Pietrele Roșii

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Rezervația Pietrele Roșii)
Jump to navigation Jump to search
Pietrele Roșii
Categoria IV IUCN (Arie de management pentru habitat/specie)
Harta locului unde se află Pietrele Roșii
Harta locului unde se află Pietrele Roșii
Localizarea rezervației pe harta țării
PozițiaActual Harghita county CoA.pngJudețul Harghita
 România
Cel mai apropiat orașBorsec
CoordonateCoordonate: 46°59′00″N 25°46′10″E / 46.98333°N 25.76944°E / 46.98333; 25.7694446°59′00″N 25°46′10″E / 46.98333°N 25.76944°E / 46.98333; 25.76944
Suprafață14 ha
Înființare2000

Pietrele Roșii alcătuiesc o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip geologic și botanic), situată în județul Harghita, pe teritoriul administrativ al comunei Tulgheș[1]. Rezervația naturală a fost declarată arie protejată prin Legea Nr.5 din 6 martie 2000 (privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate), publicată în Monitorul Oficial al României, Nr.152 din 12 aprilie 2000[2] și se întinde pe o suprafață de 14 hectare[3].

Date geografice și geomorfologice[modificare | modificare sursă]

Este situată la altitudinea de 1215 m, pe muntele Piatra Comarnicului, un mic masiv calcaros cu înălțime maximă de 1519 m, aflat la nord-est de Tulgheș ce reprezintă extremitatea sud-vestică a Munților Bistriței .

Rezervația naturală Pietrele Roșii reprezintă o zonă cu pădure și poieni, în aria căreia se află o stâncă consituită din calcare hippuritice. Pe o latură prezintă povârniș format din sfărâmătură de calcar. Vârful oferă o frumoasă priveliște a împrejurimilor și este un punct de reper.

Drumul spre rezervație trece pe lângă un izvor de apă minerală feruginoasă, carbogazoasă, hipotonă. [4]

Importanța științifică[modificare | modificare sursă]

Rezervația prin speciile endemice prezintă o importanță fitogeografică. În cadrul rezervației se întâlnesc următoarele etaje fitoclimatice :

  • etajul montan de molidișuri pure
  • etajul montan de amestecuri
  • etajul deluros de cvercete și șleauri de deal [5]
Iarbă roşioară (Silene acaulis)

Floră

La nivelul ierburilor vegetează câteva specii floristice protejate (la nivel european) prin Directiva 92/43/CE (anexa I-a) din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică)[6] sau endemice pentru această zonă.

Aici supraviețuiește o specie de astragalus (Astragalus roemeri), al cărui areal este foarte restrâns în România. Dintre elementele floristice importante se pot aminti și: nemțișor (Delphinium simonkaianum), vulturica de stâncă (Hieracium pillosum), firuță (Poa pratensis), iarbă roșioară (Silene acaulis), specii rare în flora Carpaților Orientali, precum și făgete și molidișuri pure în etajul alpin.

Faună

Printre speciile faunistice se află mai multe mamifere, păsări și reptile; dintre care unele enumerate în anexa I-a a aceeași Directive a Consiliului European 92/43/CE[6]; sau aflate pe lista roșie a IUCN; astfel:

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]