Sari la conținut

Trinculo (satelit)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Trinculo
Descoperire
Descoperit de
Dată descoperire13 august 2001[1][2] (confirmat în 2002[1][3])
Denumiri
Denumire MPCUranus XXI
Pronunție/trin'ku.lo/
Caracteristicile orbitei
Raza medie a orbitei
8.504.000 km[4][5]
Excentricitate0,2200[4][5]
Perioadă orbitală
749,24 z
Înclinație167° (față de ecliptică)[4]
SatelițiUranus
Caracteristici fizice
Raza medie
9 km (estimare)[6]
Suprafață
~1.000 km2 (estimare)
Volum~3.000 km3 (estimare)
Masă~3,9×1015 kg (estimare)
Densitate medie
~1,3 g/cm3 (presupusă)
~0,0021 m/s2 (estimare)
~0,007 km/s (estimare)
?
?
Albedo0,04 (presupus)[6]
Temperatură~65 K (estimare)

Trinculo /trin'ku.lo/ este un satelit neregulat retrograd al lui Uranus. A fost descoperit de un grup de astronomi condus de Holman, et al. pe 13 august 2001, și a primit denumirea temporară S/2001 U 1.

Confirmat ca Uranus XXI, a fost numit după bufonul beat Trinculo din piesa Furtuna a lui William Shakespeare. Trinculo este cel mai mic dintre cei 27 de sateliți ai lui Uranus, are aproximativ 18 km lățime și are aproximativ dimensiunea insulei Manhattan.

Animație a orbitei lui Trinculo în jurul lui Uranus.
  Uranus ·   Sycorax ·   Francisco ·   Caliban ·   Stephano ·   Trinculo
  1. ^ a b Daniel W. E. Green (). „IAUC 7980: S/2001 U 1”. IAU Circular. Accesat în . 
  2. ^ Jennifer Blue (). „Planet and Satellite Names and Discoverers”. Working Group for Planetary System Nomenclature (WGPSN). Accesat în . 
  3. ^ Sheppard, Scott S. „New Satellites of Uranus Discovered in 2003”. Institute for Astronomy at the University of Hawaii. Arhivat din original la . Accesat în . 
  4. ^ a b c Sheppard, Jewitt & Kleyna 2005, p. 523, Table 3.
  5. ^ a b Jacobson, R.A. (2003) URA067 (). „Planetary Satellite Mean Orbital Parameters”. JPL/NASA. Accesat în . 
  6. ^ a b Sheppard, Jewitt & Kleyna 2005, p. 523, Table 3 ... ri (km) ... 9 ... i Radius of satellite assuming a geometric albedo of 0.04. .
  • Sheppard, S. S.; Jewitt, D.; Kleyna, J. (). „An Ultradeep Survey for Irregular Satellites of Uranus: Limits to Completeness”. The Astronomical Journal. 129 (1): 518–525. Bibcode:2005AJ....129..518S. doi:10.1086/426329. 

Legături externe

[modificare | modificare sursă]