Zoe Petre

Date personale
Zoe Petre
Născută	23 august 1940^[1] București, România^[1]
Decedată	1 septembrie 2017 (77 de ani)^[1]^[2] București, România^[2]^[1]
Cetățenie	România^[1]
Ocupație	istoric al antichității clasice[] profesoară universitară[]
Limbi vorbite	limba română^[3] limba franceză limba engleză limba latină limba greacă veche
Activitate
Alma mater	Universitatea din București
Organizație	Universitatea din București
Premii	Comandor al Legiunii de Onoare[] (1999) Ordinul Dannebrog (2000) Ordinul Prințul Henric în grad de ofițer[] (1999)
Modifică date / text

Zoe Petre (n. 23 august 1940, București, România – d. 1 septembrie 2017, București, România) a fost un istoric, publicist și om politic român. În perioada 1990-1996 a fost decan al Facultății de Istorie a Universității din București. Între 1996-2000, în mandatul Emil Constantinescu, a îndeplinit funcția de consilier prezidențial pentru politică internă și externă.

Biografie

Zoe Petre este fiica a lui Emil Condurachi (1912-1987), profesor de istorie antică și arheologie la Universitatea București, ulterior director al Institutului de Arheologie și al șantierului de la Histria, respectiv academician. Florica C. Moisil (1909-1977), mama ei, cercetător la Biblioteca Academiei, a fost fiica lui Constantin Moisil, întemeietorul numismaticii științifice în România și sora matematicianului Grigore C. Moisil.

A urmat Liceul Clasic, apoi, între anii 1956 și 1961, Facultatea de Istorie din București, specialitatea Istorie antică și arheologie. După absolvirea facultății, a lucrat în învățământul superior ca profesoară de istorie antică la Facultatea de Istorie. A fost pe rând preparator (1961-1968), asistent (1968-1978), lector (1978-1990) și apoi profesor universitar (din 1990) la aceeași facultate, predând cursuri de istorie a lumii antice, epigrafie greacă și latina, istorie a civilizațiilor din Antichitate.

În anul 1978, a obținut titlul științific de Doctor în istorie, cu teza "Formarea ideologiei democratice în Grecia antică", conducător științific fiind prof. dr. acad. Dionisie M. Pippidi. A deținut apoi funcțiile de șef al Catedrei de Istorie Antică și Arheologie a Facultății de Istorie, decan al Facultății de Istorie din București (1990-1996) și apoi de director al Școlii doctorale din cadrul aceleiași facultăți (din 2005).

A susținut conferințe la universitățile din: Strasbourg, Lille, Amiens, Bruxelles, Cambridge (Marea Britanie). A fost profesor asociat al École des Hautes Études en Sciences Sociales (Paris), Centre „Louis Gernet” d’études comparées sur les sociétés anciennes; al Universității „Jules Verne” din Amiens; visiting professor al Universității Harvard, Cambridge, Mass.; visiting researcher al Universității Columbia, New York. Ca o recunoaștere a activității sale, a fost numită ca director (1994-1996) și director onorific (1996-2002) al Ecole Doctorale Régionale en Sciences Sociales de Bucarest.

Activitate politică și socială

S-a căsătorit în anul 1961 cu arheologul Aurelian Petre (1925-1982) și au avut doi fii: Dan Petre (profesor de relații internaționale la Facultatea de Științe Politice a Universității din București și fost consilier prezidențial) și Dinu Petre (avocat).

După Revoluția din decembrie 1989, Zoe Petre s-a manifestat activ ca o personalitate culturală de prim rang, în cadrul societății civile. A fost membru al Centrului de Studierea Imaginii (CESI) al Universității din București și al Universității de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu”. De asemenea, a fost membru fondator (1990) și președinte (2001-2003) al Solidarității Universitare, membru fondator al Alianței Civice (1990), membru fondator și vicepreședinte al Fundației Române pentru Democrație (1993).

După ce în anii 1992 și 1996, a activat ca director de comunicare al campaniei prezidențiale a candidatului CDR, Emil Constantinescu, la data de 1 decembrie 1996, prof. dr. Zoe Petre a fost numită în funcția de consilier prezidențial pe probleme de politică internă și externă al Președintelui României, Emil Constantinescu ^[4] și coordonator al Departamentului de Politici Publice al Președinției României. A îndeplinit această funcție până la data de 21 decembrie 2000, când a fost eliberată din funcție după ce Emil Constantinescu a părăsit postul de președinte al României ^[5].

