Poveste de iarnă

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Poveste de iarnă
A Winter's Tale
John Opie - Winter's Tale, Act II. Scene III.jpg
Antigonus, Leontes, Perdita,
fiica lui Leontes si a Hermionei
Informații generale
AutorWilliam Shakespeare
GenComedie
Acte5
Scene15
Ediția originală
Titlu originalA Winter's Tale
Data publicării1623
Limbă originalăEngleză

Țara premiereiAnglia
Ediția tradusă
Traducător(i)Leon Levițchi
Produs derivat The Winter's Tale[*][[The Winter's Tale (a retelling by Mary Lamb)|​]]
The Story of Perdita[*][[The Story of Perdita (re-telling of A Winter's Tale)|​]]  Modificați la Wikidata
Personaje

  • Leontes, regele Siciliei.
  • Mamillius, fiul său
  • Camillo, lord sicilian
  • Antigonus, lord sicilian
  • Cleomenes, lord sicilian
  • Dion, lord sicilian
  • Alți lorzi sicilieni
  • Gentilomi sicilieni
  • Ofițeri ai Curții de Judecată
  • Polixenes, regele Boemiei
  • Florizel, fiul său
  • Archidamus, lord Boemian
  • Un marinar
  • Un temnicer
  • Un bătrân păstor, presupusul tată al Perditei
  • Clown, fiul său
  • Sevitorul păstorului bătrân
  • Autolycus, a rogue.
  • Timpul, ca un cor
  • Hermiona, soția lui Leontes
  • Perdita, fiica lui Leontes și a Hermionei
  • Paulina, soția lui Antigonus.
  • Emilia, domnișoara de onoare ale reginei
  • Domnișoare de onoare ale reginei
  • Mopsa, păstoriță
  • Dorcas, păstoriță
  • Lorzi, doamne, servitori, satiri pentru dans, păstori, păstorițe, gărzi

Poveste de iarnă (în original, The Winter's Tale ) este o piesă de teatru de William Shakespeare, scrisă probabil în 1610, dar publicată prima dată doar în ediția First Folio din 1623, după decesul dramaturgului, survenit în 1616.

Deși atunci, în First Folio, piesa fusese inclusă printre comedii,[1] mulți editori moderni au recaracterizat piesa ca una din ultimele piese romantice ale dramaturgului. Chiar mai mult, unii critici shakespeare-ni consideră piesa ca fiind una din piesele-problemă ale Bardului intrucât primele trei acte (din cele cinci) sunt pline de momente de dramă psihologică, în timp ce ultimele două acte sunt comice și „fericite,” chiar furnizând un sfârșit fericit.[2]

Titlul initial al piesei, Winter's Tale, este cel care se presupune a fi fost dat în original de celebrul dramaturg englez.

Personaje[modificare | modificare sursă]

  • Regele Leontes, al Siciliei
  • Mamillio, fiul lui Leontes
  • Camillo, lord sicilian
  • Antigonus, lord sicilian
  • Dios, lord sicilian
  • Cleomentes, lord sicilian
  • Regele Polixenes, al Bhoemiei
  • Florizel, fiul lui Polixenes
  • Archidonus, lord bhoem
  • Tatăl fermier al Perditei
  • Clowen, fiul lui
  • Autolycus
  • Time,ca Chorus
  • Regina Hermione, a Siciliei
  • Perdita, fiica lui Leontes si a lui Hermione
  • Paulina, sotia lui Antigonus
  • Emilia, sclava credincioasă a lui Hermione
  • Mopsa
  • Dorcoi

Cuprins[modificare | modificare sursă]

Informatii istorice[modificare | modificare sursă]

Note, referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ TraducereWinter's Tale este ultima piesă, după Twelfth Night, care total necaracteristic se termină cu o pagină goală (a blank recto page), sugerând editorului J.H.P. Pafford, al editurii Arden, că fusese o oarecare ezitare dacă Winter's Tale ar fi aparținut sau nu [lui William Shakespeare] la data intrării la tipar al ediției First Folio. (J.H.P. Pafford, editor of The Winter's Tale (Arden Shakespeare) 3rd ed. 1933:xv–xvii.)
  2. ^ William W. Lawrence, Shakespeare's Problem Comedies, New York, Macmillan, 1931; pp. 9–13.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Wikisursă
La Wikisursă există texte originale legate de Winter's Tale (Shakespeare)
Wikicitat
La Wikicitat găsiți citate legate de Poveste de iarnă.
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Poveste de iarnă