Simone Martini

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Simone Martini
015 le vite, simone martini.jpg
Simone Martini
Date personale
Născut [1][2][3][4][5][6][7] Modificați la Wikidata
Siena, Italia[8] Modificați la Wikidata
Decedat (60 de ani)[9] Modificați la Wikidata
Avignon, Franța[10] Modificați la Wikidata
Ocupație pictor
illuminator[*] Modificați la Wikidata
Activitate
Domeniu artistic arta picturii  Modificați la Wikidata
Mișcare artistică International Gothic[*]  Modificați la Wikidata
Opere importante Commemoration of Guidoriccio Da Fogliano at the Siege of Montemassi[*], Annunciation with St. Margaret and St. Ansanus[*], Orsini Polyptych[*], Triptych of Saint Augustine[*], Polyptych of Saint Dominique[*]  Modificați la Wikidata

Simone Martini (c. 1284 - 1344) a fost un pictor italian născut în Siena. A fost un nume important în dezvoltarea picturii italiene timpurii și a adus o contribuție semnificativă la dezvoltarea picturii gotice internaționale.

Se crede că Martini ar fi fost elevul lui Duccio di Buoninsegna, cel mai important pictor sienez al vremii. Conform pictorului și istoricului de artă renascentist Giorgio Vasari, Martini ar fi fost de fapt elevul lui Giotto și ar fi călătorit cu el la Roma pentru a picta în vechea Basilică Sfântul Petru unde Giotto executa un mozaic. Simone, împreună cu cumnatul său Lippo Memmi, a realizat una dintre capodoperele picturii gotice, Buna Vestire cu Sfânta Margareta și Sfântul Ansanus. Există foarte puține informații scrise cu privire la viața lui Simone iar atribuirea multor lucrări ale sale se află încă în dezbatere.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Fără îndoială Simone și-ar fi început ucenicia la o vârstă mică după cum era practica normală. Printre primele sale lucrări documentate este Maestà din 1315, aflată la Palazzo Pubblico din Siena. O copie a lucrării, executată la scurt timp după aceea de Lippo Memmi în San Gimignano, indică influența puternică pe care o avea Simone asupra altor artiști din secolul al XIV-lea. Ducând mai departe tradiția sieneză, stilul lui Simone se afla în contrast cu sobrietatea și monumentalitatea stilului florentin și este caracterizat prin aspectele fine, stilizate și decorative, sinuozitatea liniilor și prin eleganță. Arta lui Simone a fost posibilă datorită anluminurilor franceze și sculpturii în fildeș. Asemenea lucrări de artă au fost aduse în Siena în secolul al XIV-lea prin Via Francigena, principala rută comercială și de pelerinaj dintre nordul Europei și Roma.

Alte lucrări importante ale lui Simone includ Sfântul Louise din Toulouse Încoronând Regele (1317) aflată la Museo di Capodimonte din Napoli, Polipticul Sfânta Ecaterina din Alexandria (1319) aflată la Pisa și Buna Vestire cu Sfânta Margareta și Sfântul Ansanus (1333) din Galeria Uffizi, Florența precum și fresce la Capela San Martino din Basilica San Francesco d'Assisi. Francesco Petrarca a devenit un prieten al lui Simone în timp ce acesta se afla în Avignon iar două dintre sonetele lui Petrarca (Canzoniere 96 și 130) fac referire la un portret al Laurei de Noves despre care se presupune că Simone l-ar fi pictat pentru poet (conform lui Vasari).

Simone Martini a decedat în 1344 în timp ce se afla în slujba Curții Papale din Avignon.

Galerie[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Surse[modificare | modificare sursă]

  • Vasari, Giorgio; traducere de George Bull (1965). Lives of the Artists. Penguin Classics.
  1. ^ "Simone Martini", data.bnf.fr, accesat la 10 octombrie 2015 
  2. ^ Art UK, accesat la 16 octombrie 2015 
  3. ^ Benezit Dictionary of Artists, accesat la 9 octombrie 2017 
  4. ^ KulturNav, accesat la 9 octombrie 2017 
  5. ^ RKDartists, accesat la 9 octombrie 2017 
  6. ^ Athenaeum, accesat la 9 octombrie 2017 
  7. ^ Artnet, accesat la 9 octombrie 2017 
  8. ^ "Simone Martini", Gemeinsame Normdatei, accesat la 11 decembrie 2014 
  9. ^ "Simone Martini", data.bnf.fr[*] http://data.bnf.fr/ark:/12148/cb12157227x, accesat la 10 octombrie 2015  Missing or empty |title= (help)
  10. ^ "Simone Martini", Gemeinsame Normdatei, accesat la 31 decembrie 2014