gazeta Oficială publicată de Consiliului Dirigent al Transilvaniei, Banatului și Ținuturilor Românești din Ungaria, nr. 66, 15 noiembrie 1919, p. 1) care, la art. 1, preciza: „Art. 1. Până când legislațiunea va face dispoziții unitare zilele de 24. Januarie, 10. Maiu și 1. Decemvrie ale fiecărui an se declară ca sărbători de stat cu repaus dominical și se estind asupra lor toate normele legale relative la repausul dominical.”. În virtutea acestui decret sunt emise mai multe ordonanțe, cum ar fi, de exemplu: Ordonanța Prefecturii județului Timiș-Torontal nr. 4919 din 23 noiembrie 1919, semnată de prefectul dr. Aurel Cosma: 1. Ziua de 1 decembrie se decretează pentru totdeauna ZI DE SĂRBĂTOARE NAȚIONALĂ fiind în toate bisericile a tuturor confesiunilor aflătoare pe teritoriul prefecturilor mele a se celebra serviciu Dumnezeiesc, drept mulțămită pentru unirea desăvârșită a tuturor românilor din fosta Ungarie, sub sceptrul glorios al M.S. Regele Ferdinand I cu toți ceilalți români de pretutindeni.
    În 1928, ajungând la guvernare primul guvern Maniu, ziua de 1 Decembrie este extinsă asupra întregii țări, Ministrul de interne Alexandru Vaida-Voevod, trimițând, la 24 noiembrie, ora 17.20, o telegramă tuturor prefecților din țară pentru sărbătorirea Marii Uniri. Direcția Județeană Timiș a Arhivelor Naționale, Prefectura județului Severin, fond 223, dosar 67-1929, fila 2.
  22. ^ Legea 10 din 31 iulie 1990
  23. ^ Zoe Petre, 1 decembrie
  24. ^ Cum a fost sărbătorit 1 Decembrie 1990
  25. ^ Propun revenirea la data de 10 Mai ca zi națională
  26. ^ 10 Mai, 23 August, 1 Decembrie, tvr.ro, 1 decembrie 2011.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Ziua Națională a României