Sari la conținut

Solstițiul de iarnă

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Solstițiul de iarnă

Lawrence Hall of Science - vizitatorii observă apusul Soarelui în ziua solstițiului de iarnă folosind „Pietrele de soare II”
Nume oficialSolstițiul de iarnă
TipCultural, astronomic
Semnificațieînceputul iernii astronomice
Data21 decembrie (emisfera nordică)
21 iunie (emisfera sudică)
Festivitățifestivaluri, petrecerea timpului alături de cei dragi, sărbători, cânt, dansuri, focuri
Observărimajoritatea culturilor
Asocieresărbătorile de iarnă

Solstițiul de iarnă sau solstițiul hibernal, cunoscut și sub denumirea de mijlocul iernii, corespunde momentului în care poziția Soarelui pe cer este la cea mai mare distanță unghiulară negativă față de ecuatorul ceresc. Acest fenomen astronomic are loc de două ori pe an, câte odată în fiecare emisferă (nordică și sudică). Pentru emisfera respectivă, solstițiul de iarnă este ziua cu cea mai scurtă perioadă de lumină și cea mai lungă noapte a anului, când Soarele se află la cea mai mică înălțime zilnică maximă pe cer.[1] Opusul solstițiului de iarnă este reprezentat de solstițiul de vară.

În funcție de corespondența cu calendarul, solstițiul de iarnă are loc în fiecare an între 20 și 23 decembrie, în cazul emisferei nordice și între 20 și 23 iunie, în cazul emisferei sudice.

În mod tradițional, în multe regiuni temperate, solstițiul de iarnă este văzut ca mijlocul iernii, dar astăzi, în unele țări și calendare, este văzut ca începutul iernii. În meteorologie, iarna este socotită ca fiind deja începută cu aproximativ trei săptămâni înainte de venirea solstițiului de iarnă.[2] Încă din preistorie, solstițiul de iarnă a fost văzut ca o perioadă semnificativă a anului în multe culturi și a fost marcat prin festivaluri și ritualuri.[3] Aceasta marca moartea simbolică și renașterea Soarelui.[4][5][6] Semnificația sezonieră a solstițiului de iarnă constă în inversarea prelungirii treptate a nopților și scurtarea zilelor.

Diagrama anotimpurilor. În dreapta: solstițiul de iarnă în emisfera nordică. În stânga: solstițiul de iarnă în emisfera sudică.

Istorie și semnificație culturală

[modificare | modificare sursă]
Zeița soarelui japonez Amaterasu, ieșind dintr-o peșteră (de Kunisada )
Solstițiul de iarnă apare în decembrie pentru emisfera nordică, iar în iunie pentru emisfera sudică.

Probabil că solstițiul era un moment special al ciclului anual pentru unele culturi încă din perioada neolitică. Evenimentele astronomice au fost adesea folosite pentru ghidarea activităților, precum împerecherea animalelor, însămânțarea culturilor și monitorizarea rezervelor alimentare de iarnă. Multe mitologii și tradiții culturale sunt constituite în funcție de acest ciclu anual.

Acest lucru este atestat de rămășițele din structurile siturilor arheologice din Neoliticul târziu și din epoca bronzului, cum ar fi Stonehenge în Anglia și Newgrange în Irlanda. Axele primare ale ambelor monumente par să fi fost aliniate cu atenție pe o linie vizuală care indică răsăritul soarelui la solstițiul de iarnă (la Newgrange) și apusul soarelui la solstițiului de iarnă (la Stonehenge). Este semnificativ faptul că la Stonehenge Marele Trilithon este orientat spre exterior din mijlocul monumentului, adică fața sa netedă și plată a fost întoarsă cu spatele spre Soare.[7]

