Mlaștina Nádaș

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Mlaștina Nádaș
Categoria IV IUCN (Arie de management pentru habitat/specie)
Harta locului unde se află Mlaștina Nádaș
Harta locului unde se află Mlaștina Nádaș
Localizarea rezervației pe harta țării
PozițiaJudețul Harghita
 România
Cel mai apropiat orașBăile Tușnad
Coordonate46°10′21″N 25°54′42″E () / 46.17250°N 25.91167°E
Suprafață4 ha
Înființare1980, declarat în 2000

Mlaștina Nádaș este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip floristic și faunistic), situată în estul Transilvaniei, pe teritoriul județului Harghita[1].

Localizare[modificare | modificare sursă]

Aria naturală se află în sud-estul județului Harghita (în Depresiunea Ciucului, la poalele vestice ale Munților Harghitei și cele estice ale Munților Ciucului), pe teritoriul administrativ al comunei Tușnad (în partea sud-estică a satului Tușnadu Nou), în apropierea drumului național DN12 care leagă municipiul Sfântu Gheorghe de Miercurea Ciuc.

Descriere[modificare | modificare sursă]

„Scara Domnului” (Polemonium caeruleum)

Mlaștina Nádaș a fost declarată arie protejată prin Legea Nr.5 din 6 martie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Nr.152 din 12 aprilie 2000, privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate[2] și se întinde pe o suprafață de 4 ha. Aria protejată este inclusă în situl de importanță comunitară - Bazinul Ciucului de Jos[3]; sit ce aperține rețelelei ecologice europene Natura 2000 în România.

Rezervația naturală reprezintă o zonă cu malștini turboase și fânețe aflată în lunca stângă a Oltului ce adăpostește o gamă vegetație floristică (arbori, ierburi, flori) diversă și o faună (păsări migratoare, batracieni) caracteristică estului Depresiunii colinare a Transilvaniei.

În arealul rezervației este semnalată prezența mesteacănului pitic (Betula nana), o specie arboricolă ce supraviețuiește încă din epoca glaciară. La nivelul ierburilor vegetează câteva specii floristice; printre care: dumbrăviță de baltă (Epipactis palustris), bumbăcăriță (Eriphorum vaginatum), Polemonium caeruleum (familia Polimoneaceae) - specie de plantă cunoscută sub denumirea populară de „Scara Domnului”, curechi de munte (Ligularia sibirica), ferigă de mlaștină (Dryopteris cristata) sau rogozuri (Carex vesicaria); toate protejate la nivel european și enumerate în anexa I-a a Directivei 92/43/CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică)[4].

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]