Adolf Eichmann
| Adolf Eichmann | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Otto Adolf Eichmann  |
| Născut | [1][2][3][4] Solingen, Imperiul German |
| Decedat | (56 de ani)[5][6] Ramla, Districtul Central, Israel |
| Înmormântat | Marea Mediterană |
| Cauza decesului | pedeapsa cu moartea (spânzurare) |
| Părinți | Adolf Karl Eichmann[*] Maria Eichmann[*] |
| Căsătorit cu | Veronika Lieblová[*] |
| Copii | Ricardo Eichmann[*] |
| Cetățenie | .svg){kind=small} Germania Nazistă.svg){kind=small} Republica de la Weimar Austria[7] |
| Ocupație |  NSDAP (Partidul nazist german)Reichssicherheitshauptamt-RSHA (Biroul Principal de Securitate al Reichului) |
| Funcționar public | |
| Premii | Medaille zur Erinnerung an den 13. März 1938[*] |
| Partid politic | NSDAP |
| Semnătură | |
.svg){kind=small} | |
| Prezență online | |
Modifică date / text  | |
Otto Adolf Eichmann (n. 19 martie 1906, Solingen, Imperiul German – d. 1 iunie 1962, închisoarea din Ramla, Israel) a fost un nazist german, cu gradul de Obersturmbannführer-SS. A organizat și condus Soluția finală - exterminarea a 6 milioane de evrei între anii 1940-1945. În Procesele de la Nürnberg a fost condamnat la moarte în contumacie ca mare criminal de război. Prins de Mosadul israelian a fost rejudecat la un tribunal din Ierusalim, condamnat la moarte prin spânzurare și executat la închisoarea din Ramla.
Date biografice[modificare | modificare sursă]
Eichmann s-a născut la data de 19 martie 1906 ca primul dintre cinci copii, patru băieți și o fată. Mama sa a murit în 1916.
S-a înscris în partidul nazist cu numărul 889895 și la 1 aprilie 1932 s-a înrolat în SS cu nr.45326, unde a ajuns la gradul de Obersturmbannführer-SS (echivalent cu gradul de locotenent-colonel - în germană : Oberstleutnant) din Wehrmacht, armata germană).
După terminarea celui de-al Doilea Război Mondial, în 1950, Eichmann a fost ajutat să fugă în Argentina, devenită țară de refugiu al criminalilor naziști, cu un pașaport fals pe numele de Ricardo Klement, emis de șeful delegației italiene a Crucii Roșii din Geneva, dr. Leo Biaggi de Blasis, pașaport care poartă viza consulară argentiniană.[8][9][10]
Soluția finală a problemei evreiești[modificare | modificare sursă]
Termenul „Soluția finală a problemei evreiești în Europa” (în germană : Die Endlösung der Judenfrage), care se referă la planul nazist de executare a genocidului sistematic împotriva evreilor europeni în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, a fost folosit pentru prima oară de Eichmann[11].
Toată industria genocidului Germaniei naziste era condusă și coordonată de Eichmann: ...Eichmann decidea cine va fi urcat imediat în trenurile spre Auschwitz și Treblinka și cine va fi deportat ulterior, iar oamenii săi asigurau și coordonau transporturile. Diagramele care reflectau starea curentă a genocidului erau afișate în biroul său din strada Kurfürstenstraße în Berlin [12].
Capturarea[modificare | modificare sursă]
În 1960, Eichmann a fost capturat de un comando al Mosadului (cu participarea medicului anestezist de origine română dr. Iona Elian][13]) și adus în Israel.
