Patriarhia latină a Ierusalimului

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Biserica Sfântului Mormânt, sediul Patriarhiei latine de Ierusalim.
Jurisdicția teritorială a Patriarhiei

Patriarhia latină a Ierusalimului (în latină Patriarchatus Latinus Hierosolymitanus) este episcopia romano-catolică a Ierusalimului, avându-și sediul în Biserica Sfântului Mormânt. A fost inițial înființată în 1099, odată cu Regatul Ierusalimului, care a inclus teritoriile noi-cucerite și în special Țara Sfântă, drept urmare a primei cruciade. De facto și-a încheiat existența odată cu căderea Ierusalimului în 1244 și a pierderii ultimelor teritorii cruciate în 1291. Între anii 1374–1847 a fost doar un titlu bisericesc, „Patriarhii Ierusalimului” menținându-și sediul în Bazilica San Lorenzo fuori le Mura din Roma. Patriarhia a fost restabilită în Palestina în 1847, de către Papa Pius al IX-lea.

Patriarhul latin al Ierusalimului este în prezent „Arhiepiscopul diecezan al Bisericii latine a Arhiepiscopiei Catolice a Ierusalimului”, cu jurisdicția asupra tuturor catolicilor din Israel, teritoriile palestiniene, Iordania și Cipru. Acesta deține, de asemenea, funcția de „Mare Prior al Ordinului Sfântului Mormânt”. Din 24 iunie 2016, Patriarh latin al Ierusalimului este Pierbattista Pizzaballa. Acesta este direct subordonat Sfântului Scaun, și nu formează o provincie ecleziastică.

Titlul de Patriarh al Bisericii latine este păstrat de doar patru arhiepiscopi (de când Papa Benedict al XVI-lea a renunțat la titlul papal de „Patriarh al Occidentului” în 2006): Patriarhii latini ai Ierusalimului, de Veneția, Lisabona și Indiile de Est. Până în 1964, au fost și titlurile patriarhale onorifice ale Constantinopolului, Alexandriei și Antiohiei. Titlul de „Patriarh al Ierusalimului” este de asemenea folosit de Patriarhul ortodox la Ierusalimului, Patriarhul armean al Ierusalimului, precum și de Patriarhul melchit.

Lista patriarhilor latini de Ierusalim[modificare | modificare sursă]

Înainte de Marea Schismă, nu existau biserici ortodoxe distincte latine și grecești și nici Patriarhi separați.

Ierusalimul propriu-zis a căzut în 1187; sediul patriarhal a fost mutat în Acra.

Acra a căzut în 1291; sediul a fost mutat în Cipru, apoi Roma după 1374, până în 1847.

Custodianul franciscan al Țării Sfinte a deținut titlul din 1342 până în 1830 sub bula papală „Gratiam agimus” de către Papa Clement al VI-lea. Bulla i-a declarat franciscani drept custozi oficiali ai Locurilor sfinte în numele Bisericii Catolice, „cu excepția cazului în care cineva a fost numit în mod specific în titlul de onoare”.[2]

În timpul Schismei occidentale, Patriarhul a fost desemnat de ambii papi care a dus la numiri suprapuse.

...

Restaurarea patriarhilor latini rezidenți ai Ierusalimului în 1847.

Ierarhia patriarhiei latine restabilită în 1889.

vacant (1905–1906)
vacant (1947–1949)

Episcopat auxiliar[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d e f g h i j k l m n o p q r s t u v w x y z aa ab ac "Patriarchal See of Jerusalem" GCatholic.org. Gabriel Chow. Retrieved 28 septembrie 2016
  2. ^ The Bull of Clement VI (1342)[nefuncțională]
  3. ^ "Patriarch Raymond Bequin, O.P." Catholic-Hierarchy.org. David M. Cheney. Retrieved 25 septembrie 2016
  4. ^ "Patriarch Pierre de Palude, O.P." Catholic-Hierarchy.org. David M. Cheney. Retrieved 25 septembrie 2016
  5. ^ "Patriarch Biaggio Molino" Catholic-Hierarchy.org. David M. Cheney. Retrieved 28 septembrie 2016
  6. ^ "Patriarch Lorenzo Zanni (Zane)" Catholic-Hierarchy.org. David M. Cheney. Retrieved 28 septembrie 2016
  7. ^ "Patriarch Cristoforo Spiriti" Catholic-Hierarchy.org. David M. Cheney. Retrieved 28 septembrie 2016
  8. ^ a b c d e f g h Gauchat, Patritius (Patrice). HIERARCHIA CATHOLICA MEDII ET RECENTIORIS AEVI Vol IV. p. 203. 
  9. ^ Catholic-hierarchy.org: "Patriarch Fabio Biondi (Blondus de Montealto)" retrieved 14 februarie 2016
  10. ^ "Patriarch Alfonso Manzanedo de Quiñones" Catholic-Hierarchy.org. David M. Cheney. Retrieved 27 decembrie 2016
  11. ^ "Patriarch Tegrimus Tegrimi" Catholic-Hierarchy.org. David M. Cheney. Retrieved 4 ianuarie 2017
  12. ^ "Patriarch Aegidius Ursinus de Vivere" Catholic-Hierarchy.org. David M. Cheney. Retrieved 25 decembrie 2016
  13. ^ a b c d e f g Ritzler, Remigius; Sefrin, Pirminus. HIERARCHIA CATHOLICA MEDII ET RECENTIORIS AEVI Vol V. p. 220. 
  14. ^ "Patriarch Muzio Gaeta (Sr.)" Catholic-Hierarchy.org. David M. Cheney. Retrieved 17 decembrie 2016
  15. ^ Crux Catholic Media: "Pope’s potential masterstroke takes charge in the Holy Land" by John L. Allen Jr. 22 septembrie 2016

Bibliografie[modificare | modificare sursă]