Desdemona (satelit)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Pentru alte sensuri, vedeți Desdemona (dezambiguizare).
Există, de asemenea, o planetă minoră numită 666 Desdemona.
Desdemona

Imaginea de descoperire a lui Desdemona
Descoperire
Descoperit deStephen P. Synnott / Voyager 2
Dată descoperire13 ianuarie 1986
Denumiri
Denumire MPCUranus X
Pronunție/des.de'mo.na/
AtributeDesdemonan /des.de.mo'nan/
Caracteristicile orbitei
Raza medie a orbitei
62.658,364 ± 0,047 km[1]
Excentricitate0,00013 ± 0,000070[1]
Perioadă orbitală
0,473649597 ± 0,000000014 zile[1]
Înclinație0,11252 ± 0,037° (față de ecuatorul lui Uranus)[1]
SatelițiUranus
Caracteristici fizice
Dimensiuni90 × 54 × 54 km[2]
Raza medie
32,0 ± 4 km[2][3][4]
Suprafață
~14.500 km2[a]
Volum~164.000 km3[a]
Masă~1,8×1017 kg[a]
Densitate medie
~1,3 g/cm3 (presupusă)[3]
~0,011 m/s2[a]
~0,027 km/s[a]
sincronă[2]
zero[2]
Albedo
Temperatură~64 K[a]

Desdemona este un satelit interior al lui Uranus. A fost descoperit din imaginile realizate de Voyager 2 pe 13 ianuarie 1986 și a primit denumirea temporară S/1986 U 6. Desdemona este numită după soția lui Othello din piesa lui William Shakespeare Othello. Este desemnat și Uranus X.

Desdemona aparține grupului de sateliți Portia, care-i includ și pe Bianca, Cressida, Juliet, Portia, Rosalind, Cupid, Belinda și Perdita. Acești sateliți au orbite și proprietăți fotometrice similare. În afară de orbita sa, raza de 32 km și albedo-ul geometric de 0,08 nu se știe practic nimic despre Desdemona.

La imaginile Voyager 2 Desdemona apare ca un obiect alungit, cu axa majoră îndreptată spre Uranus. Raportul axelor sferoidului prolat al lui Desdemona este de 0,6 ± 0,3. Suprafața sa este de culoare gri.

Desdemona se poate ciocni cu unul dintre sateliții vecini Cressida sau Juliet în următorii 100 de milioane de ani.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

Note explicative

  1. ^ a b c d e f Calculat pe baza altor parametri.

Citații

  1. ^ a b c d Jacobson, R. A. (). „The Orbits of the Inner Uranian Satellites From Hubble Space Telescope and Voyager 2 Observations”. The Astronomical Journal. 115 (3): 1195–1199. Bibcode:1998AJ....115.1195J. doi:10.1086/300263. 
  2. ^ a b c d Karkoschka, Erich (). „Voyager's Eleventh Discovery of a Satellite of Uranus and Photometry and the First Size Measurements of Nine Satellites”. Icarus. 151 (1): 69–77. Bibcode:2001Icar..151...69K. doi:10.1006/icar.2001.6597. 
  3. ^ a b c „Planetary Satellite Physical Parameters”. JPL (Solar System Dynamics). . Accesat în . 
  4. ^ a b Williams, Dr. David R. (). „Uranian Satellite Fact Sheet”. NASA (National Space Science Data Center). Accesat în . 
  5. ^ Karkoschka, Erich (). „Comprehensive Photometry of the Rings and 16 Satellites of Uranus with the Hubble Space Telescope”. Icarus. 151 (1): 51–68. Bibcode:2001Icar..151...51K. doi:10.1006/icar.2001.6596. 

Legături externe[modificare | modificare sursă]