Typhon

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Typhon Staatliche Antikensammlungen 596.jpg

Thyphon (greacă Τυφῶν) a fost un monstru fabulos, posedând o sută de capete și șerpi pe trup. Alături de perechea sa, Echidna, a dat naștere multor monștrii faimoși. Acesta este faimos deoarece a izbutit să-l învingă pe Zeus și să alunge zeii olimpieni.

Mitologie[modificare | modificare sursă]

Sunt multe versiuni ale nașterii lui Typhon. Hesiod crede că acesta se născu din cuplul primordial Gaia și Tartarus, cu ajutorul Afroditei.[1] Apollodorus susține că Gaia l-a născut pentru a se răzbuna pentru înfrângerea copiilor ei giganții.

Homer susține că Hera, furioasă că Zeus o născuse de unul singur pe Atena, se rugă Gaiei, lui Uranus și titanilor să-i dea un fiu mai puternic decât Zeus. Apoi plezni pământul și rămase însărcinată. Îi dădu copilul lui Piton să-l crească, acesta devenind spaima muritorilor.[2]

A treia versiune susține că Gaia, mâniată de înfrângerea giganților, a stârnit discordie între Zeus și Hera. La sfatul Gaiei, Hera s-a dus la Cronos, care i-a dat două ouă mânjite cu sperma lui și i-a zis să le îngroape și din ele se va naște cineva care-l va putea înfrânge pe Zeus.

Război cu olimpienii[modificare | modificare sursă]

Acesta-l înfrânse pe Zeus, tăindu-i tendoanele și mușchii brațelor și picioarelor, apoi încarcerându-l într-o peșteră. Toți zeii, mai puțin Zeus și Atena, se transformară în animale și fugiră în Egipt. Apolo se transformă într-un șoim, Artemis într-o pisică și Leto într-un șoarece,[3] probabil o referire la zeii egipteni Horus, Bastet și Wadjet.

Zeus scapă cu ajutorul lui Hermes și al lui Pan. În a doua confruntare cu Thyphon, Zeus îl învinge pe acesta cu ajutorul trăsnetului, îngropându-l sub muntele Etna sau în Tartar.

În literatura românească[modificare | modificare sursă]

Episodul, este preluat în folclorul românesc, și amintim aici basmele: "Cu Țugulea" și "Ioana Vivoranca" din colecția Ionel Oprișan (vezi Basmele fantastice românești - Inima Putredă). Anumite particularități ale textelor românești și avem aici în vedere unele motive folclorice care apar în cadrul narațiunilor respective, ne fac să considerăm atât mitul Grec, cât și basmele populare românești, ca fiind apocrife ale Exodului Biblic.

Referințe și note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Hesiod, Theogonia, v. 820–822
  2. ^ Homer, Imn pentru Apolo 305–355
  3. ^ Antoninus Liberalis, Metamorfoze, 28 (trans. Celoria)

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Victor Kernbach, Dicționar de mitologie generală, București, Albatros, 1995
  • Anca Balaci, Mic dicționar de mitologie greacă si romană, București, Editura Mondero, 1992, ISBN 973-9004-09-2
  • George Lăzărescu, Dicționar de mitologie, București, Casa Editorială Odeon, 1992, ISBN 973-9008-28-3
  • N.A.Kun, Legendele și miturile Greciei Antice, București, Editura Lider, 2003, ISBN 973-629-035-2
  • J.C.Belfiore, Dictionnaire de mythologie grecque et romaine, Paris, Larousse, 2003

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Typhon