Vittorio Alfieri

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Vittorio Alfieri
Date personale
Născut[1][2][3][4] Modificați la Wikidata
Asti, Piemont, Italia[5][6][3][7] Modificați la Wikidata
Decedat (54 de ani)[1][2][3][4] Modificați la Wikidata
Florența, Regatul Etruriei[8][6][3][7] Modificați la Wikidata
ÎnmormântatBazilica Santa Croce din Florența[3][9][10] Modificați la Wikidata
Cauza decesuluicauze naturale (infarct miocardic) Modificați la Wikidata
CetățenieKingdom of Sardinia[*][[Kingdom of Sardinia (kingdom from 1720 to 1861)|​]] Modificați la Wikidata
Ocupațiedramaturg
poet
scriitor
actor
traducător
actor de teatru[*]
filozof
istoric de artă
aristocrat[*] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba italiană[11][3][12]
limba franceză Modificați la Wikidata
Activitate
Limbilimba italiană  Modificați la Wikidata
Mișcare/curent literarclasicism  Modificați la Wikidata
Opere semnificativeAgamennone[*][[Agamennone |​]]
Antigone[*][[Antigone |​]]
Saul[*][[Saul |​]]
Mirra[*][[Mirra |​]]  Modificați la Wikidata
Semnătură
Prezență online

Vittorio Alfieri (n. , Asti, Piemont, Italia – d. , Florența, Regatul Etruriei) a fost un poet, dramaturg și filosof italian. [13] A fost foarte influențat de cultura clasică și de spiritul romantic. Este considerat părintele tragediei italiene.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Contele Vittorio Alfieri s-a născut într-o veche familie nobilă. A studiat la Academia Militară din Torino. Pierzându-și tatăl la o vârstă fragedă, educația sa a fost neglijată și a avut o tinerețe foarte dezordonată.

Și-a petrecut mulți ani cutreierând prin aproape toată Europa (Italia, Franța, Olanda, Austria, Spania, Portugalia, Anglia, Suedia, Finlanda și Rusia), în căutare de aventuri; dar la vârsta de 25 de ani, a suferit o subită metamorfoză a stilului său de viață. Dorința de a plăcut unei femei distinse atât prin spiritul său cât și prin rang, contesa de Albany[14], soția ultimului bărbat din familia Stuart[15]. Față de aceasta, Alfieri a conceput cea mai vie pasiune, inspirându-i gustul pentru litere și pentru poezie, pe care le disprețuise până atunci. A exersat în scrierea de tragedii și a creat un sistem de compoziție, cu totul nou pentru Italia acelei epoci, substituind un dialog strâns, un stil bărbătesc și concis, manierei efeminate și lipsite de vigoare folosite de înaintașii săi, suprimând personaje inutile de îndrăgostiți sau de confidenți.

Lucrând cu o ardoare de necrezut, Alfieri a compus, în mai puțin de șapte ani (17751782), paisprezece tragedii, dintre care mai multe capodopere. În același timp, a scris în proză lucrări care trebuiau să-l plaseze alături de Machiavelli, un „Tratat despre Tiranie”, și „Prințul și Literatura”, în autorul care se arată un republican ardent. În aceeași epocă, a compus poemul „Etruria răzbunată”.

Contesa de Albany, devenind văduvă în 1788, Vittorio Alfieri s-a unit cu ea printr-o căsătorie secretă, apoi a mers în Franța, cu dorința de a-și da la tipărit mai multe din lucrările sale și chiar de a se stabili în această țară, pe care o numea atunci „patrie a libertății”. Dar înspăimântat de excesele de la 10 august 1792, s-a grăbit să fugă și s-a retras la Florența. Guvernul revoluționar[16] instalat la Paris l-a tratat de emigrat și l-a deposedat cea mai mare parte din averea pe care o adunase și pe care o plasase în fondurile franceze. Toate acestea cauze reunite au sfârșit prin a-i inspira, față de Franța și pentru revoluție o ură implacabilă, ură pe care nu a încetat să o difuzeze în toate scrierile sale.

În ultimii ani ai vieții, Alfieri a învățat limba greacă, cu scopul de a studia, în original, marii tragici pe care îi luase drept modele. A tradus și a imitat mai multe dintre cele mai frumoase tragedii de Eschil, de Sofocle și de Euripide.