Solstițiul de iarnă era extrem de important, deoarece oamenii depindeau economic de monitorizarea progresului anotimpurilor. Înfometarea era ceva obișnuit în primele luni de iarnă, ianuarie-aprilie (în emisfera nordică), sau iulie-octombrie (în emisfera sudică), cunoscute și sub denumirea de „lunile foametei”. În zonele cu climă temperată, festivalul de la mijlocul iernii era ultima sărbătoare înainte de a începe iarna grea. Majoritatea vitelor erau sacrificate, astfel încât să nu mai trebuiască a fi hrănite în timpul iernii, așa încât aceasta era aproape singura perioadă a anului când era disponibilă o cantitate abundentă de carne proaspătă.[8] Majoritatea vinului și a berii obținute în cursul anului erau fermentate și gata de băut în acest moment.

Deoarece evenimentul era perceput ca o inversare a prezenței Soarelui pe cer, concepte despre nașterea sau renașterea zeilor soarelui erau des întâlnite. În culturile care utilizau calendare ciclice bazate pe solstițiul de iarnă, „anul renăscut” era sărbătorit cu referire la viața, moartea și renașterea unor zei sau „noi începuturi”, cum ar fi Hogmanay Redding, un An Nou și o tradiție de curățare. De asemenea, „inversarea” era o temă frecventă, ca la sărbătoarea romană Saturnalia, unde sclavii și stăpânul lor își inversau rolurile în timpul acelei sărbători.

Makara Sankranti, cunoscută și sub denumirea de Makaraa Sankrānti (în sanscrită: मकर संक्रांति) sau Maghi, este o zi festivă din calendarul hindus, cu referire la zeitatea Surya (Soarele). Are loc în fiecare an în luna ianuarie. Acesta marchează prima zi a tranzitului Soarelui în zodia Makara (Capricorn), marcând sfârșitul lunii în care are loc solstițiul de iarnă.[9] [10]

Poporul iranian sărbătorește noaptea solstițiului de iarnă a emisferei nordice ca „noaptea de Yalda”, despre care se știe că este „cea mai lungă și întunecată noapte a anului”. Sărbătoarea nopții de Yalda, Shabe Chelleh („cea de-a 40-a noapte”), este una dintre cele mai vechi tradiții iraniene care a fost prezentă în cultura persană încă din Antichitate. În această noapte toată familia se adună de obicei la casa celui mai vârstnic și o sărbătorește mâncând, bând și recitând poezii (în special cele ale lui Hafez). Nuci, rodii și pepene verde sunt servite în special în cadrul acestei festivități.

La popoarele germanice

[modificare | modificare sursă]

Triburile scandinave și germanice din Europa de Nord celebrau o sărbătoare de iarnă numită Yule (sau Jul, Julblot, Jólablót). Heimskringla, scrisă în secolul al XIII-lea de islandezul Snorri Sturluson, descrie o sărbătoare Yule găzduită de regele norvegian Haakon I (cca. 920-961). Potrivit lui Snorri, creștinul Haakon l-a mutat pe Yule din „mijlocul iernii” și l-a aliniat cu sărbătoarea creștină a Crăciunului. Istoric, acest lucru a făcut ca unii savanți să creadă că Yule a fost inițial un festival solar al solstițiului de iarnă. Cercetătorii moderni, în general, nu cred acest lucru, deoarece mijlocul iernii în Islanda medievală era după aproximativ patru săptămâni de la solstițiul de iarnă. [11]

Cultul roman al lui Sol Invictus

[modificare | modificare sursă]

Sol Invictus („Soarele invincibil”) a fost inițial un zeu sirian care a fost ulterior adoptat ca zeu principal al Imperiului Roman sub împăratul Aurelian.[12] Sărbătoarea sa era oficiată în mod tradițional pe data de 25 decembrie, la fel ca pentru cei mai mulți zei asociați cu solstițiul de iarnă în multe tradiții antice.[13] S-a speculat că acesta ar fi motivul pentru înlocuirea sa cu Crăciunul.[14]

Estul asiatic

[modificare | modificare sursă]

