Sari la conținut

Adolf Eichmann

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Adolf Eichmann
Date personale
Nume la naștereOtto Adolf Eichmann Modificați la Wikidata
Născut[2][3][4][5][6] Modificați la Wikidata
Solingen, Imperiul German[5][7][8] Modificați la Wikidata
Decedat (56 de ani)[9][10] Modificați la Wikidata
Ramla, Districtul Central, Israel[11][7][12][5][13] Modificați la Wikidata
ÎnmormântatMarea Mediterană Modificați la Wikidata
Cauza decesuluipedeapsa capitală (spânzurare) Modificați la Wikidata
PărințiAdolf Karl Eichmann[*][[Adolf Karl Eichmann ((est. 1885 - uncertain Feb 1960))|​]]
Maria Eichmann[*][[Maria Eichmann (1873 - uncertain 1916)|​]] Modificați la Wikidata
Căsătorit cuVeronika Eichmannová[*][[Veronika Eichmannová (wife of Adolf Eichmann)|​]] () Modificați la Wikidata
Număr de copii4 Modificați la Wikidata
CopiiRicardo Eichmann[*][7]
Klaus Eichmann[*][[Klaus Eichmann |​]]
Dieter Eichmann[*][[Dieter Eichmann |​]] Modificați la Wikidata
Cetățenie Germania Nazistă
 Republica de la Weimar
 Austria[7][14]
 Germania[7] Modificați la Wikidata
Ocupație NSDAP (Partidul nazist german)
Reichssicherheitshauptamt-RSHA
(Biroul Principal de Securitate al Reichului)
Limbi vorbitelimba germană[15][16] Modificați la Wikidata
Locotenent-colonel Modificați la Wikidata

PremiiAnschluss Medal[*][[Anschluss Medal (non-military commemorative medal for persons who supported the annexation of Austria by Nazi Germany; introduced on May 1, 1938)|​]]
Crucea de Fier cl. a II-a[*] ()
Honour Chevron for the Old Guard[*][[Honour Chevron for the Old Guard (badge of honor in Nazi Germany for members of the SS, NSDAP etc. who had joined the party organisation prior to 30 January 1933; established February 1934)|​]]
SA-Sportabzeichen in Bronze[*][[SA-Sportabzeichen in Bronze (award in Nazi Germany for achievements in the field of sport (1933-1945))|​]]
SS-Ehrenring[*][[SS-Ehrenring (award of Heinrich Himmler's SS (1933–1945))|​]]
War Merit Cross 2nd Class with Swords[*][[War Merit Cross 2nd Class with Swords (German military decoration during World War II for non-combatants (1939-1945))|​]] ()
War Merit Cross 1st Class with Swords[*][[War Merit Cross 1st Class with Swords (German military decoration during World War II for non-combatants (1939-1945))|​]] ()
Partid politicNSDAP  Modificați la Wikidata
Alma materBundesrealgymnasium Linz Fadingerstraße[*][[Bundesrealgymnasium Linz Fadingerstraße (secondary school in Austria)|​]]
Semnătură
Prezență online
Pașaportul fals cu care Eichmann s-a refugiat în Argentina

Otto Adolf Eichmann (n. 19 martie 1906, Solingen, Imperiul German – d. 1 iunie 1962, închisoarea din Ramla, Israel) a fost un nazist german, cu gradul de Obersturmbannführer-SS. A organizat și condus Soluția finală - exterminarea a 6 milioane de evrei între anii 1940-1945. În Procesele de la Nürnberg a fost condamnat la moarte în contumacie ca mare criminal de război. Prins de Mosadul israelian în Argentina a fost rejudecat la un tribunal din Ierusalim, condamnat la moarte prin spânzurare și executat la închisoarea din Ramla.

Adolf Eichmann la procesul din Ierusalim

Date biografice

[modificare | modificare sursă]

Eichmann s-a născut la data de 19 martie 1906 ca primul dintre cinci copii, patru băieți și o fată. Mama sa a murit în 1916.

