Uricani

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Uricani
—  Oraș  —
Vedere panoramică spre Uricani
Stemă
Stemă
Uricani se află în România
{{{alt}}}
Uricani
Localizarea orașului pe harta României
Coordonate: Coordonate: 45°20′11″N 23°9′9″E / 45.33639°N 23.15250°E / 45.33639; 23.1525045°20′11″N 23°9′9″E / 45.33639°N 23.15250°E / 45.33639; 23.15250

Țară  România
Județ Hunedoara

SIRUTA 87139

Localități componente Câmpu lui Neag, Valea de Brazi

Guvernare
 - Primar Dănuț Buhăescu Odagiu (USL,02012)

Suprafață
 - Total 251,41 km²
Altitudine 750 m.d.m.

Populație (2011)[1][2]
 - Total 8.972 locuitori
 - Densitate 34 loc./km² 
 - Recensământul anterior, 2002 10.227 locuitori

Cod poștal 336100

Site web: Website

Poziția localității Uricani

Uricani (maghiară: Urikány sau Hobicaurikány) este un oraș situat în regiunea Valea Jiului, în sudul județului Hunedoara, România. Are o populație de 8.972 de locuitori.[2]

Localitatea a fost creată pe baza existenței cărbunelui în zonă, înainte de Revoluția din 1989 aceasta fiind practic o localitate monoindustrială. Situarea sa într-o zonă naturală deosebit de atractivă îi conferă un rol de interes turistic sporit.

Orașul Uricani este situat în partea vestică a Depresiunii Petroșani, la poalele Munților Retezat și a Munților Vâlcan, pe Jiul de Vest, la altitudinea de 650-750 de metri, fiind cel mai lung oraș din România.

Cu o deschidere largă spre est și tot mai îngustă spre vest, Uricaniul este una din porțile principale de intrare în Parcul Național Retezat, o bijuterie a naturii, cu un relief sălbatic ce oferă privirii imagini inegalabile, creste ce au custuri dantelate și multe căldări glaciare.

Zona în care se află localitatea face parte din cadrul Carpaților Meridionali, în grupa muntoasă Retezat-Godeanu, și mai este denumită depresiunea tectono-erozivă «Valea Jiului» sau «Petroșani».

Istoric[modificare | modificare sursă]

În secolul al XIII-lea, teritoriul pe care se află orașul Uricani făcea parte din voievodatul lui Litovoi (terra Lytua) care cuprinde ținutul Gorjului, Valea Jiului și Țara Hațegului.

Un document ce datează din 18 aprilie 1461, menționează, printr-un decret al voievodului Ardealului, că Murzina (Marginea), cneaz de Densuș, își vinde moșiile, printre care și Sylotena (Valea Vacii), un teritoriu de 10 km situat în proporție de 90% pe raza orașului Uricani, în lunca Mailatului.

Un alt document datând din anul 1493, emis de curtea regelui Vladislav al II-lea al Ungariei, arată că boierul Mihail Cânde stăpânește mai multe moșii în această zonă, printre care și Câmpu lui Neag (Nzakmezeu).

Harta Iozefină a Transilvaniei elaborată între 1769 și 1773 arată că în zona Uricaniului exista un număr însemnat de gospodării românești.

În anul 1788, Uricaniul este prădat de turcii adalai care iau robi 16 oameni, îi taie capul preotului de la acea vreme și dau foc bisericii.

Prima atestare oficială a orașului, sub denumirea de Hobiceni-Uricani, este menționată într-un document datând din 1818, numele venind de la locuitorii a două sate, Hobița și Uric, situate la nord, dincolo de munți, în zona localității Pui.

În toamna anului 1916, pe perioada Primului Război Mondial, orașul este pierdut și recucerit de trei ori de către armata română, în cinstea eroilor existând un monument pe vârful Tulișa.

După unirea Transilvaniei cu România în 1918, numele orașului se schimbă în Uricani, iar în componența acestuia intră și satele vecine Câmpu lui Neag și Valea de Brazi.

Odată cu sfârșitul celei de a doua conflagrații mondiale și cu instalarea noului regim comunist se amplifică procesul de exploatare a cărbunelui superior. Astfel, în 1947 se deschide prima galerie din Uricani, în Plaiu Balomir, și începe exploatarea industrială a huilei coxificabile, orașul devenind monoindustrial.

În anul 1965 localitatea este ridicată la rangul de oraș, având o populație de peste 4.000 de locuitori.

Între 1968 și 1970 se construiește, pe locul bisericii vechi, noua biserică ortodoxă a orașului, având hramul "Înălțarea Domnului".

Localizare și geografie[modificare | modificare sursă]

La Uricani se ajunge pe DN66A, varianta vestică a DN66. Poreclit "Drumul lui Băsescu" [3], acesta leagă orașul de Lupeni, Vulcan, Petroșani și, pe când va fi definitivat, de Băile Herculane.

Orașul se află la 29 km de Petroșani și la 125 km de localitatea Deva, reședința județului Hunedoara.

Este cel mai vestic oraș din Valea Jiului, fiind situat la poalele munților Retezat și Vâlcan. Este străjuit la nord de Vârfu Mare (1.509 metri) poreclit și "Cele Trei Stânci", iar la sud de vârful Coarnele care se ridică la peste 1.780 de metri.

Aflându-se la o altitudine de aproximativ 750 metri, orașul Uricani se întinde dea lungul văii de vest a râului Jiu, fiind înconjurat de un relief predominant muntos. Suprafața acestuia conține și văile pâraielor Lazăr, Valea de Pești, Pilugul, Buta, Balomir și Sterminos, unele dintre cele care alimentează răul Jiului de Vest, dezvoltând o bogată rețea hidrografică.

Pe unul din afluenții de dreapta ai Jiului de Vest se află Barajul de la Valea de Pești, care alimentează cu apă majoritatea orașelor din zonă.

Cu o arie de peste 25.000 de hectare, Uricaniul are cea mai mare zona administrativă din Depresiunea Petroșani.

Coordonate geografice: meridianul 23 și 25’ longitudine estică și paralela 45 și 45’ latitudine nordică.

Demografie[modificare | modificare sursă]



Circle frame.svg

Componența etnică a orașului Uricani

     Români (90.24%)

     Maghiari (2.79%)

     Romi (1.92%)

     Necunoscută (4.88%)

     Altă etnie (0.14%)


Circle frame.svg

Componența confesională a orașului Uricani

     Ortodocși (82.06%)

     Romano-catolici (3.26%)

     Reformați (1.5%)

     Penticostali (4.71%)

     Martori ai lui Iehova (1.02%)

     Necunoscută (5.37%)

     Altă religie (2.05%)

Conform recensământului efectuat în 2011, populația orașului Uricani se ridică la 8.972 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 10.227 de locuitori.[1] Majoritatea locuitorilor sunt români (90,25%). Principalele minorități sunt cele de maghiari (2,8%) și romi (1,93%). Pentru 4,88% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută.[2]

Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (82,07%), dar există și minorități de penticostali (4,71%), romano-catolici (3,27%), reformați (1,5%) și martori ai lui Iehova (1,03%). Pentru 5,37% din populație nu este cunoscută apartenența confesională.[4]

Evoluția populației la recensăminte:


Atracții turistice[modificare | modificare sursă]

  • Peșterile și avenele se găsesc în număr mare, multe dintre ele încă nefiind în totalitate explorate.

Galerie de imagini[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Uricani