Simon Wiesenthal

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Simon Wiesenthal
Simon Wiesenthal (1982).jpg
Fotografie din 1982]]
Date personale
Născut[6][7][8][9][10][11][12][13] Modificați la Wikidata
Buceaci, Austro-Ungaria[14] Modificați la Wikidata
Decedat (96 de ani)[6][7][8][9][10][11][12][13] Modificați la Wikidata
Viena, Austria[15] Modificați la Wikidata
ÎnmormântatOld Cemetery of Herzliya[*] Modificați la Wikidata
Cauza decesuluicauze naturale Modificați la Wikidata
Căsătorit cuCyla Wiesenthal[*] Modificați la Wikidata
Număr de copii1 Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Hungary (1896-1915; angels; 3-2 aspect ratio).svg Austro-Ungaria
Flag of Poland (1928–1980).svg A Doua Republică Poloneză
Flag of Austria.svg Austria Modificați la Wikidata
Etnieevrei Modificați la Wikidata
Religieiudaism Modificați la Wikidata
OcupațieNazis hunter[*]
autobiograf[*]
arhitect Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materCzech Technical University in Prague[*]  Modificați la Wikidata
Partid politicPartidul Popular Austriac  Modificați la Wikidata
PremiiLegiunea de Onoare în grad de cavaler[*]
Ordinul de Merit al Republicii Federale Germania în grad de mare cruce[*]
Knight Commander of the Order of the British Empire[*]
Marea medalie de aur în onoarea serviciului adus Republicii Austriece[*] ()[1]
Order of the White Lion 3rd Class[*]
Medalia Prezidențială pentru Libertate[*] ()[2]
Premiul Erasmus ()
Four Freedoms Award - Freedom from Fear[*]
Commander of the Order of Merit of the Grand Duchy of Luxembourg[*]
Commander of the Order of Merit of the Italian Republic[*]
Ordinul Orania-Nassau în grad de comandor[*]
Commander of the Order of Polonia Restituta[*]
doctor honoris causa al Universității Jagiellone din Cracovia[*] ()[3]
honorary doctor of Ben-Gurion University[*]
doctor honoris causa al Universității Bar Ilan[*]
Medalia pentru pace Otto Hahn[*] ()[4]
Medalia de Aur a Congresului[*]
Ordinul Imperiului Britanic
doctor honoris causa al Universității din Viena[*] ()[5]
Prezență online

Simon Wiesenthal (n. 31 decembrie 1908, Buczacz, Galiția, Austro-Ungaria – d. 20 septembrie 2005, Viena, Austria) a fost un activist evreu austriac, originar din Galiția, de profesie inginer arhitect, care și-a dedicat viața colectării de informații și documente despre criminalii de război naziști implicați în Holocaust în scopul aducerii lor în judecată. A contribuit la prinderea și judecarea a peste o mie de astfel de criminali și de aceea a devenit cunoscut ca „vânător de naziști”. În anul 1960 a întemeiat la Viena Centrul de documentare al Asociației evreilor victime ale regimului nazist, cunoscut ca Centrul Wiesenthal. În anul 1977 a fost infiintat la Los Angeles un Centru de combatere a antisemitismului, care a fost denumit de asemenea, în cinstea sa, Centrul Simon Wiesenthal.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Copilărie și tinerețe[modificare | modificare sursă]

