Portal:Sistemul solar

Sistemul solar

Sistemul Solar este format din Soare împreună cu sistemul său planetar (care cuprinde opt planete împreună cu sateliții lor naturali) și alte obiecte non-stelare.

În afară de cele opt planete, oamenii de știință au emis ipoteza existenței unei alte planete, denumită provizoriu A noua planetă. Această ipotetică planetă gigantă s-ar afla la marginea Sistemului Solar. Existența planetei ar explica configurarea orbitală neobișnuită a unui grup de obiecte transneptuniene (OTN). La 20 ianuarie 2016, cercetătorii Konstantin Batygin și Michael E. Brown de la Institutul de Tehnologie din California au anunțat că există dovezi suplimentare indirecte privind existența unei a noua planete dincolo de orbita planetei Neptun. Aceasta ar orbita în jurul Soarelui între 10.000 și 20.000 de ani. Conform studiului publicat în Astronomical Journal, „Planeta Nouă” ar avea o masă de aproximativ 10 ori mai mare decât Terra și s-ar afla la minim 200 UA.

Sistemul este situat într-unul dintre brațele exterioare ale galaxiei Calea Lactee (mai precis în Brațul Orion), galaxie care are cca. 200 de miliarde de stele. El s-a format acum 4,6 miliarde de ani, ca urmare a colapsului gravitațional al unui gigant nor molecular. Cel mai masiv obiect este steaua centrală - Soarele, al doilea obiect ca masă fiind planeta Jupiter. Cele patru planete interioare mici, Mercur, Venus, Pământul și Marte, numite planete terestre / planete telurice, sunt compuse în principal din roci și metal. Cele patru planete exterioare, numite giganți gazoși, sunt mult mai masive decât cele telurice. Cele mai mari două planete, Jupiter și Saturn, sunt compuse în principal din hidrogen și heliu; cele două planete mai îndepărtate, Uranus și Neptun, sunt compuse în mare parte din substanțe cu o temperatură de topire relativ ridicată (comparativ cu hidrogenul și heliu), numite ghețuri, cum ar fi apa, amoniacul și metanul. Ele sunt denumite „giganți de gheață” (termen distinct de cel de „gigant gazos”). Toate planetele au orbite aproape circulare dispuse într-un disc aproape plat numit plan ecliptic.

Sistemul solar prezintă câteva regiuni unde se află diferite obiecte mici. Centura de asteroizi, situată între Marte și Jupiter, este similară din punct de vedere al compoziției cu planetele terestre, deoarece o mare parte dintre obiecte sunt compuse din rocă și metal. Dincolo de orbita lui Neptun se află centura Kuiper și discul împrăștiat; multe dintre obiectele transneptuniene sunt în mare parte compuse din ghețuri.

Mai mult despre...

modificare

Articol selectat — schimbă articolul

Sedna (denumire de planetă minoră 90377 Sedna) este o planetă pitică situată în zona cea mai îndepărtată a sistemului solar, descoperită în 2003. Spectroscopia a dezvăluit compoziția suprafeței Sednei, care este în mare parte un amestec de apă, metan și ghețuri de azot cu tholine, similar cu cel al altor obiecte transneptuniene. Suprafața sa este una dintre cele mai roșii dintre obiectele Sistemului Solar. Sedna, în limitele incertitudinilor estimate, este la egalitate cu Ceres ca fiind cel mai mare planetoid despre care nu se știe că are o lună. Are un diametru de aproximativ 1.000 km; masa sa este necunoscută.

Orbita Sednei este una dintre cele mai mari din Sistemul Solar, afeliul său (cea mai mare distanță față de Soare) fiind de aproximativ 937 de unități astronomice (UA), ceea ce reprezintă de 31 de ori distanța lui Neptun față de Soare și cu mult peste cea mai apropiată porțiune a heliopazei, care definește limita exterioară a spațiului interplanetar. Începând din 2023, Sedna se află aproape de periheliu, cea mai apropiată distanță de Soare, la o distanță de 84 UA (13 miliarde de km), de aproape trei ori mai departe decât Neptun. Planetele pitice Eris și Gonggong se află în prezent mai departe de Soare decât Sedna. O misiune de explorare a planetei Sedna la periheliu ar putea fi finalizată în 24,5 ani cu ajutorul unei asistențe gravitaționale de la Jupiter.