S-a înscris în partidul nazist cu numărul 889895 și la 1 aprilie 1932 s-a înrolat în SS cu nr.45326, unde a ajuns la gradul de Obersturmbannführer-SS (echivalent cu gradul de locotenent-colonel).

După terminarea celui de-al Doilea Război Mondial, în 1950, Eichmann a fost ajutat să fugă în Argentina, devenită țară de refugiu al criminalilor naziști, cu un pașaport fals pe numele de Ricardo Klement, emis de șeful delegației italiene a Crucii Roșii din Geneva, dr. Leo Biaggi de Blasis, pașaport care poartă viza consulară argentiniană.[17][18][19]

Soluția finală a problemei evreiești

[modificare | modificare sursă]

Termenul „Soluția finală a problemei evreiești în Europa” (în germană : Die Endlösung der Judenfrage), care se referă la planul nazist de executare a genocidului sistematic împotriva evreilor în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, a fost folosit pentru prima oară de Eichmann[20].

Toată industria genocidului Germaniei naziste era condusă și coordonată de Eichmann: ...Eichmann decidea cine va fi urcat imediat în trenurile spre Auschwitz și Treblinka și cine va fi deportat ulterior, iar agenții săi asigurau și coordonau transporturile. Diagramele care reflectau starea curentă a genocidului erau afișate în biroul său din strada Kurfürstenstraße în Berlin [21].

În 1960, Eichmann a fost capturat de un comando al Mosadului - cu participarea medicului anestezist de origine română dr. Iona Elian (Elias)[22]) și adus în Israel.

A fost judecat la Ierusalim pentru crime de război și crime împotriva umanității. Procesul a început în ziua de 11 aprilie 1961, ora 9, în sala așezământului cultural „Beith Haam” din Ierusalim. Completul de judecată era format din judecătorii Benjamin Halevi și Itzhak Raveh. Acuzarea publică a fost condusă de primul-procuror al Israelului, Gideon Hausner, care timp de o oră a citit rechizitoriul. În ciuda stădaniilor inculpatului de a-și atenua vinovăția, mărturiile sale au fost zdrobitoare, demonstrând rolul sinistru în săvârșirea atrocităților ce i-au fost atribuite ca și a crimelor de care era acuzat, împreună cu alte căpetenii naziste, parte judecate și condamnate în procesele de la Nurinberg. Au fost audiați 37 de martori, cea mai mare parte foste victime ale inculpatului.[23] După ce a fost găsit vinovat, Eichmann a fost condamnat la moarte și executat prin spânzurare la data de 31 mai 1962. Cenușa sa a fost împrăștiată în apele internaționale ale Mării Mediterane, pentru a evita posibile viitoare pelerinaje.

Evenimentele de tipul procesului lui Eichmann sunt extrem de dificil de evaluat. Ele ridică o serie întreagă de probleme juridice și prezintă numeroase nuanțe, așa încât devine dificil să spunem dacă justiția a fost sau nu înfăptuită. Mergând în Israel ca reporter al revistei The New Yorker, Hannah Arendt a asistat la proces și a pregătit mai multe articole substanțiale (cele care s-au și transformat ulterior în cartea Eichmann la Ierusalim, până la urmă, extrem de controversată). [24]