Simon Wiesenthal s-a născut în anul 1908 ca fiu al lui Anschel (Asher) Hans Wiesenthal și al soției acestuia, Roza, născută Rapp.[16]Deși s-a născut inainte de miezul nopții 31 decembrie 1908, copilul a fost proclamat cel dintâi nou născut al comunității evreilor din Buczacz în anul 1909, iar bunicii săi materni erau convinși că acest fapt îi va aduce noroc. Din pricina prigoanelor și a pogromurilor antievreiești din Imperiul Rus, tatăl lui Wiesenthal se refugiase în anul 1905 la Buczacz, pe atunci în Regatul Lodomeriei și Galiției din componența Imperiului Austro-Ungar (parte a pământurilor Coroanei Austriei (Cisleithania)). El era comerciant angrosist de zahăr și de alte mărfuri și a asigurat familiei un trai de bunăstare. Buczacz era un târg de circa 10,000 locuitori, din care majoritatea (60%) erau evrei. azi orasul face parte din Ucraina, regiunea Ternopil. Wiesenthal a copilărit într-un mediu evreiesc tradițional, a cărui cultură era profund influențată de hasidism. Familia sa vorbea în casă limba idiș, iar pe strada limba polonă. Mama, Rosa, care stăpânea excelent limba și literatura germană l-a învățat pe fiul ei germana (Ulterior în viață, Wiesenthal a mai învățat ceha, rusa și engleza).

Anii Primului Război Mondial[modificare | modificare sursă]

In anul 1914 a izbucnit Primul Război Mondial și în 1915 tatăl, recrutat ca rezervist, a căzut pe front pe frontul de est. În timpul perioadei de ocupație rusă în Galiția, în Buczacz au năvălit cazaci, și elemente antisemite din rândurile lor și acoliți ai acestora au organizat în oraș pogromuri și jafuri împotriva evreilor. Roza Wiesenthal s-a refugiat la Viena împreună cu Simon si cu fiul ei mai mic, Hillel. Au tras la niște rude îndepărtate în cartierul Leopoldstadt, care era locuit de săraci și de evrei habotnici. Simon și Hillel au învățat acolo într-o școala elementară. Când armata rusă s-a retras din Galiția, mama l-a lăsat pe Hillel la Viena și s-a întors cu Simon la Buczacz, încercând să recupereze o parte din bunurile pierdute - depozitul și casa. Simon, care era foarte legat de fratele său, i-a dus dorul și, în cele din urmă, mama l-a lăsat să se întoarcă la Viena.

Anii interbelici[modificare | modificare sursă]

Anii războaielor dintre Polonia, ucraineni și Rusia Sovietică[modificare | modificare sursă]

Șase luni după întoarcerea lui Simon la Viena, în urma dezmembrării Imperiului habsburgic, toți membrii familiei s-au întors la Buczacz, care a intrat in componența Poloniei renăscute. Un timp s-au perindat încă în zonă forțe militare succesive[17][18]: Armata Roșie a bolșevicilor ruși care i-a înfrânt la început pe polonezi, apoi cavaleria ucrainiană a lui Simon Petliura, chemată în ajutor de polonezi. Cazacii lui Petliura au rămas de pomină pentru sălbăticiile lor împotriva evreilor. Wiesenthal și-a adus aminte cum într-o zi cazacii au amenințat că ard tot târgul dacă nu li se furnizează până la căderea nopții 100 de litri de șnaps. Doi evrei bătrâni cu o căruță au mers din casă în casă ca să adune de la oameni o cantitate cât mai mare de băuturi spirtoase. Odată când a avut 10 ani, trecând în goană strada ca să procure ceva ce-l rugase mama, un cazac s-a napustit asupra sa și l-a înjunghiat cu un pumnal în picior.

Studiile liceale și universitare în Polonia și Cehoslovacia[modificare | modificare sursă]

În anul 1923 Wiesenthal a fost primit la gimnaziul umanist local, în care majoritatea elevilor erau evrei, iar limba de predare era polona. Mai târziu, în acelaș an, fratele său Hillel, a fost grav rănit într-un accident, la coloana vertebrală și în cele din urmă a murit. În 1926 mama sa s-a remăritat cu un bărbat evreu pe nume Isaak Halperin și s-a mutat cu el în localitatea Dolina, aflată la poalele Carpaților, unde noul ei soț avea o fabrică de cărămizi. După ce încercat fără succes sa fie admis la Universitatea din Lwow, unde exista o cotă limită poentru admiterea de evrei, Wiesenthal s-a înscris la studii de inginerie civilă la Universitatea din Praga, terminându-le in anul 1932.