În Asia de Est, solstițiul de iarnă a fost celebrat ca unul dintre cele douăzeci și patru de termeni solari, numiți Dongzhi în chineză . În Japonia, pentru a nu se face frig în timpul iernii, există obiceiul să se înmoaie într-o baie fierbinte yuzu ( japoneză 柚子湯 = Yuzuyu). [15] În India, această ocazie, cunoscută sub numele de Ayan Parivartan (sanscrită: अयन परिवर्तन), este sărbătorită de hindușii religioși ca o zi sfântă. Hindușii sărbătoresc această zi prin îndeplinirea de obiceiuri precum scăldarea în râuri sfinte, oferirea de pomană și donații și rugăciuni adresate Zeilor, cât și făcând alte fapte sfinte.

Deși se poate calcula momentul solstițiului, [16] observarea directă a solstițiului de către amatori este imposibilă, deoarece Soarele se mișcă prea încet sau pare să stea nemișcat (sensul „solstițiului”). Cu toate acestea, prin utilizarea de instrumente de urmărire a datelor astronomice, momentul precis al apariției sale este acum un fapt cunoscut publicului. Nu se poate detecta direct momentul precis al solstițiului (prin definiție, nu se poate observa că un obiect a încetat să se miște până când mai târziu observă că nu s-a mutat mai departe de locul precedent sau că s-a mișcat în direcția opusă). În plus, pentru a fi precis într-o singură zi, trebuie să fie capabil să observe o schimbare a azimutului sau a unei creșteri mai mici sau egale cu aproximativ 1/60 din diametrul unghiular al Soarelui. Observarea faptului că a apărut într-o perioadă de două zile este mai ușoară, necesitând o precizie de observare de numai aproximativ 1/16 din diametrul unghiular al Soarelui. Astfel, multe observații sunt mai degrabă ale zilei solstițiului decât ale momentului. Acest lucru se realizează adesea observând răsăritul și apusul Soarelui sau folosind un instrument aliniat astronomic care permite o rază de lumină să fie aruncată pe un anumit punct în jurul acelei ore. Cele mai vechi apusuri și cele mai recente date ale răsăritului Soarelui diferă de solstițiul de iarnă, iar acestea depind de latitudine, datorită variației zilei solare de-a lungul anului cauzată de orbita eliptică a Pământului (a se vedea cel mai timpuriu și cel mai recent răsărit și apus de soare ).

Sărbători celebrate pe solstițiul de iarnă

[modificare | modificare sursă]

Alte sărbători conexe

[modificare | modificare sursă]

Lungimea zilei din apropierea solstițiului de iarnă din Emisfera Nordică

[modificare | modificare sursă]

Următoarele tabele conțin informații despre lungimea zilei din 22 decembrie, din apropierea de solstițiului de iarnă din emisfera nordică și solstițiul de vară din emisfera sudică (adică solstițiul din decembrie). Datele au fost colectate de pe site-ul Institutului Meteorologic Finlandez la 22 decembrie 2015, precum și de la anumite alte site-uri web.[17][18][19][20]

Datele sunt aranjate geografic și în cadrul tabelelor de la cea mai scurtă zi la cea mai lungă.

Tările nordice si statele baltice
Oraș Răsare

22 Dec 2015
Apune

22 Dec 2015
Lungimea zilei
Murmansk 0 h
Bodø 11:36 12:25 0 h 49 min
Rovaniemi 11:08 13:22 2 h 14 min
Luleå 9:55 13:04 3 h 08 min
Reykjavík 11:22 15:29 4 h 07 min
Trondheim 10:01 14:31 4 h 30 min
Tórshavn 9:51 14:59 5 h 08 min
Helsinki 9:24 15:13 5 h 49 min
Oslo 9:18 15:12 5 h 54 min
Tallinn 9:17 15:20 6 h 02 min
Stockholm 8:43 14:48 6 h 04 min
Riga 9:00 15:43 6 h 43 min
Copenhaga 8:37 15:38 7 h 01 min
Vilnius 8:40 15:54 7 h 14 min
Europa
Oraș Răsare

