Z (film din 1969)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Z

Afișul românesc al filmului
Titlu originalZ
Genfilm dramatic
film politic
RegizorCosta-Gavras
ScenaristCosta-Gavras
Jorge Semprún
Bazat peromanul omonim a lui
Vassílis Vassilikós
StudioValoria Films, Reggane Films și
Office national pour le commerce et l'industrie cinématographique (Algeria)
Director de imagineRaoul Coutard
MontajFrançoise Bonnot
MuzicaMikis Theodorakis și Bernard Gérard
DistribuțieJean-Louis Trintignant
Yves Montand
Irène Papas
Charles Denner
Premiera26 februarie 1969
Durata125 minute
Film color
ȚaraFranţa Franța
Algeria Algeria
Filmat înAlger  Modificați la Wikidata
Locul acțiuniiGrecia  Modificați la Wikidata
Limba originală franceză
rusă
engleză
Disponibil în românăsubtitrat
NominalizăriPremiul Oscar pentru cel mai bun film (Jacques Perrin[*][[Jacques Perrin (French actor and film producer)|​]] șiAhmed Rachedi[*][[Ahmed Rachedi (regizor de film algerian)|​]], )
Premiul Oscar pentru cel mai bun regizor (Costa-Gavras, )
Premiul Oscar pentru cel mai bun montaj (Françoise Bonnot[*][[Françoise Bonnot (French film editor (1939-2018))|​]], )
Premiul Oscar pentru cel mai bun scenariu adaptat (Jorge Semprún și Costa-Gavras, )
Premiul Oscar pentru cel mai bun film străin ()  Modificați la Wikidata
Încasări17.300.000 de dolar americani  Modificați la Wikidata
Prezență online
Simbolul filmului Z

Z (titlul original: în franceză Z) este un film dramatic franco-algerian, realizat în 1969 de regizorul Costa-Gavras. Este adaptarea cinematografică a romanului omonim al lui Vassílis Vassilikós, scris după asasinarea deputatului grec Grigóris Lambrákis la Salonic în mai 1963. Judecătorul de instrucție care a cercetat cazul a fost Christos Sartzetakis, ulterior președintele Republicii Grecia din 1985 până în 1990.

La festivalul filmului de la Cannes din 1969, Z a primit premiul juriului și premiul pentru interpretare masculină (Jean-Louis Trintignant). Filmul a obținut în 1970, Premiul Oscar pentru cel mai bun film străin pentru Algeria și Globul de Aur pentru cel mai bun film străin.

Protagoniștii filmului sunt actorii Jean-Louis Trintignant, Yves Montand, Irène Papas și Charles Denner.

Conținut[modificare | modificare sursă]

Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.

În anii '60, într-o țară mediteraneană (se sugerează aluziv că este Grecia), în contextul Războiului Rece, jandarmeria și corpurile de poliție credeau că datoria lor este de a se opune, prin toate mijloacele, mișcărilor considerate subversive, fie că este vorba de comunism, anarhism sau pacifism.

Noul și carismaticul lider al opoziției parlamentare, poreclit „doctorul”, părăsește capitala și ajunge în marele oraș din nordul țării pentru a organiza o conferință pentru dezarmare. Chiar înainte de începerea conferinței, începe o contra-demonstrație. Au avut loc ciocniri între susținătorii doctorului și contra-demonstranți, în timp ce poliția a dat dovadă de pasivitate evidentă. Un deputat, membru al aceluiași partid ca doctorul, este bătut. Când doctorul, după discursul său, traversează piața în mijlocul confuziei, apare un scuter. În momentul trecerii pe lângă doctor, acesta s-a prăbușit. Va muri în spital din cauza rănilor la sale la cap. Prefectura a publicat imediat o declarație oficială: a fost un accident nefericit, cauzat de doi bețivi.

Un tânăr judecător de instrucție este însărcinat cu anchetarea cazului. Tânărul magistrat nu avea simpatie pentru stânga politică, nici pentru comunism, nici măcar pentru partidul doctorului. Dar sincer, vrea să facă lumină în cazului încredințat. El descoperă rapid indicii care îl determină să concluzioneze că a fost de fapt un asasinat, realizat de membrii unei organizații de extremă dreapta, CROC (combatanții regaliști ai Occidentului creștin). Mai presus de toate, în timp ce toată lumea din jurul său îi cere să adere la teza accidentului, el înțelege că întreaga poveste a fost premeditată, editată și planificată de comandanții jandarmeriei din regiune. În timpul anchetei, se dovedește că sunt implicate chiar și cele mai înalte autorități ale statului. În ciuda tuturor obstacolelor, tânărul magistrat nu a renunțat să-și continue ancheta.

Rezultatele anchetei au obligat curând autoritățile politice să accepte concluziile asupra faptelor. Ierarhia militară este acuzată că a organizat, apoi a acoperit, asasinatul. Procesul are loc, dar hotărârea este foarte clementă față de inculpați. Mai presus de toate, sancțiunile care afectează ofițeri superiori nu sunt făcute public. Acest verdict declanșează o indignare generală și guvernul demisionează. Dar, în timp ce sondajele prezic o mare victorie pentru opoziție la alegeri, militarii iau puterea.

Distribuție[modificare | modificare sursă]

Culise[modificare | modificare sursă]

  • La începutul filmului în generic apare anunțul:
„Orice asemănare cu evenimentele reale, persoanele în viață sau decedate, nu este întâmplătoare, ESTE INTENȚIONATĂ"
  • „Ζ” (zeta) este inițiala cuvântului grecesc antic „ζῇ / zi”, care înseamnă „trăiește” sau „este viu”. Opozanții au scris acest simbol pe ziduri pentru a protesta împotriva asasinării lui Grigóris Lambrákis.
  • În mijlocul dictaturii coloneilor, era imposibil să realizezi filmul în Grecia. Prin urmare, filmul s-a turnat în Algeria, deoarece orașul Alger, prin arhitectura sa, seamănă foarte mult cu Atena[6].

Coloana sonoră[modificare | modificare sursă]

Costa-Gavras l-a ales pe Míkis Theodorákis, compozitor și politician grec, pentru a scrie muzica pentru film. Dar fiind întemnițat de Regimul Coloneilor din cauza opoziției sale la dictatură, a putut cu greu să contribuie la muzica filmului și l-a sfătuit pe Costa-Gavras ca muzicianul său Bertrand Gérard, să aleagă piesele pentru film. Theodorakis nu va vedea filmul până când nu va fi eliberat și exilat în Franța[7]

Premii și nominalizări[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Reprezentândul pe Christos Sartzetakis, judecător și președintele Greciei în 1985.
  2. ^ Reprezentândul pe Grigóris Lambrákis.
  3. ^ Reprezentândul pe Manólis Glézos.
  4. ^ Reprezentândul pe Georges Tsaroukas, de asemenea deputat, rănit în timpul atacului
  5. ^ Reprezentândul pe generalul Mitsou, comandantul jandarmeriei din Grecia de Nord.
  6. ^ „Z (1969)”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  7. ^ „La musique de Z”. Accesat în 29 novembre 2019.  Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor).

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]