Comuna Baia de Criș, Hunedoara

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Baia de Criș
—  Comună  —
Biserica de lemn din Căraci, monument istoric
Biserica de lemn din Căraci, monument istoric
Coordonate:Coordonate: 46°10′28″N 22°42′55″E / 46.174444444444°N 22.715277777778°E / 46.174444444444; 22.71527777777846°10′28″N 22°42′55″E / 46.174444444444°N 22.715277777778°E / 46.174444444444; 22.715277777778

Țară  România
Județ Actual Hunedoara county CoA.png Hunedoara

SIRUTA 87745

Reședință Baia de Criș
Sate componente Baia de Criș, Baldovin, Căraci, Cărăstău, Lunca, Rișca, Rișculița, Țebea, Văleni

Guvernare
 - Primar Romeo-Horia Fărcaș (PNL, 2008)

Populație (2011)[1][2]
 - Total 2.611 locuitori
 - Densitate 32 loc./km²
 - Recensământul anterior, 2002 3.031 locuitori

Fus orar EET (+2)
 - Ora de vară (DST) EEST (+3)
Cod poștal 337005
Prefix telefonic +40 x54

Site web: http://www.ghidulprimariilor.ro/business.php/PRIMARIA-BAIA-DE-CRIS/98106/

Localizarea în cadrul județului
Localizarea în cadrul județului
Baia de Criș în Harta Iosefină a Transilvaniei, 1769-73
Baia de Criș în Harta Iosefină a Transilvaniei, 1769-73

Baia de Criș, mai demult Baia Crișului (în germană Altenburg, în maghiară Körösbánya, Fehérkörösbánya, Nagybánya) este o comună în județul Hunedoara, Transilvania, România. Are în componență 9 sate: Baia de Criș (reședință), Baldovin, Căraci, Cărăstău, Lunca, Rișca, Rișculița, Țebea și Văleni.


Demografie[modificare | modificare sursă]




Circle frame.svg

Componența etnică a comunei Baia de Criș

     Români (97.97%)

     Necunoscută (1.72%)

     Altă etnie (0.3%)



Circle frame.svg

Componența confesională a comunei Baia de Criș

     Ortodocși (95.02%)

     Baptiști (1.83%)

     Necunoscută (1.8%)

     Altă religie (1.34%)

Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Baia de Criș se ridică la 2.611 locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 3.031 de locuitori.[1] Majoritatea locuitorilor sunt români (97,97%). Pentru 1,72% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută.[2] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (95,02%), cu o minoritate de baptiști (1,84%). Pentru 1,8% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.[3]

Atracții turistice[modificare | modificare sursă]

  • Biserica de lemn "Sfântul Nicolae" din satul Căraci, construcție secolul al XVIII-lea, monument istoric.
  • Biserica de lemn "Adornirea Maicii Domnului" din satul Lunca, construcție secolul al XVII-lea, monument istoric
  • Biserica ortodoxă "Adormirea Maicii Domnului" din Baia de Criș, construcție 1780, înstrăinată obștei unite în 1844[4]
  • Biserica franciscană din Baia de Criș, construită în secolul al XV-lea
  • Biserica reformată, construcție secolul al XVIII-lea
  • Casa memorială "Avram Iancu"
  • Complexul muzeal Țebea
  • Gorunul lui Horea de la Țebea
  • Valea Crișului Alb

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Comuna Baia de Criș, Hunedoara

Galerie de imagini[modificare | modificare sursă]


Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Recensământul Populației și al Locuințelor 2002 - populația unităților administrative pe etnii”. Kulturális Innovációs Alapítvány (KIA.hu - Fundația Culturală pentru Inovație). http://www.kia.hu/konyvtar/erdely/erd2002/etnii2002.zip. Accesat la 6 august 2013. 
  2. ^ a b Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. http://www.recensamantromania.ro/wp-content/uploads/2013/07/sR_Tab_8.xls. Accesat la 5 august 2013. 
  3. ^ Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: Tab13. Populația stabilă după religie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. http://www.recensamantromania.ro/wp-content/uploads/2013/07/sR_TAB_13.xls. Accesat la 5 august 2013. 
  4. ^ Liorean Gheorghe Banciu, Monumente de artă și arhitectură românească, Sibiu, 2010