22 Dec 2015
Apune

22 Dec 2015
Lungimea zilei
Edinburgh 8:42 15:40 6 h 57 min
Moscova 8:57 15:58 7 h 00 min
Berlin 8:15 15:54 7 h 39 min
Londra 8:04 15:53 7 h 49 min
Kiev 7:56 15:56 8 h 00 min
Paris 8:41 16:56 8 h 14 min
Roma 7:34 16:42 9 h 07 min
Madrid 8:34 17:51 9 h 17 min
Lisabona 7:51 17:18 9 h 27 min
Atena 7:37 17:09 9 h 31 min
Africa
Oraș Răsare

22 Dec 2015
Apune

22 Dec 2015
Lungimea zilei
Cairo 6:47 16:59 10 h 12 min
Dakar 7:30 18:46 11 h 15 min
Addis Ababa 6:35 18:11 11 h 36 min
Nairobi 6:25 18:37 12 h 11 min
Kinshasa 5:45 18:08 12 h 22 min
Dar es Salaam 6:05 18:36 12 h 31 min
Luanda 5:46 18:24 12 h 38 min
Antananarivo 5:10 18:26 13 h 16 min
Windhoek 6:04 19:35 13 h 31 min
Johannesburg 5:12 18:59 13 h 47 min
Cape Town 5:32 19:57 14 h 25 min
Americile
Oraș Răsare

22 Dec 2015
Apune

22 Dec 2015
Lungimea zilei
Fairbanks 10:58 14:40 3 h 41 min
Nuuk 10:22 14:28 4 h 06 min
Anchorage 10:14 15:42 5 h 27 min
Edmonton 8:48 16:15 7 h 27 min
Vancouver 8:05 16:16 8 h 11 min
Seattle 7:55 16:20 8 h 25 min
Ottawa 7:39 16:22 8 h 42 min
Toronto 7:48 16:43 8 h 55 min
New York City 7:16 16:32 9 h 15 min
Washington, D.C. 7:23 16:49 9 h 26 min
Los Angeles 6:55 16:48 9 h 53 min
Dallas 7:25 17:25 9 h 59 min
Miami 7:03 17:35 10 h 31 min
Honolulu 7:04 17:55 10 h 50 min
Mexico City 7:06 18:03 10 h 57 min
Managua 6:01 17:26 11 h 24 min
Bogotá 5:59 17:50 11 h 51 min
Quito 6:08 18:16 12 h 08 min
Recife 5:00 17:35 12 h 35 min
Lima 5:41 18:31 12 h 50 min
La Paz 5:57 19:04 13 h 06 min
Rio de Janeiro 6:04 19:37 13 h 33 min
São Paulo 6:17 19:52 13 h 35 min
Porto Alegre 6:20 20:25 14 h 05 min
Santiago 6:29 20:52 14 h 22 min
Buenos Aires 5:37 20:06 14 h 28 min
Ushuaia 4:51 22:11 17 h 19 min
Asia și Oceania
Oraș Răsare

22 Dec 2015
Apune

22 Dec 2015
Lungimea zilei
Magadan 8:54 14:55 6 h 00 min
Petropavlovsk 9:36 17:10 7 h 33 min
Khabarovsk 8:48 17:07 8 h 18 min
Ulaanbaatar 8:39 17:02 8 h 22 min
Vladivostok 8:40 17:40 8 h 59 min
Beijing 7:32 16:52 9 h 20 min
Seul 7:44 17:17 9 h 34 min
Tokyo 6:47 16:31 9 h 44 min
Shanghai 6:48 16:55 10 h 07 min
Lhasa 8:46 19:01 10 h 14 min
Delhi 7:09 17:28 10 h 19 min
Hong Kong 6:58 17:44 10 h 46 min
Manila 6:16 17:32 11 h 15 min
Bangkok 6:36 17:55 11 h 19 min
Singapore 7:01 19:04 12 h 03 min
Jakarta 5:36 18:05 12 h 28 min
Denpasar 5:58 18:36 12 h 37 min
Darwin 6:19 19:10 12 h 51 min
Papeete 5:21 18:32 13 h 10 min
Brisbane 4:49 18:42 13 h 52 min
Perth 5:07 19:22 14 h 14 min
Sydney 5:41 20:05 14 h 24 min
Auckland 5:58 20:39 14 h 41 min
Melbourne 5:54 20:42 14 h 47 min
Invercargill 5:50 21:39 15 h 48 min