  1. ^ https://encyclopedia.ushmm.org/content/es/article/adolf-eichmann-key-dates#:~:text=Eichmann%20es%20nombrado%20SS%2DObersturmbannf%C3%BChrer,exterminio%20de%20los%20jud%C3%ADos%20europeos.  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ Otto Adolf Eichmann, Find a Grave, accesat în  
  3. ^ Adolf Eichmann, Opća i nacionalna enciklopedija 
  4. ^ Adolf Eichmann, SNAC, accesat în  
  5. ^ a b c Adolf Eichmann, Q110279963, accesat în  
  6. ^ Adolf Eichmann, Gran Enciclopèdia Catalana 
  7. ^ a b c d e Catalogul Bibliotecii Naționale Germane, accesat în  
  8. ^ „Adolf Eichmann”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  9. ^ , p. 160-178 https://babel.hathitrust.org/cgi/pt?id=mdp.39015065795596&view=1up&seq=178  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  10. ^ https://www.dhm.de/lemo/biografie/adolf-eichmann  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  11. ^ „Adolf Eichmann”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  12. ^ Store norske leksikon 
  13. ^ https://www.spiegel.de/politik/absolute-gerechtigkeit-a-fe5d2817-0002-0001-0000-000013517583  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  14. ^ https://diepresse.com/home/zeitgeschichte/711960/Wie-Eichmann-vom-Oesterreicher-zum-Deutschen-wurde  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  15. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  16. ^ Czech National Authority Database, accesat în  
  17. ^ Pașaportul fals eliberat lui Adolf Eichmann de Comitetul Internațional al Crucii Roșii - delegația din Genova pe numele Ricardo Klement, cu viza consulară argentiniană [1]
  18. ^ Nazi abuse of ICRC humanitarian service Arhivat în , la Wayback Machine. ICRC travel document. 31-05-2007
  19. ^ en Nazi Eichmann's passport found in Argentina ABC News. 30 mai 2007
  20. ^ en Mallmann, Klaus-Michael și Cüppers, Martin: Elimination of the Jewish National Home in Palestine: The Einsatzkommando of the Panzer Army Africa, 1942 [2]
  21. ^ en Wiegrefe, Klaus: A Triumph of Justice - On the Trail of Holocaust Organizer Adolf Eichmann, Der Spiegel, 31 martie 2011, http://www.spiegel.de/international/germany/0,1518,754133,00.html‏
  22. ^ en On Friday, committed suicide by Dr. Yona Elian, who took part in Operation "Mossad" in search of Nazi war criminal Adolf Eichmann, JewPI.com,‏ 17Jun 2011, www.jewpi.com/eichmanns-doctor-committed-suicide-in-tel-aviv‏
  23. ^ Ştefănescu, Paul (). Din dosarele marilor procese ale lumii. Bucureşti: Vestala. p. 179-190. 
  24. ^ Stan, Marius (), „Ticăloșia fără margini a oamenilor simpli”, Radio Europa Liberă, accesat în  
  • fr Littell, Jonathan: Les Bienveillantes, Gallimard, 2006.
  • fr Gouri, Haïm: Présence du Judaïsme, La Cage de Verre („Cușca de sticlă” - jurnalul procesului Eichmann), Editions Albin Michel, 1964.
  • fr Eichmann, Adolf: Eichmann par Eichmann, éd. Grasset, 1971 (text reconstruit de Pierre Joffroy și Karin Königseder)
  • fr Anders, Gunther: Nous, fils d'Eichmann, édition Rivages poche, 1999
  • fr Arendt, Hannah: Eichmann à Jérusalem. Rapport sur la banalité du mal, 1963 (tradus din engleză de Anne Guérin) reeditat Paris: Gallimard, 1991, ISBN| 2070326217.
  • en Cesarani, David: Becoming Eichmann, Da Capo Press, 2006.
  • en Cesarani, David: Adolf Eichmann, Taillandier, 2010.
  • fr Hausner, Gideon: Justice à Jérusalem, (din engleză de Pierre Javet), ed. Flammarion, 1976.
  • fr Hilberg, Raul: La Destruction des Juifs d'Europe, éd. Gallimard, (col. histoire), trei volume, 2006.
  • fr de Villemarest, Pierre: Le Dossier Saragosse : Martin Bormann et Gestapo-Müller après 1945, Paris, Charles Lavauzelle, 2002, ISBN 2702505783.
  • fr von Lang, Jochen: Eichmann : l'interrogatoire, Paris, Belfond, 1984, ISBN - 2714416462
  • fr Onfray, Michel: Le Songe d'Eichmann, éd Gallilée.

Legături externe

[modificare | modificare sursă]