În anul 2003 devine membru fondator și vicepreședinte al partidului "Acțiunea Populară", fondat de către fostul președinte al României, Emil Constantinescu.

Opera

Zoe Petre a publicat numeroase lucrări și studii științifice, dintre care amintim următoarele:

Commentaire aux Sept contre Thebès d’Eschyle (en collaboration avec Liana Lupaș),
Les Belles Lettres, Paris (Editura Academiei Române, București, 1981) - pentru care a obținut Premiul „Timotei Cipariu” al Academiei Române),
Civilizația greacă și originile democrației (București, 1993),
Societatea greacă arhaică și clasică (texte antice traduse și comentate) (București, 1994),
Cetatea greacă, între real și imaginar (București, 2000),
Vârsta de bronz (eseuri) (București, 2000),
Practica Nemuririi. O lectură critică a izvoarelor grecești referitoare la geți (Iași 2004).
La Roumanie après 1989 (en collaboration avec Catherine Durandin, Paris 2008).

De asemenea, a publicat peste 100 de studii științifice și comunicări la congrese și colocvii internaționale. Publică frecvent articole în reviste culturale (« 22 », « Dilema Veche », Observatorul Cultural ») și în cotidiane.

Distincții obținute

Premii

Premiul Timotei Cipariu al Academiei Române (1981);
Premiul Nicolae Iorga al Ministerului Culturii (1990);
Premiul Mihai Viteazul al Societății Mihai Viteazul – Călugăreni (1995).

Ordine și distincții

„Legiunea de Onoare” - Comandor (Franța), (1999)^[6]
Ordinul „Dom Infante Enrique” - Mare Ofițer (Portugalia), (1999)
Ordinul „Danebrog” - Mare Cruce (Danemarca), (2000)
Ordinul Național „Serviciul Credincios” al României - Mare Cruce (30 noiembrie 2000)^[7]

Note

^ ^a ^b ^c ^d ^e https://www.dcnews.ro/zoe-petre-a-murit_556497.html, accesat în 25 iulie 2022 Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
^ ^a ^b A murit Zoe Petre, accesat în 25 iulie 2022
^ CONOR.SI[*] Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
^ Decret nr. 590 din 2 decembrie 1996 pentru numirea unor consilieri prezidențiali
^ Decret nr. 602 din 14 decembrie 2000 privind eliberarea din funcție a unui consilier prezidențial
^ Șerban Georgescu (1 septembrie 2017). „Zoe Petre a încetat din viață”. RFI Vocile lumii. Arhivat din original la 2 septembrie 2017. Accesat în 2 septembrie 2017.
^ Decret nr. 518 din 30 noiembrie 2000 privind acordarea unor ordine naționale unor persoane din Președinția României

Legături externe

Interviuri

Interviul zilei cu Zoe Petre, BBC, 24 aprilie 2008
Zoe Petre, consilier prezidențial (1996-2000): „Traian Băsescu n-are nevoie de intelectuali”, 12 august 2011, George Rădulescu, Adevărul
Zoe Petre: „L-am susținut pe Emil Constantinescu fără epitete ornante“, 20 martie 2013, Andrei Crăciun, Adevărul
INTERVIU Zoe Petre, istoric, fost consilier prezidențial: „Am primit cadouri ca niciodată la 23 august ’44!“, 7 decembrie 2013, Laurențiu Ungureanu, Anca Vancu, Adevărul

[401bc414bf3329eaf515044bd7c1adeb-1] ttps://www.dcnews.ro/zoe-petre-a-murit_556497.html, accesat în 25 iulie 2022 Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)

[94952c423da30f69bac308829163cc1f-2] A murit Zoe Petre, accesat în 25 iulie 2022

[7b57188bc0d7f319161273f241f2c260-3] CONOR.SI[*] Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)

[4] Decret nr. 590 din 2 decembrie 1996 pentru numirea unor consilieri prezidențiali

[5] Decret nr. 602 din 14 decembrie 2000 privind eliberarea din funcție a unui consilier prezidențial

[6] Șerban Georgescu (1 septembrie 2017). „Zoe Petre a încetat din viață”. RFI Vocile lumii. Arhivat din original la 2 septembrie 2017. Accesat în 2 septembrie 2017.

[7] Decret nr. 518 din 30 noiembrie 2000 privind acordarea unor ordine naționale unor persoane din Președinția României

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]