Lungimea zilei crește de la ecuator spre Polul Sud în emisfera sudică în decembrie (în jurul solstițiului de vară acolo), dar scade spre Polul Nord în emisfera nordică la momentul solstițiului de iarnă din emisfera nordică.

  1. ^ An Introduction to Physical Science, 12th Ed., James Ship-man, Jerry D. Wilson, Aaron Todd, Section 15.5, p 423, ISBN: 978-0-618-92696-1, 2007.
  2. ^ „When does spring start?”. Met Office. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  3. ^ „Winter Solstice celebrations: a.k.a. Christmas, Saturnalia, Yule, the Long Night, start of Winter, etc”. Religious Tolerance.org. . Arhivat din original la . 
  4. ^ Krupp, E C. Echoes of the Ancient Skies: The Astronomy of Lost Civilizations. Courier Corporation, 2012. pp.119, 125, 195
  5. ^ North, John. Stonehenge. The Free Press, 1996. p.530
  6. ^ Hadingham, Evan. Early Man and the Cosmos. University of Oklahoma Press, 1985. p.50
  7. ^ Johnson, Anthony (). Solving Stonehenge: The New Key to an Ancient Enigma. Thames & Hudson. pp. 252–253. ISBN 9780500051559. 
  8. ^ „History of Christmas”. History.com. Accesat în . 
  9. ^ Kamal Kumar Tumuluru (). Hindu Prayers, Gods and Festivals. Partridge. p. 30. ISBN 978-1-4828-4707-9. 
  10. ^ James G. Lochtefeld (). The Illustrated Encyclopedia of Hinduism: A - M. Rosen Publishing Group. p. 411. ISBN 978-0-8239-2287-1. 
  11. ^ Nordberg, Andreas (). Jul, disting och förkyrklig tideräkning: Kalendrar och kalendariska riter i det förkristna Norden. Acta Academiae Regiae Gustavi Adolphi (în Swedish). 91. Kungl. Gustav Adolfs Akademien för svensk folkkultur. pp. 120–121. ISBN 91-85352-62-4. 
  12. ^ de Clauss, Manfred (). Die römischen Kaiser : 55 historische Portraits von Caesar bis Iustinian. München: Beck. p. 250. ISBN 978-3-406-47288-6. 
  13. ^ en Capoccia, Kathryn (). „Christmas Traditions”. Accesat în . 
  14. ^ en Bishop Jacob Bar-Salabi (cited in Christianity and Paganism in the Fourth to Eighth Centuries, Ramsay MacMullen. Yale:1997, p. 155)
  15. ^ „Goin' Japanesque!: Japanese Winter Solstice Traditions; A Day for Kabocha and Yuzuyu”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  16. ^ Meeus, Jean (). Astronomical Algorithms (ed. 2nd English Edition with corrections as of August 10, 2009). Richmond, Virginia: Willmann-Bell, Inc. ISBN 978-0-943396-61-3. 
  17. ^ „Perth, Australia”. Accesat în . 
  18. ^ „São Paulo, Brazil”. Accesat în . 
  19. ^ „Denpasar, Indonesia”. Accesat în . 
  20. ^ „Edmonton, Canada”. Accesat în . 

Lectură suplimentară

[modificare | modificare sursă]

Legături externe

[modificare | modificare sursă]