Perdita (satelit)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Perdita
Perdita feat.jpg
Descoperire
Descoperit deErich Karkoschka / Voyager 2
Dată descoperire18 mai 1999 (în imagini care datează din 18 ianuarie 1986)
Denumiri
Denumire MPCUranus XXV
Pronunție/per'di.ta/
AtributePerditean /per.di.'te̯an/
Caracteristicile orbitei
Raza medie a orbitei
76.417 ± 1 km[1]
Excentricitate0,0012 ± 0,0005[1]
Perioadă orbitală
0,638021 ± 0,000013 zile[1]
Înclinație0,0 ± 0,3° (față de ecuatorul lui Uranus)[1]
SatelițiUranus
Caracteristici fizice
Dimensiuni30 × 30 × 30 km[1]
Raza medie
15 ± 3 km[1]
Suprafață
~2.800 km2[a]
Volum~14.000 km3[a]
Masă~0,18×1017 kg[a]
Densitate medie
~1,3 g/cm3 (presupusă)
~0,0047 m/s2[a]
~0,011 km/s[a]
sincronă[1]
zero[1]
Albedo0,08 ± 0,01[2]
Temperatură~64 K[a]

Perdita /per'di.ta/ este un satelit interior al lui Uranus. Descoperirea Perditei a fost complicată. Primele fotografii ale lui Perdita au fost făcute de sonda spațială Voyager 2 în 1986, dar nu a fost recunoscută din fotografii timp de mai bine de un deceniu. În 1999, satelitul a fost observat de Erich Karkoschka și raportat.[3] Dar pentru că nu au mai putut fi făcute fotografii pentru a confirma existența sa, a fost retrogradată oficial în 2001.[4] Cu toate acestea, în 2003, fotografiile făcute de Telescopul Spațial Hubble au reușit să scoată la iveală un obiect unde Perdita ar fi trebuit să fie, confirmându-i în sfârșit existența. [5] [6]

După descoperirea sa în 1999, a primit denumirea temporară de S/1986 U 10. [3] A fost numită Perdita (latină pentru „pierdută”) după fiica lui Leontes și Hermione din piesa lui William Shakespeare Poveste de iarnă. Satelitul este denumit și Uranus XXV. [7]

Imaginea de descoperire a lui Perdita făcută de Voyager 2 pe 23 ianuarie 1986. Locația satelitului este indicată de săgeata din dreapta sus.

Satelitul orbitează între Belinda și Puck. Măsurătorile Hubble menționate mai sus demonstrează că Perdita nu urmărește o mișcare Kepleriană directă în jurul lui Uranus. În schimb, este prins în mod clar într-o rezonanță orbitală de 43:44 cu satelitul din apropiere Belinda. Este, de asemenea, aproape de o rezonanță de 8:7 cu Rosalind.[5]

Perdita aparține grupului de sateliți Portia, care-i include și pe Bianca, Cressida, Desdemona, Portia, Juliet, Cupid, Rosalind și Belinda. [2] Acești sateliți au orbite și proprietăți fotometrice similare.[2] Se știe puțin despre Perdita în afară de orbita sa, [1] raza de 15 km [1] și albedo-ul geometric de 0,08. [2]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

Note explicative

  1. ^ a b c d e f Calculat pe baza altor parametri.

Citații

Surse

  • Karkoschka, Erich (). „Voyager's Eleventh Discovery of a Satellite of Uranus and Photometry and the First Size Measurements of Nine Satellites”. Icarus. 151 (1): 69–77. Bibcode:2001Icar..151...69K. doi:10.1006/icar.2001.6597. 
  • Karkoschka, Erich (). „Comprehensive Photometry of the Rings and 16 Satellites of Uranus with the Hubble Space Telescope”. Icarus. 151 (1): 51–68. Bibcode:2001Icar..151...51K. doi:10.1006/icar.2001.6596. 
  • Green, Daniel W. E. (). „S/1986 U 10”. IAU Circular. 7171: 1. Bibcode:1999IAUC.7171....1K. ISSN 0081-0304. Accesat în . 
  • Foust, Jeff (). „Moon of Uranus is demoted”. Spaceflight Now. Accesat în . 
  • Showalter, Mark R.; Lissauer, Jack J. (). „The Second Ring-Moon System of Uranus: Discovery and Dynamics”. Science. 311 (5763): 973–977. Bibcode:2006Sci...311..973S. doi:10.1126/science.1122882. PMID 16373533. 
  • Green, Daniel W. E. (). „Satellites of Uranus”. IAU Circular. 8194. ISSN 0081-0304. Accesat în . 
  • USGS/IAU (). „Planet and Satellite Names and Discoverers”. Gazetteer of Planetary Nomenclature. USGS Astrogeology. Accesat în . 

Legături externe[modificare | modificare sursă]

  • Uranus „pierde” un satelit: „Noua” numărătoare oficială a sateliților a sistemului solar (arhivată), Melanie Melton, The Planetary Society, 20 decembrie 2001