Stagiul in Ucraina sovietică și activitatea la Lwow sub autoritatea polonă[modificare | modificare sursă]

În anii 1934-1935 a lucrat ca inginer constructor stagiar în Uniunea Sovietică, câteva săptămâni la Harkov si Kiev, și o perioadă de aproape doi ani la Odessa[19] Întors în Polonia, s-a stabilit la Lwow, unde, după una din autobiografiile sale ar fi fost în sfârșit primit la studii avansate de arhitectură la Universitatea Tehnică locală, sub îndrumarea profesorilor Derdacki și Bagierski. În 1937 după spusele sale, a primit permisul polonez de inginer arhitect. A proiectat vreme de trei ani mai multe vile pentru persoane înstărite. A proiectat și o vilă pentru mama sa și tatăl său vitreg la Dolina În anul 1936 s-a căsătorit cu Cyla Müller, care i-a fost colegă de gimnaziu. A putut finaliza lucrarea sa de diplomă - proiectul unui sanatoriu de tuberculoză - abia în timpul ocupației sovietice în iunie 1940 [19]

Ocupația sovietică la Lvov[modificare | modificare sursă]

În august 1939 Lvov și Galiția de est au fost anexate la Uniunea Sovietică. Tatăl său vitreg, ca fabricant, a fost deportat de regimul sovietic în Gulag, de unde nu s-a mai întors. Wiesenthal a reușit să obțină pentru el , soția și mama sa documente de identitate care nu specificau originea lor socială burgheză, și astfel s-au salvat de la deportarea în Siberia. În anii 1939-1940 a lucrat ca simplu mecanic la o fabrică de arcuri de saltele, iar in iunie 1940, după ce i-a fost recunoscută și de sovietici diploma de inginer-arhitect, s-a angajat ca inginer șef al unui sovhoz de lângă Odessa.[19]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ 10542/AB XXIV. GP - Anfragebeantwortung (PDF), p. 1705 
  2. ^ President Clinton Awards 15 Presidential Medals of Freedom at White House Today (în engleză), CNN.com[*],  
  3. ^ Jews Honored in Kraków (în engleză), The New York Review of Books,  
  4. ^ https://www.dgvn.berlin/ohfm/ohfm-2017.html Verleihung der Otto‑Hahn-Friedensmedaille Verificați valoarea |url= (ajutor) (în germană), United Nations Association of Germany[*], accesat în  
  5. ^ Simon Wiesenthal, Ing. Dr. h.c. (în engleză), 650 plus – History of the University of Vienna 
  6. ^ a b „Simon Wiesenthal”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  7. ^ a b Autoritatea BnF, accesat în  
  8. ^ a b Simon Wiesenthal (în engleză), RKDartists 
  9. ^ a b Simon Wiesenthal, SNAC, accesat în  
  10. ^ a b Simon Wiesenthal, Find a Grave, accesat în  
  11. ^ a b Simon Wiesenthal, Filmportal.de, accesat în  
  12. ^ a b Simon Wiesenthal, Munzinger-Archiv, accesat în  
  13. ^ a b Simon Wiesenthal, Brockhaus Enzyklopädie, accesat în  
  14. ^ „Simon Wiesenthal”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  15. ^ „Simon Wiesenthal”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  16. ^ saitul premiului Erasmus
  17. ^ Levy 2006, pp. 15, 17–19.
  18. ^ Segev 2010, p. 35.
  19. ^ a b c Levy 2006.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Alan Levy. Nazi Hunter: The Wiesenthal File (Revised 2002 ed.). London: Constable & Robinson. (2006) [1993] ISBN 978-1-84119-607-7.
  • Tom Segev Simon Wiesenthal: The Life and Legends. New York: Doubleday. 2010, ISBN 978-0-385-51946-5.
  • Guy Walters, Hunting Evil : The Nazi War Criminals Who Escaped and the Quest to Bring Them to Justice, New York, Broadway Books, 2009 (ISBN 978-0-7679-2873-1)

Legături externe[modificare | modificare sursă]