Epuizat de lucrările sale, a murit, la vârsta de 54 de ani, în 1803, la Florența, lăsând un mare număr de opere postume, printre care se remarcă o autobiografie deosebit de celebră, care este considerată adesea drept cea mai mare operă a sa: „Vita[17].

În literatura italiană, Vittorio Alfieri est cel mai mare poet tragic, inamicul neînduplecat al tiranilor, al sclaviei al convenționalismului. Tragediile sale Saul, Filippo, Virginia, Mirra, Bruto secondo sunt, pentru Alfieri, ocazii de luptă pentru libertate și constituie simboluri de voință și de iubire de patrie.

Opera[modificare | modificare sursă]

Vittorio Alfieri, in Le opere di Vittorio Alfieri, 1809

După Dante, Vittorio Alfieri a contribuit la renașterea spiritului național italian.

Filosofie[modificare | modificare sursă]

  • Tratatul Despre prinț și despre literatură (în italiană: Del principe e delle lettere), 1786,
  • Tratatul Despre Tiranie (în italiană, în original: Della tirranide), 1789.

Poeme[modificare | modificare sursă]

  • Etruria răzbunată (în italiană: L'Etruria vendicata), 1788 - 1789.

Dramaturgie[modificare | modificare sursă]

  • Filippo
  • Polinice, 1783
  • Antigona, (în italiană: Antigone), 1783
  • Agamemnone
  • Virginia
  • Oreste
  • Conjurația Pazzi-lor (în italiană: La congiura de'Pazzi), 1789
  • Don Garcia
  • Rosemunda
  • Maria Suart (în italiană, Maria Suarda), 1789
  • Timoleon
  • Octavia
  • Merope
  • Saul, 1782
  • Agis
  • Sofonisbe
  • Mirra, 1789
  • Bruto primo
  • Bruto secondo
  • Cleopatra
  • Dom Garel.

Autobiografie[modificare | modificare sursă]

  • Vita

Traduceri în limba română[modificare | modificare sursă]

  • Vittorio Alfieri, Mirra, Tragedie în 5 acte, În românește de Alexandru Marcu, București, 1943.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d Dizionario Biografico degli Italiani, accesat în  
  2. ^ a b c d Autoritatea BnF, accesat în  
  3. ^ a b c d e f g h Nouveau Dictionnaire des auteurs de tous les temps et de tous les pays[*], p. 60  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  4. ^ a b c d Vittorio Alfieri, SNAC, accesat în  
  5. ^ „Vittorio Alfieri”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  6. ^ a b Альфьери Витторио, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*] 
  7. ^ a b Archivio Storico Ricordi, accesat în  
  8. ^ „Vittorio Alfieri”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  9. ^ IeL / Alfieri, Viktor[*][[IeL / Alfieri, Viktor (encyclopedia article)|​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  10. ^ IeSBE / Alfieri, Vittorio[*][[IeSBE / Alfieri, Vittorio (articol enciclopedic)|​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  11. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  12. ^ CONOR[*][[CONOR (authority control file for author and corporate names in Slovene system COBISS)|​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  13. ^ „Vittorio, Count Alfieri”. Accesat în . 
  14. ^ Prințesa Louise Maximilienne Caroline Emmanuelle de Stolberg-Gedern, cunoscută mai ales sub numele de contesa de Albany (n. 20 septembrie 1752, la Mons, Belgia – d. 29 ianuarie 1824), din familia nobilă de Stolberg, s-a căsătorit în 1772 cu pretendentul tronurilor Angliei și Scoției, Charles Edward Stuart, care luase titlul de conte de Albany. A avut cu acesta o căsătorie nefericită.
  15. ^ Charles Edward Stuart (n. 31 decembrie 1720 – d. 31 ianuarie 1788)
  16. ^ Revoluția Franceză
  17. ^ În limba română: „Viața

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Marie-Nicolas Bouillet, Alexis Chassang, Dictionnaire universel d’histoire et de géographie, 1878
  • Vittorio Alfieri, Mirra, Tragedie în 5 acte, În românește de Alexandru Marcu, București, 1943
  • Benedetto Croce, Alfieri, in La Critica, 1917
  • Gabriela Danțiș (coord.), Eleonora Almosnino, Gabriela Danțiș, Rodica Pandele, Scriitori străini. Mic dicționar, Editura științifică și enciclopedică, București, 1981

Legături externe[modificare | modificare sursă]

it Vittorio Alfieri - Opera Omnia Arhivat în , la Wayback Machine.