Procesul[modificare | modificare sursă]
A fost judecat la Ierusalim pentru crime de război și crime împotriva umanității. Acuzarea publică a fost condusă de primul-procuror al Israelului, Gideon Hausner. După ce a fost găsit vinovat, Eichmann a fost condamnat la moarte și executat prin spânzurare la data de 31 mai 1962. Cenușa sa a fost împrăștiată în apele internaționale ale Mării Mediterane
Vezi și[modificare | modificare sursă]
Referințe[modificare | modificare sursă]
- ^ „Adolf Eichmann”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ Adolf Eichmann, SNAC, accesat în
- ^ Otto Adolf Eichmann, Find a Grave, accesat în
- ^ Adolf Otto Eichmann, Brockhaus Enzyklopädie, accesat în
- ^ https://www.dhm.de/lemo/biografie/adolf-eichmann Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ , p. 160/178 https://babel.hathitrust.org/cgi/pt?id=mdp.39015065795596&view=1up&seq=178 Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ https://diepresse.com/home/zeitgeschichte/711960/Wie-Eichmann-vom-Oesterreicher-zum-Deutschen-wurde Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ Pașaportul fals eliberat lui Adolf Eichmann de Comitetul Internațional al Crucii Roșii - delegația din Genova pe numele Ricardo Klement, cu viza consulară argentiniană [1]
- ^ Nazi abuse of ICRC humanitarian service ICRC travel document. 31-05-2007
- ^ en Nazi Eichmann's passport found in Argentina ABC News. 30 mai 2007
- ^ en Mallmann, Klaus-Michael și Cüppers, Martin: Elimination of the Jewish National Home in Palestine: The Einsatzkommando of the Panzer Army Africa, 1942 [2]
- ^ en Wiegrefe, Klaus: A Triumph of Justice - On the Trail of Holocaust Organizer Adolf Eichmann, Der Spiegel, 31 martie 2011, http://www.spiegel.de/international/germany/0,1518,754133,00.html
- ^ en On Friday, committed suicide by Dr. Yona Elian, who took part in Operation "Mossad" in search of Nazi war criminal Adolf Eichmann, JewPI.com, 17Jun 2011, www.jewpi.com/eichmanns-doctor-committed-suicide-in-tel-aviv
![[1]](https://en.wikipedia.org/wiki/File:Eichman_passport.jpg){kind=link}
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- fr Littell, Jonathan: Les Bienveillantes, Gallimard, 2006.
- fr Gouri, Haïm: Présence du Judaïsme, La Cage de Verre („Cușca de sticlă” - jurnalul procesului Eichmann), Editions Albin Michel, 1964.
- fr Eichmann, Adolf: Eichmann par Eichmann, éd. Grasset, 1971 (text reconstruit de Pierre Joffroy și Karin Königseder)
- fr Anders, Gunther: Nous, fils d'Eichmann, édition Rivages poche, 1999
- fr Arendt, Hannah: Eichmann à Jérusalem. Rapport sur la banalité du mal, 1963 (tradus din engleză de Anne Guérin) reeditat Paris: Gallimard, 1991, ISBN| 2070326217.
- en Cesarani, David: Becoming Eichmann, Da Capo Press, 2006.
- en Cesarani, David: Adolf Eichmann, Taillandier, 2010.
- fr Hausner, Gideon: Justice à Jérusalem, (din engleză de Pierre Javet), ed. Flammarion, 1976.
- fr Hilberg, Raul: La Destruction des Juifs d'Europe, éd. Gallimard, (col. histoire), trei volume, 2006.
- fr de Villemarest, Pierre: Le Dossier Saragosse : Martin Bormann et Gestapo-Müller après 1945, Paris, Charles Lavauzelle, 2002, ISBN 2702505783.
- fr von Lang, Jochen: Eichmann : l'interrogatoire, Paris, Belfond, 1984, ISBN - 2714416462
- fr Onfray, Michel: Le Songe d'Eichmann, éd Gallilée.
Legături externe[modificare | modificare sursă]
- fr Biografa lui Adolf Eichmann - [3]
- en Protocoalele procesului lui Adolf Eichmann în engleză, [4] - fr și în franceză, [5]
- en Interviu cu Gabriel Bach, procuror principal în procesul lui Adolf Eichmann - [6]
- Documente secrete dezvăluie povestea fostului colonel nazist Adolf Eichmann și a procesului său, 3 aprilie 2011, Adevărul
- en BBC: Argentina uncovers Eichmann pass, [7], accesat la 11 mai 2012.
- de Despre pașaportul fals eliberat lui Adolf Eichmann de Comitetul Internațional al Crucii Roșii - delegația din Genova: [8], accesat la 11 mai 2012.
- Cum a fost capturat Adolf Eichmann, Andreea Lupșor, Historia
- Adolf Eichmann, banalitatea răului, 24 august 2011, Revista Magazin
- Premieră în Mossad: Desecretizarea arhivei în dosarul nazistului Eichmann, 5 martie 2012, Nicoleta Savin, Evenimentul zilei