citește mai mult...

modificare

Biografie selectată — schimbă articolul

Galileo Galilei (15 februarie 1564 – 8 ianuarie 1642) a fost un fizician, matematician, astronom și filosof italian care a jucat un rol important în Revoluția Științifică. Printre realizările sale se numără îmbunătățirea telescoapelor și observațiile astronomice realizate astfel, precum și suportul pentru heliocentrismul copernican. Galileo a fost numit „părintele astronomiei observaționale moderne”, „părintele fizicii moderne”, „părintele științei” și „părintele științei moderne”. Stephen Hawking a spus că „Galileo, poate mai mult decât orice altă persoană, a fost responsabil pentru nașterea științei moderne”.

Mișcarea obiectelor uniform accelerate, predată în aproape toate cursurile de fizică la nivel de liceu și început de facultate, a fost studiată de Galileo ca subiect al cinematicii. Contribuțiile sale la astronomia observațională includ confirmarea prin telescop a fazelor planetei Venus, descoperirea celor mai mari patru sateliți ai lui Jupiter (denumiți în cinstea sa, sateliți galileeni), și observarea și analiza petelor solare. Galileo a lucrat și în știința aplicată și în tehnologie, îmbunătățind tehnica de construcție a busolelor.

Susținerea de către Galileo a copernicanismului a dus la controverse în epocă, o mare majoritate a filosofilor și astronomilor încă susținând (cel puțin declarativ) viziunea geocentrică cum ca Pământul ar fi centrul universului. După 1610, când a început să susțină public heliocentrismul, a întâmpinat o puternică opoziție din partea a numeroși filozofi și clerici, doi dintre aceștia din urmă denunțându-l inchiziției romane la începutul lui 1615. A dat primele atacuri contra aristotelismului la catedra Universității din Padova. Deși la acea vreme a fost achitat de orice acuzație, Biserica catolică a condamnat heliocentrismul ca fiind „fals și contrar Scripturii” în februarie 1616, iar Galileo a fost avertizat să abandoneze susținerea sa — ceea ce a promis să facă. După ce, mai târziu, și-a apărat din nou părerile în celebra sa lucrare, Dialog despre cele două sisteme principale ale lumii, publicată în 1632, a fost judecat de Inchiziție, găsit „vehement suspect de erezie”, forțat să retracteze și și-a petrecut restul vieții în arest la domiciliu.

Mai mult despre...

modificare

Categorii

modificare

Sistemul solar liste

Lista planetelor sistemului solar

Lista sateliților naturali ai lui Jupiter

Lista sateliților naturali ai lui Saturn

Lista sateliților naturali ai lui Uranus

Lista sateliților naturali ai lui Neptun

Lista sateliților naturali ai lui Pluton

modificare

Lucruri pe care le poți face

Articole care trebuie urgent îmbunătățite:

modificare

Știați că — schimbă articolul

...că, deși NASA credea inițial că pe planeta Venus (foto) există doar un singur dom cu margini festonate, de atunci au descoperit sute de astfel de domuri?
...că bătălia de la Szkłów din 1654 a avut loc în timpul unei eclipse de soare?
...că trăsătura dominantă din cadrilaterul Shakespeare este Caloris Planitia, cu o lățime de 1300 km, cel mai mare și cel mai bine conservat bazin de impact de pe Mercur observat de nava spațială Mariner 10?
...că forma aproape circulară a mlaștinii Lukanga, o zonă umedă care se întinde pe o suprafață de 2.600 km² în provincia centrală din Zambia, a dus la speculații că ar putea fi un crater format de impactul unui meteorit?
...că „Teoria corpului contondent” a inginerului Harvey Allen de la NASA a făcut posibilă proiectarea scuturilor termice care au protejat astronauții de pe Mercury, Gemini și Apollo?

modificare

Imagine selectată — schimbă imaginea

Ganymede este cel mai mare și cel mai masiv satelit natural al lui Jupiter, precum și din sistemul solar, fiind un satelit cu masă planetară. Ca și Titan, este mai mare decât planeta Mercur, dar are o gravitație la suprafață ceva mai mică decât Mercur, Io sau Luna.