Mlaștina Nádaș

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Mlaștina Nádaș
Categoria IV IUCN (Arie de management pentru habitat/specie)
Harta locului unde se află Mlaștina Nádaș
Harta locului unde se află Mlaștina Nádaș
Localizarea rezervației pe harta țării
PozițiaActual Harghita county CoA.pngJudețul Harghita
 România
Cel mai apropiat orașBăile Tușnad
CoordonateCoordonate: 46°10′21″N 25°54′42″E / 46.17250°N 25.91167°E / 46.17250; 25.9116746°10′21″N 25°54′42″E / 46.17250°N 25.91167°E / 46.17250; 25.91167
Suprafață4 ha
Înființare1980, declarat în 2000

Mlaștina Nádaș este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip floristic și faunistic), situată în estul Transilvaniei, pe teritoriul județului Harghita[1].

Localizare[modificare | modificare sursă]

Aria naturală se află în sud-estul județului Harghita (în Depresiunea Ciucului, la poalele vestice ale Munților Harghitei și cele estice ale Munților Ciucului), pe teritoriul administrativ al comunei Tușnad (în partea sud-estică a satului Tușnadu Nou), în apropierea drumului național DN12 care leagă municipiul Sfântu Gheorghe de Miercurea Ciuc.

Descriere[modificare | modificare sursă]

„Scara Domnului” (Polemonium caeruleum)

Mlaștina Nádaș a fost declarată arie protejată prin Legea Nr.5 din 6 martie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Nr.152 din 12 aprilie 2000, privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate[2] și se întinde pe o suprafață de 4 ha. Aria protejată este inclusă în situl de importanță comunitară - Bazinul Ciucului de Jos[3]; sit ce aperține rețelelei ecologice europene Natura 2000 în România.

Rezervația naturală reprezintă o zonă cu malștini turboase și fânețe aflată în lunca stângă a Oltului ce adăpostește o gamă vegetație floristică (arbori, ierburi, flori) diversă și o faună (păsări migratoare, batracieni) caracteristică estului Depresiunii colinare a Transilvaniei.

În arealul rezervației este semnalată prezența mesteacănului pitic (Betula nana), o specie arboricolă ce supraviețuiește încă din din epoca glaciară. La nivelul ierburilor vegetează câteva specii floristice; printre care: dumbrăviță de baltă (Epipactis palustris), bumbăcăriță (Eriphorum vaginatum), Polemonium caeruleum (familia Polimoneaceae) - specie de plantă cunoscută sub denumirea populară de „Scara Domnului”, curechi de munte (Ligularia sibirica), ferigă de mlaștină (Dryopteris cristata) sau rogozuri (Carex vesicaria); toate protejate la nivel european și enumerate în anexa I-a a Directivei 92/43/CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică)[4].

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]